Un tată stipulează că trebuie să primească ceva pentru el însuși, pe lângă mahr-ul convenit pentru fiica sa la încheierea contractului de căsătorie (nikaah)

Ibn Qudaamah (Allah să aibă milă de el) a spus: „Chestiune: dacă ea se căsătorește cu condiția să primească o mie, iar tatăl ei să primească o mie, acest lucru este permis, iar dacă ea este divorțată înainte ca mariajul să fie consumat … concluzia este că tatăl femeii poate stipula condiția de a primi pentru el însuși o parte din zestrea fiicei sale. Aceasta este opinia lui Ishaaq și s-a relatat că, atunci când Masrooq și-a măritat fiica, a stipulat că va primi zece mii pentru el însuși, pe care le-a cheltuit pentru Hajj și pentru săraci, apoi i-a spus soțului: «Oferă-i soției tale ceea ce are nevoie [de exemplu, cumpără-i haine și mobilează-i o casă].» Ceva similar s-a relatat de la ‘Ali ibn al-Husayn.”

‘Ataa’, Tawoos, ‘Ikrimah, ‘Umar ibn ‘Abd al-‘Azeez, al-Thawri și Abu ‘Ubayd au spus: „Întregul mahr îi aparține femeii… deoarece mahr-ul nu trebuie oferit nimănui în afară de soție, drept compensație pentru intimitatea cu ea…

Dovada noastră pentru aceasta sunt cuvintele lui Allah din povestea lui Shu’ayb, pacea fie asupra lui (interpretarea sensului): „El a spus: «Intenționez să te căsătoresc cu una dintre aceste două fiice ale mele, cu condiția să-mi slujești timp de opt ani…»” [al-Qasas 28:27] Aici, tatăl, Shu’ayb, a făcut ca angajarea lui Moosa pentru a avea grijă de oile sale să fie zestrea lui, ceea ce era o condiție prin care urma să primească ceva pentru el însuși. Mai mult, un tată are dreptul să ia din averea copilului său, pe baza cuvintelor Profetului: „Tu și averea ta îi aparțineți tatălui tău” și „Copiii voștri sunt printre cele mai bune dintre câștigurile voastre, așa că mâncați din averea lor.” (Relatat de Abu Dawood; o relatare similară a fost transmisă de al-Tirmidhi, care a spus că este un hadeeth hasan). Dacă un tată stipulează condiția de a primi ceva pentru el însuși din zestre, aceasta înseamnă că va lua ceva din averea fiicei sale și are dreptul să facă acest lucru… Un tată are dreptul să ia cât dorește și să lase cât dorește și poate lua acest lucru cu această condiție sau fără ea… cu condiția să nu fie nedrept în ceea ce ia din averea fiicei sale; dacă este nedrept, atunci condiția nu este valabilă, iar întreaga zestre îi aparține miresei.”

El a mai spus (Allah să aibă milă de el): „Secțiune: Dacă un tutore, altul decât tatăl, precum bunicul, fratele sau unchiul (din partea tatălui), stipulează o astfel de condiție, aceasta este invalidă. Aceasta este opinia lui Ahmad, iar întregul mahr convenit îi aparține miresei.”