Un hadith fără bază, care îi avertizează pe cei care nu împlinesc cele cinci rugăciuni zilnice

Acest hadith nu apare în niciuna dintre cărțile Sunnah, nici în cărțile de hadithuri saheeh (autentice) sau chiar în cărțile de hadithuri da‘eef (slabe). Acest lucru indică faptul că nu are nicio bază și niciun isnaad. Dimpotrivă, unii oameni l-au născocit și l-au răspândit în camerele de chat și pe unele site-uri, crezând că îi pot speria pe unii oameni și îi pot împiedica să renunțe la rugăciune. Ei nu știu că, făcând acest lucru, au comis un păcat grav. Unii savanți au afirmat chiar că cel care spune în mod deliberat o minciună despre Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) este un necredincios. 

Al-Ameer as-San‘aani (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Majoritatea sunt de părere că a spune în mod deliberat o minciună despre Allah și Trimisul Său (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) este un păcat major, deoarece definiția unui păcat major se aplică în acest caz, întrucât Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) l-a menționat pe cel care spune în mod deliberat o minciună despre el, iar acest caz intră în categoria menționată în hadith, aceea a celor care merită pedeapsa. 

al-Juwayni a spus:  

Aceasta – adică acest păcat major – constituie kufr. Acest lucru este indicat de versetul în care Allah, Preaînaltul, spune (interpretarea sensului): 

„Și cine este mai nedrept decât cel care născocește o minciună împotriva lui Allah sau tăgăduiește Ayat-urile Sale (dovezile, probele, versetele, învățăturile, semnele, revelațiile etc.)? Cu adevărat, Mujrimoon (răufăcătorii, păcătoșii, necredincioșii și politeiștii) nu vor izbândi niciodată!”

[Yoonus 10:17].  

Acest verset descrie spunerea unei minciuni despre Allah și tăgăduirea semnelor Sale ca fiind egale și nu există nicio îndoială că tăgăduirea semnelor Sale constituie kufr. Iar a spune o minciună despre Trimis (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) este asemenea spunerii unei minciuni despre Allah, Preaînaltul. Din acest verset, în care Allah condamnă această faptă, înțelegem că ea este un păcat și că nu există niciun păcat sau nicio nedreptate mai mare decât aceasta. Al-Juawyni a spus: și pentru că cel care născocește o minciună despre Allah sau Trimisul Său poate face aceasta pentru a anula o hotărâre bine stabilită, iar anularea unei hotărâri bine stabilite constituie kufr, deoarece înseamnă respingerea a ceea ce a prescris Legiuitorul, lucru care constituie kufr. Mai mult, născocirea de minciuni despre sharee‘ah (și hotărârile sale) indică inevitabil lipsa de respect față de aceasta. Iar Allah știe cel mai bine.

Sfârșitul citatului din Tawdeeh al-Afkaar, 2/88 

Comitetul Permanent a fost întrebat despre acest hadith și despre altele, iar răspunsul lor a fost următorul: 

Aceste hadithuri nu pot fi atribuite niciuneia dintre cărțile Sunnah și, după cercetarea problemei, nu cunoaștem nicio bază pentru ele. Prin urmare, ceea ce trebuie făcut este împiedicarea distribuirii și publicării lor.

Sfârșitul citatului din Fataawa al-Lajnah ad-Daa’imah (vol. 2, 3/259) 

Shaykh Saalih al-Fawzaan (Allah să-l păstreze) a fost întrebat despre acest hadith și a spus: 

Din câte știu, acesta nu are nicio bază, iar în Coran și în Sunnah saheeh există un avertisment puternic cu privire la cel care abandonează rugăciunea, ceea ce este suficient. De exemplu, Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Ceea ce se află între o persoană și kufr este renunțarea la rugăciune” (relatat de Muslim). Iar Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Legământul dintre noi și ei este rugăciunea; cel care o abandonează a devenit un necredincios.” Clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh at-Targheeb wa’t-Tarheeb, 564.

Iar Allah spune despre păcătoși: „Ce v-a făcut să intrați în Iad?’ 43. Ei vor spune: «Nu ne număram printre cei care își împlineau Salat (rugăciunile)»” [al-Muddaththir 74:42-43]. Motivul principal pentru care au fost introduși în Iad este că nu au împlinit rugăciunea; abandonarea rugăciunii constituie kufr – Allah să ne ferească – și scoate o persoană din Islam, fie că o neglijează deoarece neagă faptul că este obligatorie, fie că o neglijează deși recunoaște că este obligatorie, cu excepția celui care uită să se roage sau adoarme. 

În ceea ce privește mesajul citat de cel care a pus întrebarea, nu cunosc nicio bază pentru el sau pentru ceea ce este distribuit în unele publicații: „Cel care neglijează rugăciunea va fi pedepsit cu cincisprezece pedepse.” Nu există nicio bază pentru acest lucru.

Sfârșitul citatului din Noor ‘ala ad-Darb, 20 Muharram 1427 AH (0.17-0.19 pe înregistrare) 

Prin urmare, nu este permisă publicarea acestui hadith sau atribuirea lui Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa); dimpotrivă, trebuie să-i avertizăm pe oameni cu privire la el și să explicăm că nu are nicio bază în cărțile Ahl as-Sunnah. 

Cine dorește să vadă hadithuri saheeh care avertizează împotriva abandonării sau neglijării rugăciunii să citească lucrarea Saheeh at-Targheeb wa’t-Tarheeb de Shaykh al-Albaani, 1/136-140 

Iar Allah știe cel mai bine.