Întrebare
„Sunt o femeie tânără, în vârstă de treizeci de ani. Problema mea este că îmi urăsc tatăl cu vehemență și nu pot nici măcar să ascult vreo veste despre el. Tatăl meu a încălcat drepturile mele și pe cele ale mamei și fraților mei. M-a părăsit când eram mică, la vârsta de opt ani, și a călătorit într-un alt oraș, unde s-a căsătorit cu o altă femeie și a uitat că avea două fiice mici, pe mine și pe sora mea. Aveam nevoie ca el să fie alături de noi, dar nu i-a păsat de acest lucru. Tot ce îl interesa era propria persoană. M-a lăsat pe mine, pe mama mea și pe sora mea în grija fraților mei căsătoriți, iar soțiile lor erau răutăcioase cu noi. Au provocat probleme, iar frații mei le-au crezut. Situația a mers atât de departe încât eu, mama mea și sora mea am fost alungate și am mers să locuim o perioadă în casa surorii mele căsătorite, trecând prin multe probleme. Îmi învinuiesc tatăl pentru că nu s-a gândit la noi și nu ne-a oferit o viață liniștită, lăsându-ne pradă sorții, să suferim asprime și nedreptate. După aceea, ne-am mutat cu mama mea în același oraș în care locuiește tatăl meu. El a avut copii de la cealaltă soție și nu ne-a tratat în mod echitabil. Am trăit în circumstanțe dificile, iar el nu a cheltuit pentru noi; biata mea mamă obișnuia să ne vândă hainele folosite pentru a ne asigura hrana. Am crescut și încă nu văd nicio grijă din partea tatălui meu. Îl urăsc foarte mult și nici măcar nu merită să fie numit tată. Nu ne-a oferit mie și surorii mele o viață decentă și nu îi pasă de viitorul nostru în ceea ce privește căsătoria și stabilirea noastră. Am devenit împietrită la inimă din cauza circumstanțelor dificile prin care am trecut. Acum a vândut o casă și i-a dat toți banii celeilalte soții și copiilor ei, fără să-și amintească deloc de noi. Îl urăsc foarte mult; sunt vinovată pentru că îl urăsc? Care este hotărârea islamică în această privință?"
Răspuns
În primul rând:
Îl rugăm pe Allah, Cel Preaînalt, să te răsplătească pentru nenorocirea ta, să te elibereze de durerea ta și să hotărască pentru tine răsplată. Și Îl rugăm pe El, Cel Preaînalt, să-ți călăuzească tatăl, deoarece s-a comportat foarte rău, neglijând în mod deliberat familia sa, de care Allah, Cel Preaînalt, i-a poruncit să aibă grijă și să o protejeze, mai ales că cei pe care i-a neglijat dintre membrii familiei sale sunt cei slabi. Tatăl tău a fost, de asemenea, nedrept față de mama ta, neacordându-i drepturile sale de întreținere și nefiind echitabil între ea și cealaltă soție. Și a fost nedrept în ceea ce privește darurile, deoarece le-a dat copiilor săi de la cealaltă soție, dar nu și copiilor săi de la prima soție. Toate aceste lucruri pe care le-a făcut tatăl tău sunt în mod clar păcate și neglijarea obligațiilor pe care Allah, Cel Preaînalt, i le-a impus, astfel că merită avertismentul, dacă nu se pocăiește Domnului său, renunță la această nedreptate, instituie un tratament egal pentru cele două familii ale sale și îndreaptă ceea ce a greșit. Dacă face aceasta, va vedea că Domnul său îi va accepta pocăința și îi va arăta milă.
În al doilea rând:
În ciuda tuturor lucrurilor pe care le-a făcut tatăl tău, dreptul său la un tratament bun și la ascultare în ceea ce este drept și potrivit rămâne garantat, conform textelor shar‘i (religioase). Dacă Allah, Cel Preaînalt, a menționat drepturile tatălui mushrik (păgân) – chiar și ale celui care își cheamă copiii să-I asocieze parteneri Domnului lor, glorificat și preaslăvit fie El – la un tratament bun și o bună companie, atunci cel care este mai puțin rău decât el este cu atât mai îndreptățit la acest tratament bun și la această bună companie. Allah, Cel Preaînalt, spune (interpretarea sensului):
„Dar dacă ei amândoi se străduiesc să Mie Îmi faci asociați în adorare, despre care tu nu ai cunoștință, atunci nu-i asculta, ci poartă-te cu ei cu bunătate în această lume și urmează calea celui care se întoarce la Mine cu pocăință și ascultare. Apoi, la Mine va fi întoarcerea voastră, iar Eu vă voi înștiința despre ceea ce ați făcut”
[31:15].
Deși tatăl merită să fie avertizat (cu privire la pedeapsa divină) pentru păcatul și neglijarea îndatoririlor shar‘i, copiii neascultători și cei care nu își tratează părinții cu bunătate sunt, de asemenea, avertizați cu privire la faptele lor; nu este permis să răspunzi relelor prin rele sau nedreptății prin nedreptate.
În al treilea rând:
Deși copiii nu sunt învinuiți pentru sentimentele de resentiment din inimă față de tatăl care comite păcate sau este necredincios, aceasta nu contrazice obligația de a-l trata cu bunătate și de a-l asculta în ceea ce este drept și potrivit. Dar trebuie să-ți stăpânești limba și să te abții de la a-i vorbi urât, precum și să te abții de la a-l trata rău în fapte.
Întrucât situația a fost cauzată de acțiunile tatălui tău și ai trecut prin atât de multă durere și greutate, te sfătuim să cauți răsplata lui Allah pentru ceea ce ai îndurat. Și te sfătuim să faci du‘aa (rugăciune) pentru tatăl tău, rugându-te ca el să fie călăuzit și să primească puterea de a se pocăi și de a îndrepta lucrurile, deoarece el are cea mai mare nevoie de mila și iertarea lui Allah, Cel Preaînalt.
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.