Variația și combinarea adhkaar care trebuie recitate în timpul plecăciunii

În primul rând: 

Au fost relatate următoarele relatări cu privire la adhkaar care trebuie recitate în timpul plecăciunii: 

1 – Să spui „Subhaana Rabbiy al-‘Azeem (Slavă Domnului meu, Cel Preaînălțat)”, datorită relatării transmise de Muslim (772) de la Hudhayfah (fie ca Allah să fie mulțumit de el), care a spus:

M-am rugat cu Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) într-o noapte… apoi s-a plecat și a început să spună: „Subhaana Rabbiy al-‘Azeem (Slavă Domnului meu, Cel Preaînălțat)”. 

2 – Să spui „Subhaana Rabbiy al-‘Azeem wa bi hamdihi (Slavă și laudă fie Domnului meu, Cel Preaînălțat)”, datorită relatării transmise de Abu Dawood de la ‘Uqbah ibn ‘Aamir (fie ca Allah să fie mulțumit de el), care a spus:

Când Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) se pleca, spunea: „Subhaana Rabbiy al-‘Azeem wa bi hamdihi (Slavă și laudă fie Domnului meu, Cel Preaînălțat)” de trei ori, iar când se prosterna spunea: „Subhaana Rabbiy al-A’laa wa bi hamdihi (Slavă și laudă fie Domnului meu, Cel Preaînalt)” de trei ori.

Clasificată drept saheeh de al-Albaani în Sifat al-Salaah, p. 133. 

3 – Să spui „Subbooh Quddoos Rabb ul-Malaa’ikah wa’l-Rooh (Preamărit, Sfânt, Domnul îngerilor și al lui Rooh)”, datorită relatării transmise de Muslim (487) de la ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea), potrivit căreia Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) obișnuia să spună în timpul plecăciunii și prosternării: „Subbooh Quddoos Rabb ul-Malaa’ikah wa’l-Rooh (Preamărit, Sfânt, Domnul îngerilor și al lui Rooh)”. 

4 – Să spui: „Subhaanaka Allaahumma Rabbana wa bihamdika, Allaahumma ighfir li (Slavă și laudă Ție, O, Allah, Domnul nostru; O, Allah, iartă-mă)”, datorită relatării transmise de al-Bukhaari (794) și Muslim (484) de la ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea), care a spus:

Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) obișnuia să spună în timpul plecăciunii și prosternării: „Subhaanaka Allaahumma Rabbana wa bihamdika, Allaahumma ighfir li (Slavă și laudă Ție, O, Allah, Domnul nostru; O, Allah, iartă-mă)”. 

5 – Să spui: „Allaahumma laka raka’tu wa bika aamantu … (O, Allah, Ție m-am plecat și în Tine am crezut…)”, datorită relatării transmise de Muslim (771) de la ‘Ali ibn Abi Taalib (fie ca Allah să fie mulțumit de el), potrivit căreia, atunci când Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) se pleca, spunea: „Allaahumma laka raka’tu wa bika aamantu wa laka aslamtu, khasha’a laka sam’i wa basari wa mukhkhi wa ‘azmi wa ‘asabi (O, Allah, Ție m-am plecat, în Tine am crezut și Ție m-am supus; auzul meu, văzul meu, creierul meu, oasele mele și tendoanele mele Ție Ți se supun)”. 

În al doilea rând: 

Musulmanul trebuie să păstreze aceste Sunnah relatate de la Mesager (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), astfel încât să spună uneori una dintre ele și alteori alta. Și le poate combina pe toate aceste adhkaar într-o singură plecăciune. 

Al-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în al-Adhkaar (p. 86): Dar este mai bine să combine toate aceste adhkaar dacă acest lucru este posibil fără a provoca greutăți altcuiva și trebuie să recite mai întâi tasbeeh-urile, cele care încep cu cuvintele Subhaan Allah. Dacă dorește să fie scurt, atunci este mustahabb să spună tasbeeh, iar minimul necesar este să spună tasbeeh de trei ori; însă, dacă îl spune o singură dată, a îndeplinit ceea ce este în esență necesar pentru tasbeeh. Dacă dorește să se limiteze doar la unele dintre adhkaar, este mustahabb să spună unele dintre ele uneori și altele în alte momente și așa mai departe, astfel încât să le fi îndeplinit pe toate. Sfârșitul citatului. 

Se spune în al-Iqnaa’, care este o carte hanbalită (1/119): Nu este makrooh să adaugi ceva la expresiile „Rabb ighfir li (Doamne, iartă-mă)” sau să spui mai mult decât „Subhaana Rabbiy al-‘Azeem (Slavă Domnului meu, Cel Preaînălțat)” și „Subhaana Rabbiy al-‘Ala (Slavă Domnului meu, Cel Preaînalt)” în timpul plecăciunii și prosternării. Sfârșitul citatului.

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în al-Sharh al-Mumti’ (3/77), după ce a menționat mai multe adhkaar care trebuie rostite în timpul plecăciunii și a ridicat întrebarea dacă aceste adhkaar pot fi combinate sau dacă trebuie recitată doar una dintre ele: 

Acest lucru este posibil. Am afirmat mai sus că nu trebuie spuse simultan toate du’aa-urile de început care au fost relatate; mai degrabă, trebuie să spunem unul dintre ele uneori și altul alteori și am prezentat dovezile pentru aceasta. Dar în ceea ce privește adhkaar pentru plecăciune, care sunt cunoscute de majoritatea savanților, toate pot fi recitate împreună. Sfârșitul citatului.