Un pelerin a coborât de la ‘Arafah și a făcut tawaaf al-ifaadah, dar nu a mers la Muzdalifah sau a mers acolo după ce a făcut tawaaf

În primul rând:

Fuqaha’ sunt de acord că tawaaf al-ifaadah este unul dintre stâlpii sau elementele esențiale ale Hajj-ului, fără de care acesta nu este complet. Totuși, ei au avut opinii diferite cu privire la momentul începerii timpului său. Hanafii și Maalikii sunt de părere că acesta începe la ivirea zorilor în Ziua Sacrificiului și că nu este valid dacă este făcut înainte de acel moment.

În Badaa’i‘ as-Sanaa’i‘ (2/132) [Hanafi] se spune: În ceea ce privește timpul pentru acest tawaaf, acesta începe când se ivesc zorii cei de-al doilea în Ziua Sacrificiului (Yawm an-Nahr), iar între tovarășii noștri nu există nicio diferență de opinie cu privire la aceasta și nu este permis să fie făcut înainte de acel moment.

Shaafiții spun că timpul pentru acesta începe la jumătatea nopții dinaintea Zilei Sacrificiului. Sfârșitul citatului.

As-Saawi a spus în Bulghat as-Saalik [Maaliki]: Timpul pentru tawaaf al-ifaadah începe odată cu ivirea zorilor în Ziua Sacrificiului, așadar nu este valid să fie făcut înainte de acel moment, la fel ca al-‘Aqabah, adică lapidarea Jamrat al-‘Aqabah, care nu este validă dacă este făcută înainte de acel moment. Sfârșitul citatului,

Shaafiții și Hanbaliții sunt de părere că acesta este valid dacă este făcut după jumătatea nopții dinaintea Zilei Sacrificiului.

An-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus [Shaafa‘i]: Timpul pentru lapidarea Jamrat al-‘Aqabah și pentru tawaaf al-ifaadah începe la jumătatea nopții dinaintea Zilei Sacrificiului, cu condiția ca acesta să fi fost precedat de staționarea în ‘Arafah.

În ceea ce privește raderea capului, dacă spunem că aceasta este un ritual, atunci timpul său este același cu timpul pentru lapidarea Jamrah și pentru tawaaf,

În caz contrar [dacă nu o considerăm un ritual], timpul pentru aceasta nu începe până când persoana nu a lapidat Jamrah și nu a făcut tawaaf.

Sfârșitul citatului din al-Majmoo‘ (8/191).                   

Ibn Qudaamah (Allah să aibă milă de el) a spus [Hanbali]: Prin urmare, există două momente pentru tawaaf: momentul preferat și momentul acceptabil.

În ceea ce privește momentul preferat, acesta este Ziua Sacrificiului, după lapidarea Jamrah, oferirea sacrificiului și raderea capului …

În ceea ce privește momentul acceptabil, acesta începe după jumătatea nopții dinaintea Zilei Sacrificiului. Aceasta este opinia lui ash-Shaafa‘i.

Abu Haneefah a spus:  Timpul pentru acesta începe odată cu ivirea zorilor în Ziua Sacrificiului și se încheie la sfârșitul zilelor sacrificiului.

Sfârșitul citatului din al-Mughni (3/226).

Pe baza acestui fapt, dacă acest pelerin a făcut tawaaf al-ifaadah după jumătatea nopții, tawaaf-ul său este valid potrivit opiniilor Shaafa‘i și Hanbali.

Momentul de la jumătatea nopții poate fi stabilit calculând timpul dintre apus și ivirea zorilor și împărțindu-l în două.

Dacă și-a făcut tawaaf-ul înainte de jumătatea nopții, atunci acesta nu este valid, potrivit consensului savanților; Hajj-ul său nu este complet și nu a finalizat a doua etapă a ieșirii din ihram, prin urmare trebuie să repete tawaaf al-ifaadah.

În al doilea rând:

Petrecerea nopții în Muzdalifah este obligatorie potrivit majorității savanților; unii dintre ei au fost de părere că aceasta este un stâlp sau un element esențial al Hajj-ului.

Există o diferență de opinie între savanți cu privire la durata de timp care trebuie petrecută în Muzdalifah.

Potrivit Shaafiților și Hanbaliților, este obligatoriu să fii în Muzdalifah chiar și pentru un moment scurt, cu condiția ca aceasta să aibă loc în a doua parte a nopții, după staționarea în ‘Arafah; nu este stipulat ca persoana să rămână acolo, ci este suficient doar să treacă prin acel loc.

Dacă cineva pleacă din Muzdalifah înainte de jumătatea nopții și se întoarce acolo înainte de ivirea zorilor, nu este nimic greșit în aceasta, deoarece a făcut ceea ce i se cere. Dacă nu se întoarce după prima jumătate a nopții, până la ivirea zorilor, atunci trebuie să ofere un sacrificiu compensatoriu, potrivit opiniei mai corecte.

Totuși, potrivit hanafiților, este obligatoriu să se oprească în Muzdalifah după ivirea zorilor, până când soarele răsare, iar pelerinul trebuie să se oprească în acel interval chiar și pentru un moment scurt. Dacă se abține de la a se opri acolo dintr-un motiv valid, atunci nu este nicio vină asupra sa. Printre motivele valide se numără slăbiciunea sau boala ori cazul în care unei femei îi este teamă de mulțimi.

Dacă a plecat din Muzdalifah înainte de acel moment fără un motiv valid, atunci trebuie să ofere un sacrificiu compensatoriu.

Ceea ce pare să fie cazul este că, dacă este capabil să stea acolo întorcându-se la Muzdalifah înainte de ivirea zorilor, atunci sacrificiul compensatoriu este înlăturat.

Potrivit Maalikilor, oprirea în Muzdalifah atât cât este nevoie pentru a coborî și a descărca bagajele – chiar dacă persoana nu face efectiv aceasta – este obligatorie, iar dacă cineva nu se oprește acolo atât cât este nevoie pentru a coborî și a descărca bagajele înainte de ivirea zorilor, atunci oferirea unui sacrificiu compensatoriu devine obligatorie pentru el, cu excepția cazului în care are o scuză. Dacă nu s-a oprit acolo din cauza unei scuze valide, atunci nu trebuie să facă nimic.

Sfârșitul citatului din al-Mawsoo‘ah al-Fiqhiyyah (11/108).

Pe baza acestui fapt, dacă acest pelerin nu a mers mai întâi la Muzdalifah, ci a mers și a făcut tawaaf al-ifaadah după jumătatea nopții, apoi s-a întors la Muzdalifah și a trecut prin acel loc după jumătatea nopții, nu trebuie să facă nimic.

Dacă nu a mers la Muzdalifah după ce a făcut tawaaf, din cauza unei scuze care i-a permis să nu petreacă noaptea acolo, cum ar fi o boală care l-a făcut incapabil să stea în Muzdalifah, atunci nu trebuie să ofere un sacrificiu compensatoriu.

Dacă nu a mers deloc acolo, fără nicio scuză, atunci trebuie să ofere un sacrificiu compensatoriu.

Al-Khateeb ash-Sharbeeni a spus în Mughni al-Muhtaaj (2/265): În ceea ce-l privește pe cel care are o scuză, după cum vom vedea mai jos cu privire la petrecerea nopții în Mina, atunci cu siguranță nu trebuie să ofere un sacrificiu compensatoriu.

Printre cei care au scuze se numără cel care a ajuns la ‘Arafah noaptea și a fost ocupat cu staționarea acolo.

Printre aceștia se numără și cel care a plecat din ‘Arafah, a mers la Makkah și a făcut tawaaf al-ifaadah, ratând [oprirea în Muzdalifah].

Al-Adhru’i a spus: aceasta ar trebui interpretată ca referindu-se la cel care nu a putut merge la Muzdalifah fără dificultăți excesive.

Cel care este capabil să facă aceasta este obligat să o facă, pentru a combina două acte obligatorii. Aceasta este clar.

Un alt exemplu este cazul în care unei femei îi este teamă că menstruația sau nifaas este iminentă, astfel că se grăbește să meargă la Makkah și să facă tawaaf. Sfârșitul citatului.

A se vedea, de asemenea: al-Majmoo‘ (8/153).

Șeicul Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat: Care este hotărârea cu privire la cel care nu petrece noaptea în Muzdalifah?

El a răspuns: Cel care nu petrece noaptea în Muzdalifah nu L-a ascultat pe Allah și pe Mesagerul Său, deoarece Allah, Preaînaltul, spune (interpretarea sensului): „Dar când plecați din 'Arafat, pomeniți-L pe Allah la al-Mash‘ar al-Haraam”[al-Baqarah 2:198]. Al-Mash‘ar al-Haraam este Muzdalifah.

Dacă nu a petrecut noaptea acolo, atunci nu L-a ascultat pe Allah și nu l-a ascultat nici pe Mesager (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a petrecut noaptea acolo și a spus: „Învățați de la mine ritualurile voastre (ale Hajj-ului).” El nu a acordat nicio dispensă nimănui, permițându-i să nu petreacă noaptea acolo, cu excepția celor slabi, cărora le-a acordat o dispensă permițându-le să plece din Muzdalifah la sfârșitul nopții.

Potrivit savanților, trebuie să ofere un sacrificiu compensatoriu în Makkah și să distribuie carnea acestuia săracilor.

Sfârșitul citatului din Majmoo‘ Fataawa ash-Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (23/97).

În al treilea rând:

Dacă acest pelerin a făcut tawaaf al-ifaadah și apoi a ieșit din ihram, adică și-a ras capul sau și-a tăiat părul, apoi a îmbrăcat haine cusute, nu mai trebuie să facă nimic, deoarece prima etapă a ieșirii din ihram are loc după îndeplinirea a două dintre cele trei lucruri: lapidarea Jamrah, raderea capului sau tăierea părului și tawaaf. Dacă a făcut tawaaf și apoi a îmbrăcat haine cusute înainte de a-și rade capul sau de a-și tăia părul, atunci a săvârșit o acțiune interzisă în timp ce se afla în ihram.

Dar dacă nu știa acest lucru, nu trebuie să facă nimic.

Același lucru se aplică dacă a folosit parfum din ignoranță, crezând că ieșise din ihram.

Și Allah știe cel mai bine.