Unirea rugăciunilor din cauza ocupării excesive cu alăptarea

În primul rând: 

Femeii care alăptează îi este permis să recite Qur’aan în timp ce își alăptează copilul și nu este nimic greșit în aceasta, chiar dacă citește din Mushaf, cu condiția să aibă wudoo’. În caz contrar, trebuie să îl țină cu o barieră, precum mănuși și altele asemenea. Vezi răspunsul la întrebarea nr. 10672 și 8950. 

În al doilea rând: 

Ceea ce este obligatoriu este să împlinești rugăciunile la timpul potrivit, așa cum a poruncit Allah. Allah, glorificat fie El, spune (interpretarea sensului):

„Într-adevăr, As‑Salaah (rugăciunea) le este prescrisă credincioșilor la anumite ore”

[al-Nisa’ 4:103]

Adică sunt obligatorii și trebuie împlinite la anumite ore. 

Nu este permis să unești două rugăciuni decât pentru un motiv precum călătoria, ploaia sau boala. 

Ibn Abi Shaybah (2/346) a relatat că Abu Moosa al-Ash‘ari și ‘Umar ibn al-Khattaab (Allah să fie mulțumit de amândoi) au spus: „Unirea a două rugăciuni fără o scuză este un păcat major.” 

Unii dintre învățați au spus că una dintre scuzele care fac permisă unirea a două rugăciuni este: „… femeia care alăptează, din cauza dificultății provocate de existența unei cantități mari de najaasah (impurități)” -- adică pentru că îi este dificil să se purifice pentru fiecare rugăciune. Abu’l-Ma‘aali a spus: Ea este asemenea celui bolnav.

Sfârșitul citatului din Kashshaaf al-Qinaa‘, 2/5. 

Adică, dacă o impuritate (najaasah) ajunge de la copilul ei pe ea și îi este prea dificil să se purifice, să își schimbe sau să își spele hainele, atunci îi este permis să unească rugăciunile.  

Dar dacă nu ajunge nicio najaasah pe ea, mai ales în zilele noastre, când există scutece care împiedică răspândirea najaasah, nu pare să existe vreo scuză. A face wudoo’ și a te ruga durează doar zece minute sau puțin mai mult, astfel încât nu are sens ca o femeie să fie atât de ocupată cu copilul ei încât să nu îl poată lăsa pentru această scurtă perioadă. Ea ar trebui să profite de timpul în care copilul doarme sau de momentele în care este liniștit pentru a-și împlini rugăciunea în cel mai bun și mai complet mod. 

Rugăciunea este cel mai măreț act de adorare și cel mai important stâlp al Islamului după cele două mărturisiri de credință (Shahaadatayn). Musulmanului i se poruncește să se roage în mod regulat, să acorde atenție rugăciunii și să îi ofere importanța cuvenită, deoarece ea este legătura dintre el și Domnul său; dacă o neglijează, nu există pierdere mai mare decât aceasta. 

Așadar, sfatul nostru pentru tine este să acorzi atenție rugăciunii tale și să împlinești rugăciunile în mod regulat, la timp; amintește-ți că aceasta este unul dintre mijloacele barakah (binecuvântării), protecției și sprijinului divin, după cum spune Allah, măreț și glorificat fie El, (interpretarea sensului): 

„Oricine săvârșește fapte bune — fie bărbat, fie femeie — în timp ce este credincios adevărat (al Monoteismului Islamic), cu adevărat îi vom dărui o viață bună (în această lume, cu respect, mulțumire și provizii permise), iar Noi le vom răsplăti cu siguranță cu o răsplată proporțională cu cele mai bune fapte pe care le-au săvârșit (adică Paradisul în Viața de Apoi)”

[al-Nahl 16:97] 

„Iar celui care se teme de Allah și își îndeplinește datoria față de El, El îi va face o cale de ieșire din orice dificultate.

3. Și îi va oferi provizii din surse la care nu s-ar fi putut gândi. Iar celui care își pune încrederea în Allah, El îi va fi de ajuns. Cu adevărat, Allah își va împlini scopul. Într-adevăr, Allah a stabilit o măsură pentru toate lucrurile”

[al-Talaaq 65:2-3]. 

Și Allah știe cel mai bine.