‘Umar nu a cerut ajutorul lui Allah în virtutea statutului lui al-‘Abbas (fie ca Allah să fie mulțumit de el)

Hadithul la care se referă cel care întreabă este un hadith saheeh, relatat de al-Bukhari, dar oricine îl studiază va constata că este o dovadă că nu trebuie să ceri ajutorul lui Allah în virtutea statutului Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) sau al oricui altcuiva, deoarece tawassul (folosirea unui mijloc pentru atingerea unui scop) și al-waseelah reprezintă lucrul care te ajută să atingi acel scop. Waseelah menționată în acest hadith („obișnuiam să-Ți cerem ploaie în virtutea Profetului nostru și ne dădeai ploaie. Acum Îți cerem ploaie în virtutea unchiului patern al Profetului nostru, așadar dă-ne ploaie”, iar lor li se dădea ploaie) este cererea ajutorului lui Allah în virtutea du`a-ului Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), asemenea unui om care a spus: „O, Mesager al lui Allah, averea noastră a fost distrusă și drumurile sunt întrerupte, așadar roagă-te lui Allah să ne ajute.” Și deoarece ‘Umar i-a spus lui al-‘Abbas: „Ridică-te, o, ‘Abbas, și roagă-te lui Allah”, iar el s-a rugat lui Allah. Dacă aceasta ar fi intrat sub categoria cererii ajutorului lui Allah numai în virtutea statutului unei persoane, atunci ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de el) ar fi cerut ajutorul lui Allah în virtutea statutului Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) înainte de a face aceasta în virtutea statutului lui al-‘Abbas, deoarece statutul Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) este mai mare înaintea lui Allah decât cel al lui al-‘Abbas sau al oricui altcuiva. Dacă acest hadith ar fi intrat sub categoria cererii ajutorului lui Allah în virtutea statutului, ar fi fost mai potrivit ca ameer al-mu’mineen ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de el) să ceară ajutorul lui Allah în virtutea statutului Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), nu în virtutea statutului lui al-‘Abbas ibn ‘Abd al-Muttalib. 

Pe scurt, nu este nimic greșit în a cere ajutorul lui Allah prin intermediul du`a-ului unei persoane despre care se speră că va avea du`a-urile acceptate datorită dreptății sale. Sahaabah (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) obișnuiau să ceară ajutorul lui Allah prin intermediul du`a-ului Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) pentru ei. În mod similar, ‘Umar a cerut ajutorul lui Allah prin intermediul du`a-ului lui al-‘Abbas ibn ‘Abd al-Muttalib (fie ca Allah să fie mulțumit de el). Așadar, dacă socotești că un om este drept și probabil să aibă du`a-urile acceptate deoarece hrana, băutura, îmbrăcămintea și locuința sa sunt halaal și deoarece este cunoscut ca fiind un om al adorării și evlaviei, nu este nimic greșit în a-i cere să se roage lui Allah pentru tine și să ceară ceea ce dorești, cu condiția ca aceasta să nu trezească admirația de sine în această persoană căreia îi ceri să facă du`a pentru tine. Dacă trezește admirația de sine, atunci nu îți este permis să-l condamni cerându-i aceasta, deoarece îl va vătăma. 

De asemenea, spun: Aceasta este permisă, dar nu o recomand. Consider că fiecare persoană trebuie să-I ceară lui Allah singură, fără să numească vreun intermediar între ea și Allah. Aceasta aduce o speranță mai mare și este mai aproape de frica de Allah. De asemenea, îl încurajez pe cel care îi cere fratelui său, ale cărui du`a-uri speră să fie acceptate, să facă du`a pentru el, să intenționeze prin aceasta să se poarte cu bunătate față de el – adică față de cel care va face du`a – și să nu o facă pentru a-și împlini propriile nevoi, deoarece dacă îi cere pentru a-și împlini propriile nevoi, aceasta va deveni asemenea cererii de bani și lucruri asemănătoare, ceea ce este condamnabil. Dar dacă intenționează prin aceasta să-i fie de folos fratelui său care va face du`a, purtându-se cu bunătate față de el, atunci purtarea cu bunătate față de un musulman este un lucru pentru care persoana va fi răsplătită, după cum se știe – iar aceasta este mai bine. Și Allah este sursa puterii. Sfârșitul citatului. 

Majmoo’ Fatawa wa Rasaa’il Ibn ‘Uthaymeen (2/277). 

Pentru mai multe informații despre hadithul privind cererea ajutorului lui Allah de către ‘Umar în virtutea lui al-‘Abbas (fie ca Allah să fie mulțumit de amândoi) și faptul că acest tawassul a fost în virtutea du`a-ului său, nu a statutului său, consultați cartea al-Tawassul de Shaykh al-Albani (fie ca Allah să aibă milă de el), pp. 50-68.