Trebuie să le ceară părinților permisiunea pentru a călători pe o distanță scurtă timp de două zile?

Dacă unul sau ambii părinți nu au nevoie ca fiul să-i slujească, să-i îngrijească și așa mai departe, atunci nu este nimic greșit în faptul că el călătorește într-un loc sigur, unde nu există pericol, fără să le ceară permisiunea și nu este considerat neascultător față de ei din această cauză. Dacă le spune despre călătoria sa din respect pentru ei și pentru a-i face să se simtă bine, acest lucru este mai bun. 

În ceea ce privește o călătorie în care există riscul de a muri, precum o călătorie în scopul jihadului, este esențial să le ceară permisiunea atât timp cât jihadul nu este o obligație individuală în cazul său. 

Al-Kasaani (Allah să aibă milă de el) a spus în Badaa’i’ al-Sanaa’i’ (7/98): El nu trebuie să plece pentru jihad decât cu permisiunea părinților săi sau a unuia dintre ei, dacă celălalt este decedat, deoarece onorarea părinților este o obligație individuală și, prin urmare, are prioritate față de o obligație comunitară. 

Principiul de bază este că, în ceea ce privește orice călătorie în care există riscul de a muri și în care pericolul este mare, fiului nu îi este permis să pornească fără permisiunea părinților săi, deoarece aceștia își iubesc fiul și vor fi afectați de aceasta. Dacă o călătorie nu implică un pericol mare, atunci îi este permis să pornească fără permisiunea lor, atât timp cât aceasta nu îi afectează, deoarece nu le provoacă niciun rău real. Unii dintre shaykh-ii noștri au acordat o dispensă, permițându-i fiului să călătorească pentru a dobândi cunoaștere fără permisiunea lor, deoarece ei nu vor fi afectați de aceasta, ci mai degrabă vor beneficia de pe urma ei, așadar el nu este considerat neascultător față de ei. Încheiat citatul. 

Al-Sarkhasi (Allah să aibă milă de el) a spus în Sharh al-Siyar al-Kabeer (1/197):  

Orice călătorie pe care un bărbat dorește să o întreprindă, cu excepția jihadului, precum călătoria pentru comerț, Hajj sau ‘Umrah, dacă părinții săi se opun, dar el nu se teme că vor suferi vreo greutate ca urmare, atunci nu este nimic greșit în faptul că el călătorește, deoarece, în majoritatea cazurilor, astfel de călătorii sunt sigure, iar călătoria lui nu le provoacă vreo greutate mare. Chiar dacă le poate fi dor de el din cauza absenței sale, aceasta poate fi compensată de speranța că se va întoarce în siguranță. Însă, dacă există temerea că poate fi vătămat în timpul acestei călătorii, atunci ea intră sub aceeași hotărâre ca și călătoria în scopul jihadului, deoarece există un pericol clar ca el să moară. Dacă o persoană dorește să călătorească pentru a învăța, iar drumul este sigur și locul în care dorește să meargă este sigur, atunci aceasta nu este diferită de călătoria pentru comerț, ba chiar este mai importantă, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): 

„Nu se cuvine ca toți credincioșii să pornească [la luptă]. De ce să nu pornească din fiecare grupare dintre ei câte o parte, pentru ca aceștia să dobândească înțelegerea religiei (islamice)”

[al-Tawbah 9:122]

Așadar, nu este nimic greșit în faptul că pleacă în acest scop chiar dacă părinții săi se opun, atât timp cât nu există temerea că vor fi afectați de aceasta. Încheiat citatul. 

Un lucru similar a fost afirmat de al-Nawawi (Allah să aibă milă de el) în al-Majmoo’ (8/314). 

În concluzie: nu ai niciun păcat pentru că nu le-ai cerut permisiunea părinților pentru această călătorie, deoarece, în majoritatea cazurilor, ea este sigură și se pare că ei nu au nevoie de tine să-i slujești sau din vreun alt motiv, deoarece locuiești într-un oraș diferit de al lor. 

Și Allah știe cel mai bine.