Va fi acceptată pocăința celui care îl denigrează pe Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)? Și este mai bine să recunoască aceasta în fața qaadi-ului (judecătorului)?

În primul rând: 

Mărturisirea că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) este Mesagerul lui Allah este unul dintre stâlpii Islamului. Musulmanilor li se poruncește să-și venereze și să-și iubească Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), iar el merită aceasta datorită statutului înalt pe care îl are înaintea lui Allah și datorită binefacerilor pe care le-a făcut acestei ummah, căci el a fost cauza scoaterii lor din starea de ignoranță și cauza dobândirii de către ei a tot ceea ce este bun. Cum ar putea vreun musulman, în ciuda acestui fapt, să îndrăznească să-l denigreze pe Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)? 

Prin urmare, savanții sunt unanim de acord că cel care îl denigrează pe Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) este un necredincios și un apostat care a ieșit din Islam. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Denigrarea lui Allah sau denigrarea Mesagerului Său este kufr atât în interior, cât și în exterior, indiferent dacă cel care face aceasta crede că este haraam sau consideră că îi este permis, ori nu se gândea la hotărâre atunci când a făcut aceasta. Aceasta este opinia fuqaha’ și a tuturor celor din Ahl as-Sunnah care afirmă că credința este alcătuită atât din cuvinte, cât și din fapte. 

As-Saarim al-Maslool, 1/513 

În al-Mawsoo‘ah al-Fiqhiyyah (40/61) se spune:

Coranul cel Sfânt ne informează că a-l insulta pe Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) sau a-l disprețui este un păcat grav, iar cel care face aceasta este blestemat. Aceasta se regăsește în versetele în care Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„Într-adevăr, cei care Îl supără pe Allah și pe Mesagerul Său (SAW), Allah i-a blestemat în această lume și în Viața de Apoi și le-a pregătit un chin umilitor”

[al-Ahzaab 33:57]

„Dacă îi întrebi (despre aceasta), ei declară: Noi doar vorbeam în glumă și ne distram. Spune: Oare de Allah, de versetele Sale (dovezile, probele, versetele, învățămintele, semnele, revelațiile Sale etc.) și de Mesagerul Său (SAW) vă bateți joc?

Nu vă mai cereți scuze; ați devenit necredincioși după ce ați crezut. Dacă iertăm o parte dintre voi, îi vom pedepsi pe ceilalți dintre voi pentru că au fost Mujrimoon (necredincioși, politeiști, păcătoși, criminali etc.)”

[at-Tawbah 9:65-66].

Fuqaha’ sunt de părere că cel care face oricare dintre aceste lucruri trebuie considerat necredincios. Citat încheiat. 

Se mai spune (22/184): 

Hotărârea referitoare la cel care îl denigrează (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) este că este apostat; nu există nicio diferență de opinie între savanți cu privire la aceasta. Citat încheiat. 

Dacă cel care îl denigrează pe Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) este apostat, atunci pedeapsa prescrisă pentru el în sharee‘ah este execuția; nu există nicio diferență de opinie între savanți cu privire la aceasta. 

Ibn al-Mundhir (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Majoritatea savanților sunt de acord că cel care îl denigrează pe Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) trebuie executat. Citat încheiat. 

A se vedea: Tafseer al-Qurtubi, 8/82 

Al-Khattaabi (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Nu cunosc pe nimeni dintre musulmani care să fi avut o opinie diferită cu privire la obligativitatea executării sale. Citat încheiat. 

Ma‘aalim as-Sunan, 3/295 

În al doilea rând: 

Dacă cel care l-a denigrat pe Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) se pocăiește și regretă ceea ce a făcut și se întoarce la Islam, acea pocăință îi va fi de folos în relația sa cu Allah. Astfel, înaintea lui Allah va fi un musulman credincios. Însă, în ceea ce privește execuția sa, obligația de a-l executa nu este anulată. Prin urmare, va fi ucis ca musulman; trebuie spălat, trebuie să se facă rugăciunea funerară pentru el, se poate moșteni de la el și trebuie înmormântat în cimitirul musulmanilor. În ceea ce-l privește pe apostatul care nu s-a întors la Islam, acesta trebuie executat ca necredincios. 

Shaykh Muhammad ibn Saalih al-‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat: 

Va fi acceptată pocăința celui care L-a denigrat pe Allah, Preaînălțatul și Preaslăvitul, sau care l-a insultat pe Mesager (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)? 

El a răspuns: 

Există o diferență de opinie între savanți cu privire la aceasta și există două opinii: 

(i)

Prima opinie este că pocăința celui care L-a denigrat pe Allah sau pe Mesagerul Său (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu va fi acceptată. Aceasta este opinia binecunoscută a Hanbaliților. Mai degrabă, el trebuie executat ca necredincios; nu trebuie să se facă rugăciunea funerară pentru el și nu trebuie făcută supplication pentru milă asupra lui, iar el trebuie înmormântat într-un loc îndepărtat de mormintele musulmanilor. 

(ii)

A doua opinie este că pocăința celui care L-a insultat pe Allah sau pe Mesagerul Său (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) va fi acceptată dacă se știe că s-a pocăit sincer lui Allah, dacă recunoaște că a greșit și vorbește despre Allah, Preaînălțatul, într-un mod care reflectă venerarea pe care El o merită. Aceasta se datorează sensului general al dovezilor care indică faptul că pocăința este acceptată, precum versetul în care Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului): „Spune: O, ‘Ibaadi ai Mei (robii Mei), care ați săvârșit fărădelegi împotriva sufletelor voastre (prin săvârșirea faptelor rele și a păcatelor)! Nu deznădăjduiți de Mila lui Allah; într-adevăr, Allah iartă toate păcatele” [al-Zumar 39:53]. Există unii dintre kuffaar care Îl denigrează pe Allah și, în ciuda acestui fapt, pocăința lor este acceptată. Aceasta este opinia corectă. Pocăința celui care l-a denigrat pe Mesager (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) este acceptată, însă el trebuie executat. Aceasta este diferit de cazul celui care Îl denigrează pe Allah; pocăința sa este acceptată, însă el nu trebuie executat, deoarece Allah ne-a spus că iartă încălcările drepturilor Sale dacă persoana se pocăiește și că iartă toate păcatele. În ceea ce-l privește pe cel care îl denigrează pe Mesager, trebuie luate în considerare două aspecte: 

(a)Primul este un aspect shar‘i, deoarece el este Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Din acest punct de vedere, pocăința sa va fi acceptată dacă se pocăiește.

(b)Al doilea este un aspect personal. Din acest punct de vedere, pocăința nu va fi acceptată, deoarece aceasta are legătură cu dreptul unei ființe umane și nu se știe dacă el ar ierta aceasta. Pe această bază, el trebuie executat, însă dacă este executat, trebuie să-l spălăm, să-l învelim în giulgiu, să facem rugăciunea funerară pentru el și să-l înmormântăm împreună cu musulmanii.

Aceasta este opinia preferată de Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah, care a scris o carte despre aceasta intitulată as-Saarim al-Maslool fi Tahattum Qatli Saabb ar-Rasool. Aceasta deoarece el a încălcat drepturile Mesagerului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). În același mod, dacă l-ar calomnia pe Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), el trebuie executat și nu biciuit. 

Dacă se întreabă: Nu s-a dovedit că unii oameni l-au denigrat pe Mesager (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) în timpul vieții sale și că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) le-a acceptat pocăința? 

Răspunsul este: Este adevărat, însă aceasta s-a întâmplat în timpul vieții sale (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), iar el a renunțat la dreptul care îi revenea. Însă după moartea sa, nimeni nu are dreptul să renunțe la ceea ce îi revine lui (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Prin urmare, trebuie să facem ceea ce este necesar dacă este denigrat (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), și anume să-l executăm pe cel care îl denigrează și să credem că pocăința celui care face aceasta este acceptată în ceea ce privește relația dintre acea persoană și Allah, Preaînălțatul. 

Dacă se întreabă: Dacă era posibil ca el (Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)) să-l ierte dacă aceasta s-ar fi întâmplat în timpul vieții sale, nu înseamnă aceasta că trebuie să ne abținem de la a pronunța o judecată asupra lui? 

Răspunsul meu este: Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne abținem, deoarece răul s-a produs prin denigrarea lui și nu se știe dacă efectul acelei denigrări va fi îndepărtat; principiul de bază este că acesta rămâne.

Dacă se întreabă: Nu era de obicei cazul ca Mesagerul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) să-i ierte pe cei care îl denigrau?

Răspunsul meu este: Ba da, iar poate că iertarea lor în timpul vieții Mesagerului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a fost făcută pentru un scop, și anume înmuierea inimilor oamenilor față de Islam, după cum el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) cunoștea identitățile ipocriților, dar nu i-a executat, „ca nu cumva oamenii să spună că Muhammad își ucide tovarășii”. Însă în zilele noastre, dacă știm că o anumită persoană este dintre ipocriți, trebuie să o executăm. Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus: Abținerea de la uciderea unui ipocrit cunoscut a fost făcută numai în timpul vieții Mesagerului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Citat încheiat. 

Majmoo‘ Fataawa ash-Shaykh al-‘Uthaymeen, 2/150-152 

Însă… Atât timp cât problema nu a ajuns la qaadi (judecător), ceea ce este prescris este ca musulmanul să-și ascundă păcatele și să nu meargă la judecător pentru a-și mărturisi crima; mai degrabă, trebuie să se străduiască din greu să se pocăiască și să ceară iertare și să facă multe fapte bune, pentru ca Allah să-l ierte. Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„Și, într-adevăr, Eu sunt Iertător celui care se pocăiește, crede (în Unicitatea Mea și nu-Mi asociază nimic în adorare) și săvârșește fapte bune și apoi rămâne statornic în săvârșirea lor (până la moartea sa)”

[Ta-Ha 20:82]

„Apoi, într-adevăr, Domnul tău, pentru cei care fac răul (săvârșesc păcate și nu ascultă de Allah) din ignoranță și apoi se pocăiesc și săvârșesc fapte bune, într-adevăr, Domnul tău este după aceea Iertător, Milostiv”

[an-Nahl 16:119]. 

Și Allah știe cel mai bine.