Un ateu întreabă: De ce mă urâți?

Apreciem sinceritatea și curajul dumneavoastră de a trimite această întrebare și suntem foarte bucuroși să-i răspundem. Inimile noastre și inima fiecărui musulman sunt pline de milă și compasiune față de întreaga creație, credincioși și necredincioși, bărbați și femei, tineri și bătrâni, albi și negri. Toți sunt copiii lui Adam, iar Adam a fost creat din țărână. Așadar, umanitatea care ne unește le amintește nouă, musulmanilor, că tatăl nostru Adam (pacea fie asupra lui) a fost alungat din Paradis ca urmare a păcatului său și că acest lucru aduce încercări asupra urmașilor săi atât timp cât această lume dăinuie. Cel care aderă la natura umană înnăscută și sănătoasă a monoteismului, la care a aderat Adam (pacea fie asupra lui), va fi victorios și va fi salvat și se va întoarce la locuința sa originară, care este Paradisul veșnic alături de Domnul lumilor. Dar aceia dintre urmașii lui Adam care sunt abătuți de capricii și dorințe și de alte distrageri vor suferi o pierdere adevărată și vor fi lipsiți de întoarcerea în Paradisul veșnic din care tatăl nostru Adam (pacea fie asupra lui) a fost alungat. 

Profetul nostru (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus:

„O, oameni, Domnul vostru este Unul, iar tatăl vostru este unul. Nu există superioritate a unui arab asupra unui nearab sau a unui nearab asupra unui arab, nici a unui om alb asupra unui om negru sau a unui om negru asupra unui om alb, decât în ceea ce privește taqwa (evlavie, conștientizarea de Allah).” 

Un hadeeth saheeh (autentic), relatat de Ahmad în Musnad-ul său, nr. 23489. 

Din acest punct începe relația noastră cu dumneavoastră și aceasta este filosofia cu care musulmanului i se cere să privească întreaga creație: ei sunt prizonierii propriilor înclinații rele și ai lui Shaytaan (Satan), care sunt adevărații lor dușmani, și este esențial să-i ajute pe toți să scape din aceste legături prin credința în Allah, Unicul și Singurul, Unic, Veșnic, Absolut, care nu naște și nu a fost născut și căruia nimeni nu-I este egal. Aceasta este calea către libertate și acesta este mesajul tuturor profeților Săi nobili. 

Așa era Profetul nostru Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa); vărsa lacrimi și inima îi era frântă din compasiune și tristețe pentru cei care nu credeau în el și nu se alăturau caravanei sale care i-ar fi dus înapoi la locuința lor originară pentru care au fost creați și din care au fost alungați, și anume Paradisul. Acea mare compasiune care umplea inima Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a meritat să fie consemnată de Allah în Sfântul Qur’an, unde El a spus (interpretarea sensului): „Poate că te-ai omorî (O, Muhammad) de durere pentru ei (din cauza îndepărtării lor de tine), pentru că ei nu cred în această relatare (Qur’anul)” [al-Kahf 18:6], adică poate că durerea ta pentru ei te-ar distruge.

Vezi Tafseer al-Qur’an al-‘Azeem, 5/137 

Noi nu vă urâm personal. Cum v-am putea urî când nu vă cunoaștem și nu v-am întâlnit niciodată; nu v-am putea disprețui niciodată pentru culoarea dumneavoastră, rasa dumneavoastră sau familia dumneavoastră. Toate acestea ne sunt interzise: să iubim sau să urâm oamenii din cauza culorii, originii sau strămoșilor lor. Mai degrabă, ura și dușmănia noastră sunt îndreptate împotriva necredinței și ateismului pe care le purtați în inimă și care vă vor distruge curând și vă vor conduce la pedeapsa veșnică a lui Allah, aducând asupra dumneavoastră nenorocire în această lume și în Viața de Apoi. Ne pare foarte rău pentru dumneavoastră din cauza acestei nenorociri și ne străduim să vă salvăm de ea; ne dorim să putem face aceasta! 

S-a relatat de la Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) că a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Allah v-a luat mândria jahiliyyah (ignoranței) și lăudăroșenia cu strămoșii voștri. Unul este fie un credincios drept, fie un răufăcător sortit pieirii. Sunteți fiii lui Adam, iar Adam a fost creat din țărână. Oamenii trebuie să înceteze să se laude cu strămoșii lor, care nu sunt decât cărbunii Iadului, altfel vor fi cu siguranță mai neînsemnați înaintea lui Allah decât gândacul care rostogolește bălegar cu nasul.”

Un hadeeth saheeh (autentic), relatat de Abu Dawood (5116) et al. 

Credem că veți fi de acord cu noi că toți oamenii sunt liberi să creadă într-o idee sau credință și să o iubească sau să o urască. Aceasta este una dintre libertățile garantate de constituțiile moderne. Dar nicio ființă umană nu are dreptul să-i trateze rău pe cei care diferă de ea în credință, făcându-le nedreptate, deranjându-i sau trădându-i ori încercând să le facă rău doar din cauza diferențelor de credință dintre ei. 

Dacă ați trăi printre musulmani care aderă cu adevărat la Islam, ați duce o viață bună și fericită și ați avea drepturile aduse de legea islamică în urmă cu peste paisprezece sute de ani, drepturi care nu sunt depășite de cele aduse de societățile civile moderne. La acea vreme, pământul era plin de asuprire și tiranie care călcau în picioare demnitatea umană. Primul dintre aceste drepturi este dreptul de a urma credințele pe care le alegeți, aceasta fiind opinia multora dintre juriști și învățați. Ibn al-‘Arabi (Allah să aibă milă de el) a spus: Toți învățații noștri au spus că jizyah (o formă de impozit plătită de ne-musulmani în schimbul căreia li se acordă protecție și libertatea de a practica religia de către statul islamic) trebuie luată de la fiecare necredincios, iar aceasta este opinia corectă. Sfârșitul citatului din Ahkaam al-Qur’an, 1/156; există o observație similară în Tafseer al-Qurtubi (8/110). Dacă credința dumneavoastră este iudaismul, creștinismul sau zoroastrismul, atunci aveți libertate deplină potrivit consensului juriștilor. Allah, înălțat fie El, spune (interpretarea sensului): „Nu există silire în religie” [al-Baqarah 2:256]. 

Dacă ați trăi printre musulmani, ați fi în siguranță față de orice vătămare, prin orice mijloc. Profetul Islamului, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), a spus: „Oricine ucide un mu‘aahad (un ne-musulman care trăiește sub conducere islamică) nu va simți niciodată mireasma Paradisului, deși mireasma sa poate fi simțită de la o distanță de patruzeci de ani.”

Relatat de al-Bukhaari, nr. 6914. 

Dacă ați trăi printre musulmani, dumneavoastră și toate bunurile dumneavoastră ați fi în siguranță împotriva oricărei agresiuni. Profetul Islamului, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), s-a dezis de oricine agresează ne-musulmani. 

Dacă ați trăi printre musulmani și v-ați îmbolnăvi sau ați fi lovit de vătămare sau nenorocire, ei s-ar grăbi să vă viziteze și v-ar sprijini în speranța răsplății de la Allah, slăvit și înălțat fie El. Ei ar fi mereu dornici să vă salveze de Foc chiar dacă ați fi pe patul de moarte, moment în care nu ați avea nicio putere să le faceți rău sau să le aduceți vreun folos. Într-o asemenea situație, ei nu ar spera la nimic de la dumneavoastră în afară de ceea ce ar spera pentru dumneavoastră acum, când sunteți sănătos, și anume ca Allah să vă salveze de Foc. 

Nu ați auzit relatarea de la Profetul Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), potrivit căreia avea un slujitor evreu care îl servea, iar el se purta cu bunătate față de el? Băiatul evreu s-a îmbolnăvit, așa că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a venit să-l viziteze. S-a așezat lângă capul lui și i-a spus: „Devino musulman.” Băiatul s-a uitat la tatăl său, care era acolo cu el, iar acesta i-a spus: Ascultă-l pe Abu’l-Qaasim [adică pe Profet] (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Așadar, el s-a convertit la Islam, iar Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a plecat spunând: „Laudă lui Allah care l-a salvat de Foc.” Relatat de al-Bukhaari, nr.1356 

Dacă ați trăi printre musulmani, societatea v-ar aloca o indemnizație lunară pentru a vă ajuta cu costurile traiului. În legământul pe care Khaalid ibn al-Waleed l-a scris pentru locuitorii din al-Heerah, în Irak, care erau creștini, se spune: „Le aloc: pentru orice bătrân incapabil să muncească sau lovit de o nenorocire ori care dispunea de mijloace independente și apoi a sărăcit, iar coreligionarii săi au început să-i ofere caritate, jizyah este anulată și trebuie să i se acorde o indemnizație lui și persoanelor aflate în întreținerea sa din bayt al-maal (trezoreria musulmanilor).”

Sfârșitul citatului din al-Kharaaj de Abu Yoosuf, p. 144. 

Titlul care poate fi dat pe scurt misiunii Profetului nostru Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) este: milă. Allah, înălțat fie El, spune (interpretarea sensului): „Și Noi nu te-am trimis (O, Muhammad) decât ca milă pentru lumi” [al-Anbiya’ 21:107]. Iar Allah știe cel mai bine. 

Profetul nostru Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus despre sine: „O, oameni, eu nu sunt decât o milă care a fost dăruită.” Relatat de ad-Daarimi, 15; clasat drept saheeh de al-Albaani. 

Dacă am cita exemple de toleranță islamică de-a lungul istoriei statului islamic, aceasta ar umple zeci de pagini. Dacă doriți să citiți și să studiați mai mult, puteți citi cartea profesorului ‘Umar ibn ‘Abd al-‘Azeez intitulată Samaahat al-Islam (Toleranța islamică), publicată de al-Maktabah adh-Dhahabiyyah și Maktabat al-Adeeb. 

Îi cerem lui Allah, slăvit și înălțat fie El, să vă călăuzească și să vă deschidă inima.