Vânzarea animalului de sacrificiu și vârsta acceptabilă pentru un animal destinat ‘aqeeqah

Nu este permis să vinzi o parte din animalul de sacrificiu sau udhiyah ori să-l vinzi în întregime, cu excepția cazurilor în care acest lucru se face în conformitate cu scopul sacrificiului, deoarece ceea ce o persoană a oferit lui Allah nu poate fi vândut deloc. 

În al-Mughni se spune: Nu este permis să vinzi nicio parte din el – adică animalul de sacrificiu – însă dacă măcelarul este sărac și îi oferi ceva pentru că este sărac, pe lângă plata pe care i-o dai, acest lucru este permis, deoarece are dreptul să ia o parte din el datorită sărăciei sale, nu ca plată pentru munca sa. Sfârșitul citatului (3/222)

 Shaykh Ibn ‘Uthaymeen a spus: Este haraam să vinzi orice parte din udhiyah, fie carnea, fie orice altceva, chiar și pielea. Măcelarului nu trebuie să i se dea nimic din aceasta ca plată parțială pentru munca sa, deoarece aceasta este asemenea vânzării. (Risaalah Ahkaam al-Hadiy wa’l-Udhiyah) 

Și el (Allah să aibă milă de el) a spus: Nu este permis să dispui de ea – adică de udhiyah – într-un mod care ar împiedica efectuarea sacrificiului, cum ar fi vânzarea, oferirea, constituirea ei drept garanție și așa mai departe, decât dacă o înlocuiești cu ceva care servește mai bine scopului sacrificiului, nu propriilor tale scopuri. Dacă alegi o oaie pentru sacrificiu și apoi hotărăști că vrei să o păstrezi dintr-un anumit motiv și o înlocuiești cu una mai bună pentru a o putea păstra, acest lucru nu este permis, deoarece iei înapoi ceva ce ai pus deoparte pentru Allah în scopuri proprii, nu pentru a servi mai bine scopului sacrificiului. 

În ceea ce privește berbecii, care sunt oi de sex masculin, berbecul trebuie să fi atins vârsta de un an pentru a fi permis ca animal de sacrificiu, însă Sunnah arată că este permis sacrificiul unui jadh’ah. Majoritatea savanților spun că aceasta se aplică numai unui jadh’ah dintre oi, nu dintre capre. Un jadh’ah dintre oi este unul de șase luni, însă cu cât este mai în vârstă de șase luni, cu atât este mai bine, deoarece unele madhhabs spun că jadh’ah înseamnă unul de un an. 

Dovada care indică faptul că vârsta recomandată potrivit sharee’ah este de un an este hadeethul marfoo’ al lui Jaabir (Allah să fie mulțumit de el):

„Nu sacrificați decât un animal de doi ani, cu excepția cazului în care acest lucru vă este prea dificil; în acest caz, sacrificați o oaie jadh’ah.”

Relatat de Muslim 1963.  

Sensul aparent al hadeethului este că un jadh’ah dintre oi este acceptabil numai dacă nu este disponibil un animal de doi ani. Majoritatea savanților au interpretat însă aceasta ca referindu-se la ceea ce este mustahabb și au citat următoarele ca dovadă: 

1 – S-a relatat de la unul dintre companionii Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) că „un jadha’h este suficient pentru ceea ce este suficient un animal de doi ani”. Relatat de al-Nasaa’i (4383) și Abu Dawood (2799); considerat saheeh de al-Albaani. 

2 – S-a relatat că ‘Uqbah ibn ‘Aamir (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Am sacrificat un jadh’ah dintre oi împreună cu Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Relatat de al-Nasaa’i (4382). Isnaadul său a fost considerat qawiy de al-Haafiz în al-Fath și saheeh de al-Albaani. Vezi comentariul la Zaad al-Ma’aad (2/317). 

Trebuie menționat că aceleași condiții sunt stipulate pentru ‘aqeeqah ca și pentru udhiyah: animalul trebuie să fie lipsit de defecte și să aibă vârsta potrivită. Dovada pentru aceasta este qiyaas (analogia), pe baza faptului că ambele sunt sacrificii. 

Astfel se poate ști că este acceptabil să sacrifici o oaie care a atins vârsta de șase luni. Iar Allah știe cel mai bine.