Un waqf nu devine obligatoriu doar prin formularea intenției

Un waqf nu devine obligatoriu doar prin intenția ca un lucru să fie waqf. Mai degrabă, trebuie să rostească cuvinte în acest sens, cum ar fi să spună: „Acesta este un waqf”, sau să facă o acțiune care să indice că este waqf, cum ar fi să construiască un loc și apoi să rostească chemarea la rugăciune (adhan) în el, ceea ce indică faptul că îl oferă ca waqf pentru a fi moschee.

Se spune în al-Mawsoo‘ah al-Fiqhiyyah (44/119-120)

Fuqaha’ au avut opinii diferite cu privire la caracterul obligatoriu al desemnării unui lucru drept waqf și la posibilitatea revocării acestuia. Majoritatea fuqaha’ malikiți, Shaafa‘i și hanbaliți, precum și Yoosuf și Muhammad dintre Hanafii, sunt de părere că, odată ce un waqf este oferit de cineva care are autoritatea de a dispune de avere și îndeplinește toate condițiile necesare, acesta devine obligatoriu și nu poate fi revocat, iar cel care l-a făcut waqf nu mai are nicio autoritate asupra bunului oferit ca waqf într-un mod care subminează scopul pentru care a fost făcut waqf. Prin urmare, acesta nu poate fi vândut, oferit sub formă de cadou sau moștenit. Aceasta deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a spus lui ‘Umar ibn al-Khattab (Allah să fie mulțumit de el): „Oferă-l ca pomană sub forma unui waqf, fără să fie vândut, oferit sub formă de cadou sau moștenit.” Deoarece waqful este o donație care împiedică vânzarea, oferirea sau moștenirea sa, acesta devine imediat obligatoriu (și nu poate fi revocat) de îndată ce donatorul rostește cuvinte în acest sens – asemenea eliberării unui sclav. El este diferit de oferirea unui cadou, deoarece oferirea unui cadou înseamnă transferarea completă a proprietății, în timp ce în cazul unui waqf bunul însuși este păstrat, dar beneficiul este oferit ca pomană. De aceea, el este mai apropiat de eliberarea unui sclav și este mai potrivit să facem o analogie cu aceasta.

Potrivit lui Abu Haneefah, dacă cineva face un waqf, este permis să-l revoce și acesta nu este obligatoriu pentru totdeauna. El îl poate revoca în timpul vieții sale, deși acest lucru este makrooh, iar waqful poate fi moștenit de la el. … Dar opinia care a devenit opinia hanafită oficială se bazează pe opinia lui Abu Yoosuf și Muhammad, potrivit căreia waqful este obligatoriu și nu poate fi revocat. Ibn ‘Aabideen a spus, citând din al-Fath: Opinia corectă este opinia majorității savanților, potrivit căreia acesta este obligatoriu și nu poate fi revocat, deoarece există multe hadithuri și relatări în acest sens. Aceasta a fost opinia urmată de Sahaabah și Taabi‘een și de cei care i-au urmat, iar opinia lor este mai probabil să fie corectă. Sfârșitul citatului.

Ibn Qudamah (Allah să aibă milă de el) a spus:

Proprietatea încetează, iar waqful devine obligatoriu (și nu poate fi revocat) de îndată ce sunt rostite cuvinte în acest sens, deoarece waqful intră în vigoare imediat ce sunt rostite cuvintele. Există o altă relatare de la Ahmad (Allah să aibă milă de el), potrivit căreia acesta nu devine obligatoriu decât dacă este primit de administrator, iar donatorul îl predă.… Apoi a prezentat dovezi pentru validitatea primei opinii și a spus: Avem dovadă în hadithul lui ‘Umar pe care l-am relatat, deoarece aceasta este o donație care interzice vânzarea, oferirea și moștenirea, astfel încât devine obligatorie doar prin rostirea cuvintelor, asemenea eliberării unui sclav. Aceasta este diferită de oferirea unui cadou, deoarece oferirea transferă proprietatea în întregime, în timp ce în cazul unui waqf proprietatea inițială este păstrată, iar beneficiul este oferit unor destinatari specifici. De aceea, acesta este mai apropiat de eliberarea unui sclav și este mai potrivit să facem o analogie cu aceasta."(al-Mughni  6/ 208)

Pe baza acestui lucru:

Dacă proprietarul casei a avut doar intenția (și nimic mai mult) de a face casa waqf de dragul lui Allah, Allah Preaînălțatul, pentru a fi atașată moscheii, atunci nu este obligat să meargă mai departe cu aceasta; mai degrabă, își poate revoca intenția. Dar dacă a declarat în mod clar că aceasta era waqf după ce a cumpărat casa și a spus: „Este waqf de dragul lui Allah, Allah Preaînălțatul”, atunci nu îi este permis să o revoce. Mai degrabă, trebuie să meargă mai departe și să o facă waqf așa cum a spus, iar dacă le-a promis oamenilor din moschee că va face casa waqf de dragul lui Allah, Allah Preaînălțatul, pentru a fi atașată moscheii, atunci este mai bine să-și îndeplinească promisiunea, căci aceasta este una dintre cele mai nobile caracteristici ale musulmanului.

Savanții Comitetului Permanent pentru Emiterea Fatwas au fost întrebați:

Excelența Sa Prințul ‘Abd ar-Rahmaan ibn ‘Abdullah Aal Sa‘ud a promis să ofere o bucată de teren lângă satul ad-Dubay‘ah pentru construirea unei școli, însă acest lucru depinde de posibilitatea de a reveni asupra unei promisiuni anterioare de a-l oferi pentru construirea unui loc de rugăciune pentru Eid.

 Excelența Sa ne-a cerut să consultăm savanții cu privire la aceasta și dacă ar trebui să aleagă să-l ofere pentru construirea unui loc de rugăciune pentru Eid, pentru îndeplinirea promisiunii anterioare, sau să-l ofere Ministerului Educației pentru construirea unei școli pe el. Vă rugăm să rețineți că există deja o moschee pentru rugăciunea de Eid în vestul localității ad-Dubay‘ah.

Ei au răspuns:

Dacă Excelența Sa Prințul ‘Abd ar-Rahmaan ibn ‘Abdullah Aal Sa‘ud a oferit deja bucata de teren pentru construirea unui loc de rugăciune pentru Eid pe acesta, atunci trebuie folosit pentru construirea unui loc de rugăciune pentru Eid și nu are dreptul să-și revoce darul. Dacă ceea ce s-a întâmplat a fost doar o promisiune de a oferi terenul pentru construirea moscheii pe acesta, atunci este mai bine să-și îndeplinească promisiunea. Sfârșitul citatului.

Shaykh ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz, Shaykh ‘Abd ar-Razaaq ‘Afeefi, Shaykh ‘Abdullah ibn Ghadyaan

Fatawa al-Lajnah ad-Daa’imah (16/93, 94)

A se vedea și răspunsul la întrebarea nr. 125101

Și Allah știe cel mai bine.