Un profesor își folosește timpul destinat predării pentru activități și alte lucruri

Fără îndoială, îndatorirea de bază a profesorului este să predea orele care i-au fost repartizate, însă nici alte lucruri, precum activitățile, supravegherea, pregătirea lecțiilor și altele asemenea, nu trebuie neglijate, deoarece au un efect benefic asupra elevilor și îi fac pe oameni să îndrăgească școala. Elevul poate beneficia de aceste activități mai mult decât de lecția propriu-zisă. Administrația școlii ar trebui să organizeze aceste lucruri și să distribuie aceste sarcini într-un asemenea mod încât să nu afecteze prestația profesorului la clasă. 

Dacă profesorului i-au fost încredințate aceste lucruri de către administrație, atunci nu este nimic greșit în faptul că le îndeplinește. 

Dar dacă le face din proprie inițiativă, atunci trebuie apreciat pentru aceasta, însă ar trebui să păstreze un echilibru și să nu-i priveze pe elevi de partea care li se cuvine de explicații și de predarea de care au nevoie și nici să ceară reducerea orelor pe care le predă pentru a fi liber pentru aceste activități. El trebuie să îmbine cele două interese. 

Dacă activitățile pe care le desfășoară nu sunt importante, sau dacă altcineva le acordă suficientă atenție, sau dacă le acordă prea multă atenție și pierde timpul cu ele, în detrimentul îndeplinirii muncii sale la clasă, atunci, fără îndoială, aceasta înseamnă neglijarea datoriei și trădarea încrederii. „Și Allah îl cunoaște pe cel care face rău de la cel care face bine” [al-Baqarah 2:220]. El trebuie să se teamă de Allah și să-și stabilească prioritățile în mod corect. 

Explicând importanța activităților și obligația de a coopera la organizarea lor, Shaykh Ibn Jibreen (fie ca Allah să-l păstreze) a spus:  Trebuie să cooperăm și să ne ajutăm unii pe alții în chestiunile importante de care este nevoie în școală, precum pregătirea articolelor, cercetarea problemelor, participarea la activitățile școlare, redactarea anunțurilor, mesajelor și sfaturilor pentru a inspira școala și membrii săi să progreseze, lăsând vizitatorilor o impresie puternică despre amploarea activităților, sfaturilor și ideilor sale. Fără îndoială, acest lucru nu poate fi realizat de una sau două persoane, iar directorul nu ar trebui să neglijeze acest aspect și să stea singur în birou, limitându-se la a-l pune pe fiecare profesor să-și predea materia în clasă; dimpotrivă, el trebuie să facă mai mult decât atât, să încurajeze mai multe activități ale elevilor, să-i motiveze să facă fapte bune și să-i încurajeze pe elevi, profesori și angajați să coopereze unii cu alții, precum și să depună un anumit efort și să aloce timp redactării unor memorii și lucruri asemănătoare, care să atragă atenția și să-i impresioneze pe vizitatori și să le demonstreze sinceritatea față de elevi și față de ceilalți. Dacă directorul școlii nu face aceasta, atunci profesorii ar trebui să ofere sugestii și să-și manifeste disponibilitatea de a coopera cu el în interesul tuturor. Dacă directorul le cere lor sau unora dintre ei să îndeplinească anumite sarcini, atunci ar trebui să se grăbească să răspundă acestei solicitări. Aceasta este o chestiune cerută tuturor și intră sub incidența cooperării în neprihănire și evlavie. Dacă este nevoie de bani pentru sponsorizarea acestor activități, atunci este de datoria celui care poate să se grăbească să facă aceasta. În mod similar, dacă directorul îi cere unuia dintre ei să cumpere ceva important pentru interesele școlii, iar acesta știe cum să-l cumpere și nu întâmpină o dificultate majoră, atunci este de datoria frățietății și prieteniei să răspundă solicitării și să nu se limiteze la predarea lecțiilor în clasă. Deși aceasta este îndatorirea sa de bază, există și alte activități care pot fi legate de această activitate. Se știe că programul de lucru al profesorului este asemenea celui al oricărui alt lucrător; el ar trebui să fie disponibil pe toată durata, de la început până la sfârșit. Așadar, dacă este angajat cu normă întreagă, nu ar trebui să disprețuiască munca împreună cu ceilalți în interesul tuturor. Sfârșitul citatului din al-Ajwabah al-Fiqhiyyah ‘ala As’ilah al-Ta’leemiyyah wa’l-Tarwabiyyah, p. 21 

Și Allah știe cel mai bine.