Un bărbat a murit în timpul unei rugăciuni obligatorii; trebuie cei din jurul lui să iasă din rugăciune din această cauză?

Principiul de bază cu privire la rugăciunea obligatorie este că nu este permisă întreruperea ei, deoarece Allah, preaslăvit fie El, a interzis anularea faptelor.

Allah, preaslăvit fie El, spune (interpretarea sensului):

„O, voi cei care credeți! Ascultați de Allah și ascultați de Trimis și nu vă zădărniciți faptele”

[Muhammad 47:33].

Shaykh ‘Abd ar-Rahmaan as-Sa‘di (Allah să aibă milă de el) a spus:

„și nu vă zădărniciți faptele”. Aceasta include interdicția de a anula faptele după săvârșirea lor, făcând lucruri care le strică, precum amintirea favorurilor făcute, admirația de sine, mândria și căutarea unei reputații bune, precum și săvârșirea păcatelor care strică faptele bune și anulează răsplata acestora. Include de asemenea interdicția de a strica faptele bune în timp ce sunt săvârșite, renunțând la ele sau făcând ceva care le anulează.

Lucrurile care anulează rugăciunea, postul, Hajj-ul și altele asemenea sunt incluse aici și sunt interzise. Faqiihii citează acest verset ca dovadă că este interzisă întreruperea unei rugăciuni obligatorii ...

Sfârșitul citatului din Tafseer as-Sa‘di (p. 789).

Se face o excepție în cazul unei nevoi urgente care nu poate fi amânată.

Se spune în al-Mawsoo‘ah al-Fiqhiyyah al-Kuwaitiyyah (34/51):

Întreruperea unui act obligatoriu de adorare după începerea lui, fără o justificare legitimă pentru aceasta, nu este permisă potrivit consensului faqihilor, deoarece întreruperea lui fără o justificare legitimă este un comportament nesăbuit, contrar sanctității adorării, iar există un text care interzice stricarea actelor de adorare. Allah, preaslăvit fie El, spune (interpretarea sensului): „și nu vă zădărniciți faptele” [Muhammad 47:33].

În ceea ce privește întreruperea lui dintr-un motiv legitim și justificat, aceasta este prescrisă. Rugăciunea poate fi întreruptă pentru a ucide un șarpe și lucruri similare, deoarece s-a poruncit uciderea lor, sau de teama pierderii unui bun de valoare care îi aparține persoanei însăși ori altcuiva, sau pentru a ajuta pe cineva aflat într-o situație de urgență, sau pentru a-l avertiza pe cel neatent ori adormit că șarpele se îndreaptă spre el, iar el nu poate fi avertizat spunându-i „Subhaan-Allah!”, sau întreruperea postului pentru a salva pe cineva de la înec, ori din teamă pentru sine sau pentru copilul sugar al femeii care alăptează. Sfârșitul citatului.

Fără îndoială, dacă cineva cade în timpul rugăciunii ca un om mort, este posibil să fi murit sau să fie încă în viață și să poată fi salvat, așa că cei aflați lângă el trebuie să-și întrerupă rugăciunea pentru a-l ajuta, deoarece așteptarea până la sfârșitul rugăciunii poate însemna pierderea ocaziei de a-l salva.

Dacă se întâmplă ca cei din jurul lui să știe că a murit și că nu există nicio speranță de a-l salva, atunci, fără îndoială, acesta este un incident major, iar lăsarea mortului în starea în care se află, în mijlocul rândului, înseamnă întreruperea rândului cu cineva care nu se roagă și poate constitui o lipsă de respect față de sanctitatea mortului, lăsându-l astfel.

Așadar, ceea ce pare corect este că este prescris ca cei aflați în jurul lui să-și întrerupă rugăciunea și să mute mortul într-o parte; ei trebuie de asemenea să încerce să-l acopere cu orice pot, până când oamenii își încheie rugăciunea obligatorie și sunt apoi liberi să-l pregătească [pentru înmormântare].

În acest caz, în ceea ce privește întreruperea rugăciunii, este prescris ca aceasta să fie limitată doar la ceea ce este necesar, după cum se afirmă în principiul fiqhi. Așadar, dacă unii dintre adoratori ies din rugăciune, scopul shar‘i menționat mai sus va fi îndeplinit de ei; nu este nevoie ca toți adoratorii să-și întrerupă rugăciunea și să fie distrași de mort de la rugăciunea obligatorie.

Și Allah știe cel mai bine.