Un raport munkar (ciudat) care o acuză pe ‘Aa’ishah că l-a ucis pe ‘Uthmaan și că a vrut să-l ucidă pe ‘Ali (Allah să aibă milă de toți)

Nu știm ca acest raport să fi fost relatat de vreunul dintre savanții care aveau cunoștințe despre rapoarte și istorie, în afară de Ahmad ibn Yahya al-Balaadhuri, în cartea sa Ansaab al-Ashraaf (2/249), unde spune:

Ahmad ibn Ibraaheem ad-Dawraqi mi-a spus: Abu’n-Nasr ne-a spus: Ishaaq ibn Sa‘eed ne-a spus: de la ‘Amr ibn Sa‘eed: Sa‘eed ibn ‘Amr ne-a spus, de la Ibn Haatib, care a zis: Am mers împreună cu ‘Ali, în ziua (bătăliei) Cămilei, la howdah-ul [în care se afla ‘Aa’ishah], iar acesta semăna cu un arici cu țepi din cauza tuturor săgeților. El a lovit howdah-ul și apoi a spus: Cu adevărat, această Humayra’ [o poreclă a lui ‘Aa’ishah] a vrut să mă ucidă, așa cum l-a ucis pe ‘Uthmaan ibn ‘Affaan. Fratele ei, Muhammad, i-a spus: Ți s-a întâmplat ceva? Ea a spus: O săgeată în brațul meu. El și-a introdus capul în howdah, apoi a tras-o spre el și apoi a scos-o.

Acest raport este munkar (ciudat) și nu este saheeh (autentic), nici în ceea ce privește isnaad-ul (lanțul naratorilor), nici matn-ul (textul).

În primul rând:

‘Amr ibn Sa‘eed era fie bunicul lui Ishaaq ibn Sa‘eed, ceea ce pare să fie cazul, deoarece numele său complet este Ishaaq ibn Sa‘eed ibn ‘Amr ibn Sa‘eed. Pe baza acestui fapt, isnaad-ul este munqati‘ (întrerupt), deoarece bunicul a murit în anul 70 AH (at-Tahdheeb, 8/34), iar nepotul, naratorul, a murit în anul 170 AH (at-Tahdheeb, 1/204); între cele două decese sunt o sută de ani, astfel că nu este posibil ca el să fi auzit de la acesta. Pe baza acestui fapt, isnaad-ul este munqati‘ (întrerupt) și da‘eef (slab).

Sau era altcineva, caz în care este majhool (necunoscut). Pe baza acestui fapt, isnaad-ul este de asemenea da‘eef (slab). În ambele cazuri există un narator necunoscut, iar atunci când un hadith este relatat doar de un narator necunoscut, acesta trebuie respins.

În al doilea rând:

Cum ar fi putut ‘Ali să fi spus despre ‘Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea) că a vrut să-l ucidă, așa cum îl ucisese pe ‘Uthmaan?!

Aceasta este o pură minciună. ‘Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea) este cu totul nevinovată de sângele lui ‘Uthmaan. Ea a ieșit la bătălia Cămilei doar în încercarea de a realiza împăcarea între musulmani. Ahmad (24133) a relatat de la Qays ibn Abi Haazim că ‘Aa’ishah a spus, când a ajuns la Haw’ab și a auzit câinii lătrând: Cred că ar trebui să mă întorc, deoarece Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) ne-a spus: „Asupra căreia dintre voi vor lătra câinii din Haw’ab?” az-Zubayr i-a spus: Vrei să te întorci? (Rămâi, căci) poate că Allah, slăvit și înălțat fie El, va realiza prin tine împăcarea între oameni.

(23733): Unii dintre cei care erau cu ea au spus: Dimpotrivă, mergi mai departe, căci musulmanii te vor vedea și Allah, slăvit și înălțat fie El, va realiza astfel împăcarea între ei.

Clasificat ca saheeh de al-Albaani în as-Saheehah (474).

Imam ‘Uthmaan ibn Sa‘eed ad-Daarimi (Allah să aibă milă de el) a spus, cu isnaad-ul său ajungând până la Naafi‘: ‘Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea) a spus: „Pe Allah, mă tem că, dacă aș fi vrut ca el — adică ‘Uthmaan — să fie ucis, atunci aș fi fost ucisă. Dar Allah știe, de deasupra Tronului Său, că nu am vrut să fie ucis.

Ar-Radd ‘ala al-Jahamiyyah de ad-Daarimi (83). Există un raport coroborator prin Mujaahid de la ‘Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea), relatat de Na‘eem ibn Hammaad în al-Fitan (202).

Ibn al-‘Arabi (Allah să aibă milă de el) a spus:

În ceea ce privește ieșirea ei la bătălia Cămilei, ea nu a ieșit pentru a lupta, ci oamenii au făcut presiuni asupra ei și i s-au plâns cu privire la tulburarea gravă care avea loc și la oamenii care se ucideau între ei. Ei căutau binecuvântarea ei (barakah) și sperau că oamenilor le va fi rușine înaintea ei (și se vor abține de la luptă) dacă ea va sta înaintea lor. Ea a gândit de asemenea astfel și a ieșit, deoarece Allah, înălțat fie El, spune (interpretarea sensului): „Nu este nimic bun în majoritatea convorbirilor lor tainice, în afară de cel care poruncește Sadaqah (caritate pentru cauza lui Allah), sau Ma‘roof (monoteism islamic și toate faptele bune și drepte pe care Allah le-a poruncit), sau împăcare între oameni” [an-Nisa’ 4:114] și „Iar dacă două părți sau grupuri dintre credincioși ajung să lupte, atunci împăcați-le pe amândouă” [al-Hujuraat 49:7]. Porunca de a realiza împăcarea sau de a face pace se adresează tuturor oamenilor, bărbați și femei, oameni liberi și sclavi. Însă Allah, înălțat fie El, potrivit hotărârii și înțelepciunii Sale anterioare, nu a voit ca împăcarea să aibă loc; mai degrabă, luptele și pierderile au continuat până când ambele părți au fost aproape nimicite, iar unii dintre ei s-au dus la Cămilă și i-au tăiat tendoanele. Când Cămila a căzut pe o parte, Muhammad ibn Abi Bakr a mers la ‘Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea) și a dus-o la Basra. Apoi ea a plecat împreună cu treizeci de femei, pe care ‘Ali le-a trimis cu ea, până când au adus-o înapoi la Madinah în siguranță.

Citat încheiat din Tafseer al-Qurtubi (14/181).

Ibn Katheer (Allah să aibă milă de el) a spus, descriind bătălia Cămilei:

Săgețile au ajuns la howdah-ul Mamei Credincioșilor, ‘Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea), iar ea a început să strige: „Allah, Allah! O, fiii mei, amintiți-vă de Ziua Judecății!” Și și-a ridicat mâinile în rugăciune, rugându-se împotriva oamenilor care îl uciseseră pe ‘Uthmaan, iar oamenii și-au ridicat vocile împreună cu ea în rugăciune, până când sunetul strigătelor lor a ajuns la ‘Ali, iar el a spus: Ce este aceasta? Ei au spus: Mama Credincioșilor se roagă împotriva ucigașilor lui ‘Uthmaan și a susținătorilor lor.

El a spus: O, Allah, blestemă-i pe ucigașii lui ‘Uthmaan.

Citat încheiat din al-Bidaayah wa’n-Nihaayah (7/270)

Al-Bukhaari a relatat în al-Adab al-Mufrad (828) că ‘Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea) a spus: Oricine îl insultă pe ‘Uthmaan, asupra lui fie blestemul lui Allah.

Ibn ‘Asaakir a relatat în Tareekh-ul său (39/487) de la ea (Allah să fie mulțumit de ea) că a spus: M-am mâniat pentru voi când ați fost nedreptățiți cu biciul și nu vă așteptați să mă mânii pentru ‘Uthmaan când a fost nedreptățit cu sabia?! Iar când el a răspuns obiecțiilor voastre, l-ați ucis!

Există rapoarte coroboratoare relatate de Ibn ‘Asaakir (39/487-488); de at-Tabari în Tareekh-ul său (3/82-83); și de Ibn Khayyaat în Tareekh-ul său (p. 39).

De asemenea, ea obișnuia să-l laude pe ‘Ali și să-l descrie ca fiind erudit. Muslim (276) a relatat că Shurayh ibn Haani’ a spus: Am întrebat-o pe ‘Aa’ishah despre ștergerea peste khuffayn, iar ea a spus: Mergi la ‘Ali, căci el știe mai multe despre aceasta decât mine.

În concluzie, acest raport este fals, inventat și fabricat; nu este permis să fie relatat. ‘Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea) a ieșit la bătălia Cămilei doar pentru a împăca oamenii. Ea nu a participat la uciderea lui ‘Uthmaan (Allah să fie mulțumit de el) — nici măcar cu o jumătate de cuvânt — și nici ‘Ali. Dimpotrivă, ea a denunțat acest lucru și nu l-a aprobat. Ea nu a căutat uciderea lui ‘Ali și niciodată nu i-a trecut prin minte. Allah, înălțat fie El, a protejat-o de ceea ce pretind fabricatorii.

A se vedea de asemenea răspunsurile la întrebările nr. 954 și 127028

Și Allah știe cel mai bine.