Uitarea intenției

Intenția (niyyah) este un lucru important, întrucât este spiritul faptelor prin care acestea devin valabile, după cum a spus Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Faptele sunt judecate după intenții și fiecare om va avea doar ceea ce a intenționat.” Relatat de al-Bukhari (1) și Muslim (1907). 

Intenția transformă faptele permise în acte de adorare; de aceea trebuie să-i acordăm atenție și să o formulăm de dragul lui Allah, fără niciun element de fățărnicie. 

Trebuie observat că intențiile sunt de două tipuri: 

1 – Intenția obligatorie, fără de care un act de adorare nu este valabil, precum intenția la efectuarea abluțiunii, rugăciunii, plății zakatului (pomana obligatorie), postului și îndeplinirii Hajjului (pelerinajului). Această intenție este ceva fără de care nimeni nu se poate lipsi. Dacă o persoană face abluțiunea pentru a se ruga, pentru a atinge Mus-haf-ul (exemplarul scris al Coranului) sau pentru a fi curată din punct de vedere ritual (tahir), atunci și-a formulat intenția. Intenția de a se ruga sau intenția de a îndepărta impuritatea reprezintă formularea intenției la efectuarea abluțiunii. 

Când un bărbat se ridică pentru rugăciune, știind că aceasta este, de exemplu, rugăciunea de Zuhr (prânz), intenționează să îndeplinească rugăciunea și se ridică pentru a o face, atunci și-a formulat intenția. Nu este necesar – și, de fapt, nu este prescris – să spună cu voce tare „intenționez să mă rog rugăciunea de Zuhr” și așa mai departe, după cum fac unii oameni. Acest lucru nu a fost relatat de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), iar locul intenției este în inimă. 

În mod similar, dacă o persoană decide noaptea că va posti în ziua următoare, atunci și-a formulat intenția de a posti. De fapt, faptul că mănâncă sahoor (masa de dinaintea zorilor) arată că intenționează să postească. 

Este dificil ca o persoană să uite să formuleze intenția în astfel de cazuri. 

2 – Al doilea tip de intenție este cea care este mustahabb (recomandată) pentru dobândirea răsplății. Aceasta este ceea ce uită unii oameni: păstrarea intenției în minte atunci când fac lucruri permise, astfel încât acestea să devină acte de adorare, precum mâncatul, băutul și dormitul cu intenția de a-și întări puterea pentru a îndeplini acte de adorare, după cum a spus Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Nu vei cheltui niciodată ceva ce cheltuiești de dragul lui Allah fără să fii răsplătit pentru aceasta, chiar și pentru îmbucătura de mâncare pe care o pui în gura soției tale.” Relatat de al-Bukhari (56). 

Mu’adh (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Dorm și mă ridic (pentru a mă ruga noaptea) și caut răsplată pentru somnul meu, așa cum caut răsplată pentru ridicarea mea. Relatat de al-Bukhari (4088). 

El (Allah să fie mulțumit de el) a căutat răsplată pentru somnul său, la fel cum a căutat răsplată pentru ridicarea sa pentru a se ruga noaptea, deoarece prin somn intenționa să dobândească putere pentru a îndeplini acte de adorare. 

Al-Hafiz Ibn Hajar a spus în al-Fath: Aceasta înseamnă că a căutat răsplată prin odihnă, la fel cum a căutat răsplată prin strădanie, deoarece dacă intenția odihnei este aceea de a-i permite unei persoane să îndeplinească acte de adorare, ea dobândește răsplată. Sfârșitul citatului. 

Ceea ce ajută la păstrarea acestei intenții în minte este chibzuința, reflecția și evitarea grabei. Așadar, ar trebui să te gândești la ceea ce intenționezi să faci, să te evaluezi înainte de a acționa, să te gândești dacă este halal sau haram (permis sau interzis), apoi să-ți analizezi intenția: ce dorești de la acest lucru? De fiecare dată când te evaluezi și te gândești înainte de a acționa, acest lucru îți va aminti să formulezi intenția, până când ea va deveni o a doua natură și un obicei pe care îl adopți, astfel încât să nu intri sau să ieși, să mănânci sau să bei, să dai sau să reții ceva fără să ai o intenție în aceasta; astfel, cea mai mare parte a timpului tău va deveni timp de adorare. 

Îl rugăm pe Allah să ne ajute pe noi și pe voi să facem aceasta. 

Iar Allah știe cel mai bine.