Traducerea numelor și atributelor lui Allah în alte limbi și jurământul pe baza lor

În primul rând:

Există o serie de condiții care trebuie îndeplinite pentru ca traducerea sensurilor numelor și atributelor lui Allah într-o altă limbă decât araba să fie permisă:

1.Cel care traduce cuvintele trebuie să aibă cunoștințe profunde atât despre limba arabă, cât și despre limba în care traduce.

2.Trebuie să fie demn de încredere în traducerea sa.

3.Trebuie să aibă cunoștințe despre sharee‘ah și să fie adept al Ahl as-Sunnah wa’l-Jamaa‘ah, altfel nu se poate avea încredere că nu va introduce credințe rătăcite și deviante în traducerea sa.

Pentru o fatwa a savanților care discută condițiile în care acest lucru este permis, vezi răspunsul la întrebarea nr. 9347 .

În al doilea rând:

Una dintre aceste reguli se referă la jurăminte. Se poate jura pe oricare dintre numele și atributele lui Allah, preaslăvit fie El, chiar dacă aceasta se face într-o altă limbă decât araba. Oricine rostește aceste cuvinte referindu-se la Domnul, slăvit și preaslăvit fie El, are un jurământ obligatoriu și trebuie să ofere ispășire dacă îl încalcă.

Ibn Hazm a spus: Nu există niciun jurământ (valabil) în afară de cel făcut pe Allah, slăvit și preaslăvit fie El, fie prin unul dintre numele Sale, fie prin unul dintre atributele despre care ne-a informat El și fără a se referi la altcineva decât El, precum Conducătorul inimilor, Moștenitorul pământului și al tuturor celor de pe el, Cel în a Cărui mână se află sufletul meu, Domnul lumilor și așa mai departe. Aceasta poate fi spusă în toate limbile. Sau (se poate jura) pe cunoașterea lui Allah, pe puterea Sa, tăria Sa, măreția Sa și așa mai departe, după cum este menționat în text. Dacă o persoană jură pe oricare dintre acestea, atunci ea a făcut într-adevăr un jurământ, iar dacă îl încalcă trebuie să ofere ispășire.

Sfârșitul citatului din al-Muhalla, 8/30

Ibn al-Humaam al-Hanafi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Dacă spune în persană „Jur pe Dumnezeu”, acesta este un jurământ pe Allah.

Sfârșitul citatului din Fath al-Qadeer, 5/76

Oricare ar fi cazul, oricine se referă prin aceste cuvinte la Domnul lumilor, atunci se aplică regulile shar‘i (privind jurămintele). Dacă o persoană face un jurământ în propria limbă referindu-se la Singurul Domn, atunci jurământul este obligatoriu.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Domnul, slăvit fie El, poate fi numit în arabă Allah, ar-Rahmaan (Preabunul), ar-Raheem (Prea-Milostivul), iar în persană Khoda și așa mai departe, însă El, slăvit fie El, este Unul și există multe modalități de a face referire la El.

Sfârșitul citatului din al-Fataawa al-Kubra, 6/568

Dar ceea ce musulmanul ar trebui să folosească în actul său de adorare, în du‘aa’ (rugăciune) și în toate celelalte situații când se referă la Allah, preaslăvit și slăvit fie El, este cuvântul „Allah” ca atare, deoarece acesta a devenit un simbol pentru musulmani și ceva care îi deosebește, ajutând la evitarea oricărei confuzii între ceea ce înțeleg ei și ceea ce înțeleg alții când spun „God”, deoarece uneori ceilalți s-ar putea referi la Allah, dar alteori s-ar putea referi la altceva.

Tot ceea ce am menționat mai sus se aplică celui care nu are cunoștințe bune de arabă; cât despre cel care are cunoștințe bune de arabă, îi este permis să folosească acele cuvinte traduse pentru a explica Islamul și pentru a-i ajuta pe alții să-l înțeleagă. Dar când face du‘aa’ sau jurăminte, trebuie să evite să facă acest lucru folosind alte cuvinte decât cele arabe cunoscute pentru numele și atributele divine, așa cum sunt confirmate în Coran și Sunnah.

Și Allah știe cel mai bine.