Trebuie să denunțe răul și să le amintească oamenilor să renunțe la el de fiecare dată când se întâmplă?

Problema, așa cum ai spus, este că strângerea mâinilor între femei și bărbați non-mahram este o faptă rea despre care textele indică faptul că este haraam. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Pentru unul dintre voi este mai bine să fie străpuns în cap cu un ac de fier decât să atingă o femeie care nu îi este permisă.” Relatat de al-Tabaraani și clasificat drept saheeh de al-Albani în Saheeh al-Jaami’, hadithul nr. 5045. 

În Saheeh Muslim (1866) se relatează de la ‘Urwah că ‘Aa’ishah i-a povestit despre jurământul de credință al femeilor față de Profet și a spus: Mâna Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu a atins niciodată mâna unei femei. Când accepta jurământul de credință al unei femei, îi spunea: „Du-te, căci ți-am acceptat jurământul de credință.” 

Faptele rele trebuie schimbate de orice persoană responsabilă din punct de vedere religios care le vede și este capabilă să facă ceva în privința lor. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Oricine dintre voi vede o faptă rea, să o schimbe cu mâna sa [acționând]; dacă nu poate, atunci cu limba sa [vorbind]; iar dacă nu poate, atunci cu inima sa – și aceasta este cea mai slabă formă a credinței.” Relatat de Muslim (70) de la Abu Sa’eed. 

Al-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus în Sharh Saheeh Muslim: Cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), „să o schimbe”, înseamnă că aceasta este obligatorie potrivit consensului ummei, iar există dovezi covârșitoare din Quran și Sunnah și consensul savanților că este obligatoriu să poruncești ceea ce este bun și să interzici ceea ce este rău; de asemenea, intră sub categoria naseehah (sinceritate sau sfat sincer), care este Islamul. Sfârșitul citatului. 

Al-‘Allaamah al-Quraafi (Allah să aibă milă de el) a spus în al-Furooq (4/257): Savanții au spus că poruncirea binelui și interzicerea răului sunt obligatorii și trebuie îndeplinite imediat, potrivit consensului, iar oricine este capabil să poruncească binele trebuie să facă acest lucru imediat. Sfârșitul citatului. 

Al-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus în Sharh Saheeh Muslim, descriind cine este obligat să interzică răul:  

Mai mult, poruncirea binelui și interzicerea răului reprezintă o obligație comunitară; dacă unii oameni o îndeplinesc, ceilalți sunt absolviți de vină, însă dacă toți nu reușesc să o îndeplinească, atunci fiecare dintre cei care au fost capabili să o facă, dar nu au făcut-o fără scuză sau teamă, este vinovat de păcat. Și poate deveni o obligație individuală, de exemplu dacă o persoană se află într-un loc în care nimeni în afară de ea nu știe despre aceasta sau dacă nimeni în afară de ea nu este capabil să o înlăture, precum cel care își vede soția, copilul sau sclavul săvârșind o faptă rea sau neîndeplinind o faptă bună. Savanții (Allah să fie mulțumit de ei) au spus: Poruncirea binelui și interzicerea răului nu sunt înlăturate în cazul celui care este responsabil din punct de vedere religios deoarece crede că nu va avea niciun folos; mai degrabă, trebuie să facă acest lucru, căci reamintirea le va fi de folos credincioșilor. Sfârșitul citatului. 

Așadar, denunțarea răului nu este limitată la un anumit număr de ori; mai degrabă, cel care vede o faptă rea și este capabil să o denunțe trebuie să facă acest lucru. 

Totuși, savanții au opinii diferite cu privire la denunțarea răului în cazul în care cineva crede că denunțarea nu va descuraja persoana să-l săvârșească. Unii dintre ei au fost de părere că denunțarea este obligatorie pentru îndeplinirea datoriei față de Allah și în speranța că persoana căreia i se vorbește va beneficia de îndemn. Alții au fost de părere că nu este obligatorie, ci mustahabb (recomandată) în acest caz. 

Al-‘Allaamah al-Safaareeni al-Hanbali (Allah să aibă milă de el) a spus în Ghidha’ al-Albaab fi Sharh Manzoomat al-Adaab (1/215): al-Haafiz Ibn Rajab a spus în comentariul său la al-Arba’een al-Nawawiyyah: al-Qaadi Abu Ya’la a relatat două opinii de la Imam Ahmad cu privire la problema dacă este obligatoriu să denunți o faptă rea atunci când știi că persoana nu va accepta acest lucru și a considerat corectă opinia că este obligatoriu. Aceasta este și opinia majorității savanților. Unul dintre salaf a fost întrebat despre aceasta și a spus: Aceasta înseamnă îndeplinirea datoriei sale față de Allah. Sfârșitul citatului.  

Astfel, este clar că, dacă ești capabil să interzici această faptă rea fără ca aceasta să ducă la un rău mai mare, cum ar fi ca persoana pe care o denunți să devină încăpățânată și să declare clar că a considerat permis ceva ce este haraam sau să spună lucruri rele despre sharee’ah și hotărârile sale, precum și alte asemenea rele care pot rezulta din denunțarea faptei rele, mai ales dacă persoana care o face este aspră sau îl face de rușine în fața altora – dacă ești capabil să faci acest lucru, atunci este obligatoriu pentru tine să denunți această faptă rea chiar dacă crezi că nu vor renunța niciodată la ea, însă trebuie să te porți cât mai amabil posibil cu cel pe care îl mustri, în speranța că acest lucru îl va face să accepte sfatul. 

În ceea ce privește dacă ar trebui să denunți acest rău în public sau în particular, principiul de bază este că cel care săvârșește fapta rea în mod deschis trebuie denunțat în public, însă dacă cineva o săvârșește în secret, nu este permis să-l mustri în public. Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus în al-Fataawa al-Kubra (3/434): Dacă un om săvârșește fapte rele în mod deschis, trebuie mustrat în mod deschis, iar a vorbi despre el în absența sa nu mai este haraam. Sfârșitul citatului. 

Totuși, în realitate, problema dacă acest lucru trebuie făcut în public sau în particular depinde de interesul pe care speri să-l obții prin aceasta. Dacă este mai probabil, în opinia ta, ca persoana să beneficieze dacă este sfătuită în particular și să devină încăpățânată dacă acest lucru este făcut în public, atunci trebuie să o sfătuiești în particular și să te porți cu blândețe. Fiecare caz trebuie tratat potrivit propriilor sale circumstanțe. 

În cele din urmă, am dori să-ți reamintim răsplata lui Allah pentru cel care își asumă misiunea de a-i chema pe oameni la bine și de a le reaminti acest lucru. 

Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Allah, îngerii Săi și locuitorii cerurilor și ai pământului, chiar și furnica din vizuina sa și chiar și peștele, trimit binecuvântări – adică se roagă pentru bine – asupra celui care îi învață pe oameni binele.” Relatat de al-Tirmidhi (2609) și clasificat drept saheeh de al-Albani în Saheeh al-Jaami’, hadithul nr. 1839. 

Fie ca Allah să ne ajute pe toți să facem ceea ce iubește și ceea ce Îi este plăcut. 

Și Allah știe cel mai bine.