Trebuie ea să repete rugăciunile pe care le-a efectuat într-un mod greșit deoarece era nouă în Islam?

Dacă cineva este nou în Islam și nu este capabil să îndeplinească ceea ce Allah i-a impus dintre purificare, rugăciune sau post în maniera prescrisă care îl absolvă de responsabilitate, deoarece nu cunoaște hotărârile și nu are mijloace suficiente și corecte pentru a dobândi cunoștințe corecte, astfel încât crede că ceea ce face este prescris, apoi, când îi devine clar că greșește, urmează adevărul și aderă la hotărârile lui Allah și la ceea ce El a prescris, atunci nu trebuie să i se poruncească să repete ceea ce a îndeplinit în mod imperfect dintre îndatoririle impuse de Allah. El este scuzat pentru ignoranța sa, deoarece a făcut lucrurile în acel mod doar pentru că era ignorant și a greșit, iar pentru aceasta este scuzat, datorită înțelesului general al versetelor (interpretarea sensului):

{Și Noi nu pedepsim niciodată până ce nu trimitem un mesager} [al-Isra’ 17:15]

{Și Domnul tău nu ar fi nimicit cetățile până ce nu ar fi trimis în cetatea lor-mamă un mesager care să le recite versetele Noastre} [al-Qasas 28:59]

{Domnul nostru, nu ne pedepsi dacă uităm sau greșim} [al-Baqarah 2:286].

Ibn Majah (2034) a relatat că Abu Dharr al-Ghifari (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Allah a iertat ummah mea pentru ceea ce fac din greșeală sau din uitare și pentru ceea ce sunt constrânși să facă.” Considerat sahih de al-Albani în Sahih Ibn Majah.

Al-Hafiz a spus în al-Fath (5/161):

Acesta este un hadith măreț. Unii dintre acești savanți au spus: Ar trebui considerat jumătate din Islam, deoarece faptele sunt fie făcute intenționat și prin alegere, fie nu. Ultimele fie se întâmplă din greșeală, din uitare sau deoarece persoana este constrânsă să le facă, iar această categorie este iertată, potrivit consensului savanților. Mai degrabă, savanții au avut divergențe doar în privința întrebării dacă ceea ce este trecut cu vederea este păcatul, hotărârea sau ambele. Înțelesul aparent al hadithului indică ultima variantă, iar ceea ce este exceptat de la aceasta, precum omorul, are propria sa dovadă. Sfârșitul citatului.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus:

Dacă cineva se roagă fără deliberare și nu știe că aceasta este obligatorie, există o diferență de opinie între savanți cu privire la el: trebuie să repete rugăciunea după ce a trecut timpul ei sau nu? Există două opinii cunoscute, ambele fiind opinii în madhhab-ul lui Ahmad și al altora.

Opinia corectă este că, într-un asemenea caz, persoana nu trebuie să repete rugăciunea, deoarece este relatat în mod autentic de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) că el i-a spus beduinului care se rugase într-un mod greșit: „Du-te și roagă-te, căci nu te-ai rugat”, de două sau de trei ori, apoi omul a spus: Pe Cel care te-a trimis cu adevărul, nu pot face mai bine de atât, așa că învață-mă ceea ce îmi va fi suficient în rugăciunea mea. Prin urmare, Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) l-a învățat să se roage cu deliberare. (Convenit asupra). Și nu i-a poruncit să repete ceea ce se rugase înainte de acel moment, deși el spusese: Pe Cel care te-a trimis cu adevărul, nu pot face mai bine de atât. Mai degrabă, i-a poruncit să repete acea rugăciune deoarece timpul ei nu se încheiase încă, astfel încât i s-a poruncit să o efectueze la timp. Însă în cazul rugăciunilor al căror timp se încheiase, nu i-a poruncit să le repete, deși omisese unele dintre părțile lor obligatorii, deoarece nu știa că acestea îi erau impuse. În mod similar, nu i-a poruncit lui ‘Umar ibn al-Khattab (Allah să fie mulțumit de el) să recupereze rugăciunile pe care nu le efectuase deoarece se afla în stare de janabah, întrucât nu știa că se putea ruga după ce făcea tayammum. Iar în cazul femeii care suferea de istihadah [sângerare prelungită în afara menstruației], ea i-a spus: Sufăr de o sângerare extrem de abundentă care mă împiedică să postesc și să mă rog; el i-a poruncit să facă wudu’ pentru fiecare rugăciune, însă nu i-a poruncit să recupereze rugăciunile pe care nu le efectuase. În același mod, în cazul celor care au mâncat în Ramadan până când unul dintre ei a putut deosebi un fir alb de unul negru, astfel încât au mâncat după ivirea zorilor, nu le-a poruncit să își repete posturile. Acești oameni nu știau ceea ce era obligatoriu, însă el nu le-a poruncit să recupereze ceea ce nu îndepliniseră atunci când ignorau hotărârile. Mai mult, unui necredincios nu i se poruncește să recupereze ceea ce nu a făcut când se afla în stare de necredință și ignoranță, spre deosebire de cel care știa ce era obligatoriu, dar nu a făcut ceea ce i se cerea deoarece a uitat; unei asemenea persoane i se poruncește să îl îndeplinească atunci când își amintește.”(Majmu‘ al-Fatawa  21/429-431).

Al-Suyuti (Allah să aibă milă de el) a spus:

Dacă cineva nu cunoaște interzicerea unui lucru de care majoritatea oamenilor sunt conștienți, pretenția ignoranței sale nu poate fi acceptată, cu excepția cazului în care este un convertit recent la Islam sau a crescut într-o regiune îndepărtată unde oamenii poate că nu cunosc aceste interdicții, precum interzicerea adulterului, omorului, furtului și alcoolului, precum și vorbirii în timpul rugăciunii sau mâncatului în timpul postului.”(Al-Ashbah wa’n-Naza’ir p. 200).

Pe baza acestui fapt, nu trebuie să repeți acele rugăciuni pe care le-ai efectuat anterior. Laudă lui Allah, Care te-a îndrumat către lumina Islamului. Îi cerem lui Allah să ne ajute pe noi și pe tine să aderăm cu fermitate la calea lui Ahl al-Sunnah wa’l-Jama‘ah.

Ar trebui să contactezi centre islamice active în educarea oamenilor și învățarea lor despre religia lor, pentru a învăța religia adevărată și modul de aderare la calea primelor generații pioase.

De asemenea, ar trebui să citești site-uri islamice care urmează calea lui Ahl al-Sunnah.

Și Allah știe cel mai bine.