Un necredincios s-a căsătorit cu o femeie musulmană, apoi a devenit musulman

Căsătoria unei femei musulmane cu un necredincios, indiferent de religia lui, este nevalidă potrivit șariei, iar relațiile intime dintre ei sunt echivalente cu desfrânarea. Ei trebuie separați, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și nu vă căsătoriți cu femeile politeiste până când nu cred (și nu-L adoră numai pe Allah). Și, cu adevărat, o sclavă credincioasă este mai bună decât o politeistă (închinătoare la idoli) liberă, chiar dacă vă place. Și nu le dați în căsătorie pe fiicele voastre politeiștilor până când nu cred (în Allah Cel Unic), și, cu adevărat, un sclav credincios este mai bun decât un politeist (închinător la idoli) liber, chiar dacă vă place. Aceștia (politeiștii) vă cheamă la Foc, dar Allah vă cheamă la Paradis și la iertare, prin voia Sa”

[al-Baqarah 2:221]

Și Allah spune, declarând că femeile musulmane nu sunt permise în căsătorie bărbaților necredincioși (interpretarea sensului): 

„Ele nu le sunt permise (ca soții) necredincioșilor, iar necredincioșii nu le sunt permiși (ca soți)”

[al-Mumtahanah 60:10]

Al-Qurtubi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în cartea sa al-Jaami’ li Ahkaam al-Qur’aan (3/72): Comunitatea este unanim de acord că un bărbat necredincios nu se poate căsători deloc cu o femeie musulmană, deoarece aceasta subminează poziția Islamului. 

Dar dacă bărbatul devine musulman – așa cum se menționează în întrebare – atunci trebuie să se recăsătorească cu femeia printr-un nou contract de căsătorie, deoarece primul contract de căsătorie era nevalid și nu are nicio valoare în șaria. 

Șeicul ‘Atiyah Muhammad Saalim a spus în completarea cărții Adwa’ al-Bayaan, 8/164-165: 

De ce este permis unui bărbat musulman să se căsătorească cu o femeie necredincioasă dintre Oamenii Cărții (adică evrei și creștini), dar nu este permis unei femei musulmane să se căsătorească cu un bărbat necredincios dintre Oamenii Cărții?  

La această întrebare se poate răspunde din două perspective: 

1 – Islamul trebuie să prevaleze și nu trebuie să fie dominat. Rolul de întreținător și protector în căsătorie îi aparține exclusiv soțului, astfel încât bărbatul își poate influența soția, iar ea poate să nu-și mai practice religia așa cum trebuie sau chiar să-și părăsească religia cu totul. În mod similar, copiii vor urma religia tatălui lor. 

2 – Islamul este cuprinzător, iar celelalte religii sunt limitate; pe această bază există un aspect social care afectează viața de familie și relația dintre soți. Aceasta înseamnă că, dacă un bărbat musulman se căsătorește cu o femeie evreică sau creștină, el crede în Cartea și Profetul ei, astfel încât se va purta cu ea pe baza respectului față de religia ei, deoarece crede în ea în termeni generali, iar aceasta le va oferi un teren comun care poate duce la convertirea ei la Islam, așa cum propria ei Carte îi spune. Dar dacă un bărbat evreu sau creștin se căsătorește cu o femeie musulmană, el nu crede în religia ei, astfel încât nu va avea niciun respect față de religia sau principiile ei. Nu există teren comun cu el în privința unui lucru în care nu crede deloc. Prin urmare, nu există loc pentru armonie sau înțelegere reciprocă; nu există niciun bine într-o astfel de căsătorie, astfel încât aceasta este interzisă din capul locului. 

Așadar, ei trebuie să încheie un nou contract de căsătorie. Iar Allah știe cel mai bine. 

În ceea ce privește întrebarea despre al-Salaah al-Naariyyah, vă rugăm să consultați întrebarea nr. 7505.