Un jurământ de a face ceva ce Allah a făcut obligatoriu și le-a poruncit oamenilor nu este valid
Întrebare
„Am o întrebare scurtă. Cu câțiva ani în urmă, I-am promis lui Allah că, dacă mă va vindeca de o afecțiune pe care o aveam, voi face cu siguranță rugăciunea ‘jummah’ vinerea. Alhumdulillah, afecțiunea a dispărut curând. Problema este că această promisiune a fost făcută când eram mai tânără, când eram mai puțin practicantă decât acum, iar când I-am făcut promisiunea lui Allah, îmi amintesc că am spus că voi face ‘jummah’ namaz. Totuși, ceea ce am vrut să spun este că voi face cel puțin una dintre rugăciuni (adică fajr, zuhar, asr, magrib sau isha) vinerea (deoarece pe atunci nu mă rugam des). Când am făcut promisiunea, nu am intenționat să promit că voi merge la rugăciunea congregațională (jummah)… Acum știu ce este rugăciunea jummah și, în schimb, am făcut cel puțin o rugăciune vinerea, iar acum știu că femeile nu sunt obligate să participe la jummah. Așadar, prin această promisiune pe care I-am făcut-o lui Allah, deoarece am folosit cuvântul jummah, înseamnă că trebuie să particip la rugăciunile jummah în congregație, chiar dacă nu am intenționat să promit acest lucru?… Deci, prin folosirea unui cuvânt, înseamnă că trebuie să faci exact ACEA, sau ceea ce a fost INTENȚIA ta?"
Răspuns
În primul rând:
Am afirmat în mai multe rânduri că jurămintele legate de condiții sunt makrooh, din cauza relatării narate de al-Bukhaari (6608) și Muslim (1639) de la Ibn ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a interzis jurămintele și a spus: „Ele nu îndepărtează nimic; tot ceea ce fac este să scoată ceva de la o persoană zgârcită.”
Dacă o persoană dorește să Îi dea ascultare lui Allah și să se apropie de El, trebuie să Îi dea ascultare fără să facă jurăminte.
A se vedea răspunsul la întrebarea nr. 95387
În al doilea rând:
Jurămintele și promisiunile depind de intenția celui care le face.
Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre o femeie în vârstă care a spus că, în urmă cu cincizeci și cinci de ani, s-a îmbolnăvit foarte grav, apoi într-o zi s-a însănătoșit și a spus, de bucurie, că va oferi caritate și va face un jurământ; ea a spus că va posti două luni consecutive. Ea spune: În acel moment nu știam ce înseamnă un jurământ și care aveau să fie consecințele pentru mine. Ce trebuie să facă în privința jurământului ei de a posti două luni consecutive, fără să știe ce înseamnă un jurământ și care sunt consecințele lui?
El a răspuns:
Se pare că această femeie nu trebuie să facă nimic, deoarece, atât timp cât nu știa ce era un jurământ, nu este obligată să facă ceva al cărui înțeles nu îl înțelegea. Dar cred că trebuie să fi avut ceva în minte, altfel cuvintele ei ar fi fost doar vorbe fără rost. Așadar, spunem că, dacă avea ceva în minte la acel moment, atunci ceea ce avea în minte este ceea ce trebuie să facă, deoarece ceea ce contează este intenția. Dar dacă nu avea nimic în minte și nu știa deloc ce însemna sau ce era un jurământ, atunci mi se pare că nu trebuie să facă nimic. Însă, dacă postește, aceasta va fi mai prudent și mai sigur pentru a fi absolvită de responsabilitate. Sfârșitul citatului.
Jalasaat Ramadaaniyyah, 21/17
În al treilea rând:
Nu trebuie să existe un jurământ de a face ceva ce Allah le-a poruncit oamenilor. al-Mirdaawi (Allah să aibă milă de el) a spus în al-Insaaf (11/118) (a se vedea și Badaa’i‘ as-Sanaa’i‘, 5/90):
„Nu este valid în privința unui lucru imposibil sau a unui lucru obligatoriu. Dacă spune: «Îi promit lui Allah că voi posti ieri sau că voi posti Ramadanul», aceasta nu contează. Nu este valid să faci un jurământ cu privire la ceva imposibil sau obligatoriu, potrivit opiniei corecte. Aceasta este opinia companionilor noștri. Sfârșitul citatului.
Pe baza celor de mai sus:
Dacă nu știați că prin cuvântul jamaa‘ah se înțelege rugăciunea în moschee împreună cu congregația (jamaa‘ah) de credincioși și nu ați intenționat aceasta prin jurământul dumneavoastră, atunci nu trebuie să faceți nimic.
Dacă scopul dumneavoastră era să vă obligați să faceți una dintre rugăciuni vinerea, iar la acel moment nu obișnuiați să vă rugați, atunci, de fapt, ceea ce trebuie să faceți este să efectuați toate cele cinci rugăciuni zilnice vinerea și în toate celelalte zile, deoarece Allah le-a făcut obligatorii pentru robii Săi, iar jurământul dumneavoastră nu implică nimic în plus față de aceasta.
De asemenea, trebuie să vă străduiți din greu să faceți multe rugăciuni supererogatorii (naafil) și voluntare, pentru a compensa lipsa și neglijența anterioară față de rugăciunile obligatorii.
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.