Va fi trasă la răspundere persoana care suferă de depresie pentru ceea ce spune?

Prin mila lui Allah, slăvit și înălțat fie El, El nu trage o persoană la răspundere pentru șoaptele inimii (waswas) și gândurile trecătoare, după cum a spus Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): „Allah, slăvit și înălțat fie El, va ierta comunității mele (urmașilor) orice le trece prin minte, atât timp cât nu acționează potrivit acelui lucru și nu vorbesc despre el.” Relatat de al-Bukhari (5269) și Muslim (127). 

Dacă cel care suferă de depresie și de lucruri asemănătoare se gândește în sinea lui la kufr (necredință) sau la păcat, nu va fi tras la răspundere pentru aceasta, cu condiția să nu rostească acel lucru și să nu acționeze potrivit lui. 

Dacă presupunem că această persoană bolnavă a rostit ceea ce avea în minte sub presiunea bolii sale sau a șoaptelor inimii, în sensul că a fost copleșită și nu s-a putut abține, iar aceste cuvinte i-au ieșit fără să intenționeze aceasta, atunci nu va fi trasă la răspundere pentru aceasta, deoarece nu a intenționat să o spună cu voce tare. 

Al-Bukhari a scris un capitol în Saheeh-ul său intitulat: Divorțul pronunțat în stare de mânie, sub constrângere sau sub efectul substanțelor intoxicante ori al nebuniei; verdictul în privința lor; greșelile și uitarea la pronunțarea divorțului sau (rostirea cuvintelor de) shirk (necredință) și lucruri asemănătoare, din cauza cuvintelor Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): „Faptele sunt judecate după intenții, iar fiecare om va avea doar ceea ce a intenționat”; Ash-Sha‘bi a recitat (versetul cu sensul) Nu ne pedepsi dacă uităm sau greșim [al-Baqarah 2:286]; ceea ce nu este valabil din mărturisirea celui afectat de șoaptele inimii; Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a spus celui care a mărturisit împotriva lui însuși: „Ești nebun?”; ‘Uqbah ibn ‘Amir a spus: Divorțul celui afectat de șoaptele inimii nu este valabil. Sfârșitul citatului. 

Șeicul Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus: Dacă cel afectat de șoaptele inimii rostește cuvântul divorțului, acesta nu este valabil dacă nu a intenționat să facă aceasta, deoarece aceste cuvinte pot fi rostite de cel afectat de șoaptele inimii fără să intenționeze sau să dorească aceasta; mai degrabă este constrâns să facă aceasta și nu se poate abține din cauza forței presiunii și a slăbiciunii rezistenței sale. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu există divorț în cazul constrângerii.” Prin urmare, divorțul nu este considerat ca atare dacă el nu a avut cu adevărat intenția de a face aceasta, fiind liniștit în privința acelui lucru. Acesta este un lucru pe care poate fi constrâns să îl facă fără să intenționeze sau să aleagă să îl facă, așadar nu este considerat divorț. Sfârșitul citatului din Fatawa Islamiyyah, 3/277 

Această explicație oferită de Șeic (Allah să aibă milă de el) se aplică și în cazul celui care suferă de depresie. Dacă spune ceva atunci când este constrâns, fără să intenționeze sau să dorească aceasta, nu va fi tras la răspundere pentru acel lucru. 

Însă cel afectat în acest mod ar trebui să încerce să trateze problema și să se elibereze de suferință și anxietate; ar trebui să se gândească la binecuvântările pe care Allah, slăvit și înălțat fie El, i le-a dăruit, astfel încât recunoștința să-și facă loc în inima sa și să-l determine să fie statornic mulțumit de ceea ce hotărăște Allah; aceasta îl va salva de mânia față de Domnul său, căci nu există niciun rob căruia Allah să nu-i fi acordat nenumărate binecuvântări în ceea ce privește sănătatea sa spirituală și fizică, familia sa și alte lucruri. 

Dar dacă știa ce spunea și a intenționat acel lucru, însă credea că aceasta îi va aduce alinare sau a fost nepăsător în privința unora dintre cuvintele sale, (atunci situația este diferită), după cum există texte care vorbesc despre o avertizare severă cu privire la femeile care jelesc (în doliu), chiar dacă aceasta este ceva ce se întâmplă de obicei în momente de durere extremă. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a avertizat împotriva rostirii unor cuvinte care atrag mânia lui Allah în momentele nenorocirii. El (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus, când a murit fiul său Ibraheem: „Ochii varsă lacrimi și inima este îndurerată, dar nu spunem decât ceea ce Îl mulțumește pe Domnul nostru.”Relatat de al-Bukhari (1303) și Muslim (2315). 

Potrivit unei relatări relatate de Ibn Majah (1589), el a spus: „…dar nu spunem nimic care Îl mânie pe Domnul.” 

Trebuie observat că mânia nu îi va fi de folos și nu îi va îndepărta suferința; mai degrabă ceea ce îi va fi de folos este răbdarea și căutarea răsplății la Allah, după cum a spus Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): „Cea mai mare răsplată vine odată cu cea mai mare încercare. Când Allah iubește un popor, îl încearcă. Cine acceptă aceasta dobândește mulțumirea Lui, iar cine este nemulțumit de aceasta dobândește mânia Lui.”

Relatat de at-Tirmidhi (2396) și Ibn Majah (4031). Clasificat ca saheeh (autentic) de al-Albani în Saheeh at-Tirmidhi.  

Vezi și răspunsul la întrebarea nr. 118325

Și Allah știe cel mai bine.