Unii dintre moștenitori au renunțat la partea lor din avere în favoarea copiilor și soției fratelui lor; cum ar trebui împărțită între ei?

În ceea ce îl privește pe bărbatul care a murit și a lăsat în urmă o mamă, o soție și copii, averea sa trebuie împărțită după cum urmează: 

În primul rând: mama are dreptul la o șesime, deoarece există descendenți care moștenesc de la el. Aceasta deoarece Allah, Preaînălțatul, spune (a cărui semnificație este):

„Pentru părinți, fiecăruia dintre ei îi revine o șesime din moștenire dacă cel decedat a lăsat copii; dacă nu are copii, iar părinții sunt singurii moștenitori, mamei îi revine o treime; iar dacă cel decedat a lăsat frați sau surori, mamei îi revine o șesime”

[an-Nisa’ 4:11]. 

În al doilea rând: soția are dreptul la o optime, deoarece există descendenți care moștenesc. Aceasta deoarece Allah, Preaînălțatul, spune (a cărui semnificație este):

„Din ceea ce lasă soțiile voastre, vouă vă revine jumătate dacă ele nu au copii; însă dacă lasă un copil, vouă vă revine un sfert din ceea ce au lăsat, după plata legatelor pe care le-au făcut sau a datoriilor. Din ceea ce lăsați voi, lor (soțiilor voastre) le revine un sfert dacă nu lăsați copii; însă dacă lăsați un copil, lor le revine o optime din ceea ce lăsați, după plata legatelor pe care le-ați făcut sau a datoriilor”

[an-Nisa’ 4:12]. 

În al treilea rând: în ceea ce îi privește pe copii, lor le revine restul averii, după ce mama și soția își primesc părțile, iar ei trebuie să îl împartă între ei, fiecare bărbat primind partea a două femei. 

Odată ce se stabilește că mamei îi revine o șesime, aceasta îi aparține și devine proprietatea ei de îndată ce fiul ei moare. Apoi, dacă ea moare înainte ca averea să fie împărțită, partea ei de la fiul său decedat trebuie scoasă din averea lui ca și cum ea ar fi fost încă în viață, iar apoi este moștenită de moștenitorii ei, împreună cu restul averii sale. Totuși, trebuie observat că moștenirea devine în mod irevocabil parte din proprietatea unei persoane, însă dacă aceasta dorește să renunțe ulterior la ea în favoarea unora dintre moștenitorii săi, nu este nimic greșit în aceasta. Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus: Dobândirea prin moștenire este ceva irevocabil și devine proprietatea moștenitorului, indiferent dacă îi place sau nu. Allah, Preaînălțatul, spune (a cărui semnificație este):

„Din ceea ce lasă soțiile voastre, vouă vă revine jumătate”

[an-Nisa’ 4:12]

„Pentru părinți, fiecăruia îi revine o șesime din moștenire”

[an-Nisa’ 4:11].

Prin urmare, dacă unul dintre moștenitori spune: Sunt bogat și nu vreau moștenirea mea de la cutare și cutare, îi spunem: Moștenirea ta este stabilită, indiferent dacă o vrei sau nu, și nu este posibil să o eviți. Însă, dacă dorești să renunți la ea în favoarea unuia dintre ceilalți moștenitori sau a altcuiva, aceasta îți stă la dispoziție după ce a intrat în posesia ta.

Citat încheiat din ash-Sharh al-Mumti‘ (6/142) 

Pe baza acestui fapt, dacă partea celor trei fii din averea mamei lor a fost stabilită, fie că aceasta provine din întreaga ei avere, fie din partea pe care ea a moștenit-o de la fiul său decedat, atunci, după ce cunosc care este aceasta, ei pot renunța la ea în favoarea copiilor fratelui lor sau a oricui altcuiva, după cum doresc. 

Mai mult, ceea la ce au renunțat intră sub incidența regulilor privind darurile, în ceea ce privește modul în care trebuie împărțit. Dacă spun că trebuie împărțit în mod egal, atunci trebuie împărțit în mod egal între ei, însă dacă spun că trebuie împărțit între ei potrivit părților de moștenire pe care fiecare dintre ei le-ar primi potrivit sharee‘ah, atunci trebuie împărțit în consecință. Dacă au stipulat un alt mod de împărțire, prin care unor persoane li se oferă mai mult decât altora, atunci au și dreptul să facă aceasta. Ceea la ce au renunțat nu este o moștenire sau un dar de la un părinte, caz în care ar fi obligatoriu să fie drepți și echitabili în împărțirea lui. 

Iar Allah știe cel mai bine.