Trebuie o femeie să plătească zakaah pentru a doua parte a mahr-ului?

În primul rând: 

Atât timp cât nu ai intrat în posesia celei de-a doua părți a dotei, nu trebuie să plătești zakaah pentru ea. Când intri în posesia unei averi care atinge nisaab-ul (pragul minim) și trece un an de când ai intrat în posesia ei, trebuie să plătești zakaah pentru ea, chiar dacă o economisești sau o păstrezi pentru mobilarea apartamentului și așa mai departe, cu excepția cazului în care o folosești pentru mobilarea apartamentului sau i-o oferi soției tale drept dotă înainte să treacă un an; în acest caz nu trebuie să plătești zakaah pentru ea. 

În al doilea rând: 

Partea amânată a dotei este considerată o datorie pe care soțul o datorează soției, astfel încât hotărârea privind zakaah-ul ei este asemenea hotărârii privind orice altă datorie pe care o persoană o datorează altcuiva. Acest subiect face obiectul unor discuții suplimentare între fuqaha’: 

(a)

Dacă datoria este datorată de cineva capabil și dispus să o achite, care își poate permite să o plătească atunci când i se cere și nu o neagă sau încearcă să o amâne, adică îți poți recupera banii ori de câte ori îi ceri, atunci zakaah trebuie plătit pentru ea în fiecare an, deoarece intră sub aceeași hotărâre ca averea aflată în posesia proprietarului. 

(b)

Dacă datoria este datorată de o persoană săracă, fără avere, sau de cineva care o neagă, iar tu nu ai nicio dovadă a ei, atunci, potrivit opiniei mai corecte, nu se datorează zakaah pentru ea, însă când proprietarul intră în posesia ei, pentru a fi precaut, trebuie să plătească zakaah pentru un an, chiar dacă au trecut mulți ani. Acest lucru a fost discutat în răspunsul la întrebarea nr. 1346. 

Pe baza acestui fapt, partea amânată a dotei (cu care urmează să fie cumpărat mobilierul) este o datorie pe care o ai față de soția ta, astfel încât nu se datorează zakaah de la ea sau de la tine, deoarece nu deții acea avere. 

În mod similar, nu se datorează zakaah pentru partea amânată pe care soția nu o va primi decât dacă are loc o separare, deoarece nu o poate cere atât timp cât rămâne soția ta, însă dacă decide să plătească zakaah-ul pentru un an, pentru a fi precaută, aceasta este mai bine. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat: Este corect să se amâne oferirea dotei soției? Este aceasta o datorie pe care bărbatul trebuie să o plătească? Se datorează zakaah pentru ea? 

El a răspuns: Este permisă amânarea dotei și nu este nimic greșit în aceasta, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): „O, voi cei care credeți! Îndepliniți-vă obligațiile” [al-Maa'idah 5:1]. 

Îndeplinirea obligațiilor include îndeplinirea lor și respectarea condițiilor acestora. 

Dacă un bărbat stipulează că toată dota sau o parte din ea va fi amânată, nu este nimic greșit în aceasta, însă ea devine datorată dacă în contract se precizează că trebuie plătită la o anumită dată sau, dacă nu este menționată nicio dată anume, devine datorată când are loc separarea ca urmare a divorțului, anulării căsătoriei sau decesului soțului. Este o datorie a soțului, care poate fi cerută la momentul stabilit dacă el este încă în viață sau după moartea sa, asemenea oricărei alte datorii.  

Zakaah trebuie plătit de femeie pentru această dotă amânată dacă soțul este înstărit și dispus să achite datoria, dar dacă este sărac, atunci ea nu trebuie să plătească zakaah. 

Sfârșitul citatului din Majmoo’ Fataawa al-Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (18/30). 

Și Allah știe cel mai bine.