Un creștin întreabă de ce alcoolul este interzis categoric în Islam?

În primul rând: vă urăm bun venit pe site-ul nostru ca persoane care caută adevărul și Îl rugăm pe Allah să facă răspunsul nostru clar și să vă arate, după ce îl citiți și reflectați asupra lui, dreptatea, înțelepciunea și perfecțiunea șariei islamice, ceea ce vă va face să gândiți singuri, să căutați adevărul și să îl urmați. 

În al doilea rând: este confirmat de șaria noastră islamică faptul că ea a venit pentru a aduce și a spori lucrurile bune și pentru a îndepărta și a reduce lucrurile dăunătoare. Tot ceea ce este benefic sau în cea mai mare parte benefic este permis (halaal), iar tot ceea ce este dăunător sau în cea mai mare parte dăunător este interzis (haraam). Alcoolul intră fără îndoială în a doua categorie. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Te întreabă despre băutură și despre jocul de noroc. Spune: În ele este păcat mare și sunt și unele foloase pentru oameni, însă păcatul lor este mai mare decât folosul lor”

[al-Baqarah 2:219]

Efectele dăunătoare și rele ale alcoolului sunt bine cunoscute de toți oamenii, atât de cei cunoscători, cât și de cei neștiutori. Printre efectele dăunătoare ale alcoolului se numără ceea ce a menționat Allah (interpretarea sensului): 

„O, voi cei care credeți! Băuturile alcoolice, jocurile de noroc, Al‑Ansaab (altarele de piatră pentru sacrificii aduse idolilor, djinnilor etc.) și Al‑Azlaam (săgețile pentru căutarea norocului sau luarea unei decizii) sunt o murdărie din lucrarea lui Shaytaan (Satan). Feriți-vă cu strictețe de ea, pentru ca voi să izbândiți.

91. Shaytaan (Satan) voiește doar să semene între voi dușmănie și ură prin băuturile alcoolice și jocurile de noroc și să vă împiedice de la pomenirea lui Allah și de la As‑Salaah (rugăciune). Oare nu vă veți abține?”

[al-Maa’idah 5:90-91]

În aceste două versete, Allah interzice categoric alcoolul, menționându-l împreună cu Al‑Ansaab (altarele de piatră pentru sacrificii aduse idolilor, djinnilor etc.) și Al‑Azlaam (săgețile pentru căutarea norocului sau luarea unei decizii), care erau simboluri ale shirk-ului răspândite în Peninsula Arabică înainte de Islam, și îl descrie ca fiind lucrarea lui Shaytaan, adică imoralitate și rău. Allah ne poruncește să ne ferim de el și descrie aceasta ca fiind mijlocul care duce la izbândă. El descrie răul său spiritual ca împiedicând omul să îndeplinească obligațiile și îndatoririle impuse de șaria islamică, și anume pomenirea lui Allah (dhikr) și rugăciunea.

Alcoolul duce la multe lucruri dăunătoare și merită să fie numit „mama tuturor relelor” – așa cum a fost descris de Profetul nostru (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), care a spus: „Alcoolul este mama tuturor relelor.” Hadith hasan citat de al-Albaani în al-Silsilah al-Saheehah, 1854. Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus, de asemenea: „Alcoolul este mama tuturor relelor, cel mai mare dintre păcatele majore. Cel care îl consumă poate ajunge să comită incest cu mama sa, cu mătușa sa maternă și cu mătușa sa paternă.” Acest hadith este hasan pe baza dovezilor coroborante, după cum a afirmat al-Albaani în al-Silsilah al-Saheehah, 1853. 

Acestea sunt câteva dintre dovezile veridicității Profetului nostru Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Iar ceea ce a spus s-a întâmplat într-adevăr. Nu ați auzit știrea despre acel tânăr care s-a întors acasă beat și a comis incest cu mama sa după ce a consumat băuturi alcoolice? El a amenințat că se va sinucide dacă ea nu făcea aceasta, așa că ea s-a îndurat de el și a făcut ceea ce voia. Apoi, când și-a venit în fire și și-a dat seama ce se întâmplase, s-a sinucis. 

Priviți cum s-au încheiat lucrurile după ce a consumat alcool. A comis incest cu mama sa, apoi s-a sinucis. Îl rugăm pe Allah să ne păzească și să ne ocrotească. 

Encyclopaedia Britannica afirmă că majoritatea cazurilor de agresiune sexuală împotriva rudelor, precum surori, mame și fiice, au loc sub influența alcoolului. 

În ceea ce îi privește pe cei care spun că puțin alcool este bun pentru inimă, răspunsul este următorul: 

1 – Cercetările moderne au demonstrat că afirmația potrivit căreia alcoolul este benefic pentru inimă și dilată arterele este o greșeală gravă. Alcoolul nu dilată arterele care duc substanțe nutritive către inimă, așa cum se credea în trecut; el dilată venele aflate sub piele, în timp ce contractă arterele din cauza acumulării grăsimilor și colesterolului în acestea. Aceasta contribuie la formarea cheagurilor de sânge în inimă și la angină, mai ales când este însoțită de fumat, care contribuie la congestionarea și îngustarea arterelor.  

Alcoolul afectează și mușchiul inimii, atunci când acesta este otrăvit și își pierde funcționalitatea, mai ales după consumul berii care conține cobalt, întrucât inima se inflamează ca urmare a epuizării în procesul de ardere a alcoolului.  

2 – Aceste presupuse beneficii pentru inimă pot fi obținute prin alte mijloace decât alcoolul, ale cărui păcate și efecte dăunătoare depășesc orice bine sau beneficiu pe care l-ar putea aduce.   

3 – S-a spus, de asemenea, că beneficiile despre care se afirmă că alcoolul le aduce inimii provin din fructele și celelalte substanțe din care este făcut alcoolul, precum strugurii, merele etc. Pe baza acestui fapt, aceste beneficii pot fi obținute din aceste alimente în formele în care Allah le-a permis, fără a produce alcool din ele. 

4 – Ar trebui să cântărim aceste beneficii pentru inimă – dacă sunt reale – în raport cu efectele distructive pe care alcoolul le are asupra sănătății, despre care puteți afla consultând orice lucrare medicală de referință care tratează dependența de alcool și efectele ei distructive asupra omului. 

A se vedea, de exemplu: al-Idmaan al-Kuhooli de Dr Nabeel Subhi al-Taweel, publicată de Mu’sasat al-Risaalah, Beirut.

Abhaath wa A’maal al-Mu’tamar al-‘Aalami al-Thaalith wa’l-Raabi’ ‘an al-Tibb al-Islami, publicată în Kuweit, 1405 AH, 1407 AH. 

Deoarece unii oameni din trecut – asemenea unora dintre contemporanii lor de astăzi – credeau că vinul are anumite beneficii, Taariq ibn Suwayd al-Ja’fi – unul dintre companionii Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) – a venit și l-a întrebat despre alcool, iar el i l-a interzis. El a spus: „Îl facem ca remediu.” El a spus: „Nu este remediu, ci boală.” Relatat de Muslim. Acesta este un semn că profeția sa era adevărată. 

În ceea ce privește afirmația voastră că „Omul are capacitatea de a-și controla acțiunile și de a se opri din băut înainte de a se îmbăta”, aceasta nu ține seama de căile lui Shaytaan cel blestemat, care caută să îi îndepărteze pe oameni de Domnul lumilor. Sunt, de asemenea, cuvintele cuiva care nu știe – sau poate alege să ignore – cum începe relația băutorului cu alcoolul până când acesta se îmbată sau devine dependent. 

Shaytaan conduce treptat omul de la puțin la mult, de la minor la major, de la păcat la kufr, atât cât poate, pas cu pas. La aceasta se referă Domnul lumilor în Soorat al-Noor, unde spune (interpretarea sensului): 

„O, voi cei care credeți! Nu urmați pașii lui Shaytaan (Satan). Iar cel care urmează pașii lui Shaytaan (Satan), să știe că el poruncește Al‑Fahsha’ [adică săvârșirea obscenității (relații sexuale ilicite)] și Al‑Munkar [necredință și politeism (adică să facă fapte rele și ticăloase și să spună sau să facă ceea ce este interzis în Islam)]. Dacă nu ar fi fost harul lui Allah și mila Sa asupra voastră, niciunul dintre voi nu s-ar fi curățat vreodată de păcate. Însă Allah îl curăță (îl călăuzește către Islam) pe cel pe care voiește, iar Allah este Atoateauzitor și Atoateștiutor”

[al-Noor 24:21]

Poetul s-a referit și el la aceasta când a spus: 

„O privire, apoi un zâmbet, apoi un salut, apoi cuvinte, apoi o întâlnire stabilită, apoi o întâlnire.” 

Deși acest lucru este clar pentru oricine înțelege natura oamenilor și modul în care Shaytaan ajunge la ei, el este mai evident în cazul alcoolului și al celor care îl consumă. 

Potrivit proverbului oriental, „La început omul ia o cupă de vin… apoi prima cupă o ia pe a doua, iar apoi cupa de vin îl ia pe om.” 

Povestea începe cu sfatul unui medic sau al unui prieten de a bea o cupă de vin pentru a crește pofta de mâncare sau pentru a ajuta la relaxare, ori începe prin alăturarea prietenilor la o reuniune socială unde sunt împărțite cupe de alcool, sau ca parte a unei mese oferite, ori în orice alt mod. 

Apoi, treptat, se formează legături fizice și psihologice cu alcoolul, până când acesta devine parte din viața omului, iar bețivul devine sclavul beției și al alcoolului și îl caută așa cum un bolnav caută medicamentul, după cum a spus poetul: 

O cupă băută pentru plăcere și o cupă băută ca remediu pentru prima. 

În prima cupă este posibil să fi găsit un anumit beneficiu, fără să se îmbete, precum și relaxare și plăcere fără să-și piardă mințile, iar la fel și în a doua, însă acum tânjește după cupa de ieri. Când trupul se obișnuiește cu această otravă alcoolică, are nevoie să mărească doza de alcool de fiecare dată, pentru a se bucura de relaxarea și plăcerea găsite în prima cupă. Apoi bețivul începe să bea mai regulat, iar dorința sa pentru alcool devine mai puternică. Singura garanție împotriva dependenței este să nu consumi deloc alcool.  

Astfel putem vedea înțelepciunea Islamului în interzicerea unei cantități mici sau mari de alcool, deoarece puținul este primul pas către mult, iar puțin adăugat la puțin devine mult. 

După cum a spus poetul: Nu considera puținul ca fiind neînsemnat, deoarece chiar și munții sunt formați din pietricele mici. 

În ceea ce privește întrebarea voastră: de ce Islamul le cere musulmanilor să se ferească de alcool și de carnea de porc pentru ca angajamentul lor religios să fie valid? De ce nu explică doar cât de dăunătoare sunt și îi lasă pe oameni să aleagă singuri? 

Aceasta este întrebarea defectuoasă a celui care încearcă să se înșele pe sine. Se știe că oamenii nu sunt toți la fel în ceea ce privește nivelul de înțelegere a lucrurilor benefice și dăunătoare, iar puterea lor de voință nu este aceeași atunci când aleg ceea ce este benefic și evită ceea ce este dăunător. Comportamentul indivizilor și al societăților nu poate fi controlat dacă lucrurile sunt lăsate la alegerea fiecărei persoane. 

Dacă lucrurile sunt lăsate la alegerea oamenilor, răul care rezultă din consumul alcoolului nu se limitează la cel care bea, astfel încât acesta să poată fi lăsat să facă ce dorește și să aleagă orice pentru sine. Dimpotrivă, rezultatele dăunătoare îi afectează pe toți. Bolile care rezultă din alcool slăbesc societatea în ansamblu. Productivitatea bețivului scade din cauza beției sale, ceea ce îi afectează pe ceilalți. Economia este afectată ca urmare a banilor cheltuiți pentru tratarea lui, ceea ce îi afectează, de asemenea, pe ceilalți. În plus, există crime care rezultă din această dependență. Într-un raport al Organizației Mondiale a Sănătății privind crimele violente din 30 de țări, inclusiv SUA și Regatul Unit, se spune că 86% dintre crimele și 50% dintre violuri sunt comise sub influența alcoolului. Există multe statistici similare, bine cunoscute, pe aceste teme în diferite țări din întreaga lume. 

În ceea ce privește accidentele rutiere, statisticile sunt și mai cunoscute. În 1965 – de exemplu – au existat 49,000 de decese pe drumurile din SUA și 1,800.000 de cazuri de invaliditate permanentă. Oficialii din domeniul sănătății publice au estimat la acea vreme că jumătate dintre aceste decese au fost cauzate de alcool. Pierderile rezultate din aceste decese numai în acel an au fost evaluate la 8900 de milioane de dolari. 

În Chile, în America de Sud, 70% dintre accidentele rutiere din 1966 au fost cauzate de beție. În Paris, între 10 și 15 % dintre toate accidentele s-a constatat că au fost cauzate de alcool. 

Mai mult, putem răspunde la această întrebare adresând o altă întrebare: 

De ce nu explicăm cât de rău este să furi și apoi îi lăsăm pe oameni să aleagă singuri, fără forță sau pedeapsă? Același lucru s-ar putea spune despre crimă și mită… Dar atunci societatea ar deveni un loc periculos și barbar, guvernat de legea junglei. 

Această întrebare poate fi îndreptată împotriva tuturor legilor și sistemelor pe care oamenii le urmează în viața lor. 

Principalul motiv pentru care oamenii se abat de la religia lui Allah, care a fost revelată din ceruri, și se împotrivesc legilor pe care El le-a prescris pentru robii Săi este această idee – ideea că oamenii pot fi lăsați fără porunci de urmat sau interdicții de respectat, deși respectarea poruncilor și a interdicțiilor este ceea ce înseamnă supunerea față de Allah (‘uboodiyyah) în forma sa cea mai simplă. Acesta este dreptul pur al Creatorului, deoarece El este Creatorul, și este datoria primordială a ființei create, deoarece ea este creată. Domnul lumilor spune (interpretarea sensului): 

„Oare omul crede că va fi lăsat neglijat (fără să fie pedepsit sau răsplătit pentru îndatoririle obligatorii impuse de Domnul său Allah)?”

[al-Qiyaamah 75:36].

Adică: oare omul crede că Domnul său îl va lăsa singur, fără obligații, porunci sau interdicții, apoi îl va lăsa în mormântul său fără înviere, fără adunare și fără socoteală? Care ar mai fi atunci rostul robiei față de Domnul lumilor, dacă nu ar exista porunci sau interdicții, răsplată sau pedeapsă? Cum ar putea intra cineva în Paradis?