Ținerea brațelor departe de corp în timpul plecăciunii și prosternării în rugăciunea congregațională

Sunnah este să ții brațele departe de părțile laterale atunci când te prosternezi, pe baza relatării transmise de al-Bukhaari (828) de la Abu Humayd al-Saa‘idi (fie ca Allah să fie mulțumit de el), care descrie rugăciunea Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): Când se prosterna, își așeza mâinile (pe pământ) fără să-și întindă brațele în afară și fără să le țină lipite (de corp). 

„Să le țină lipite (de corp)” înseamnă să le apese de părțile sale laterale. 

Fath al-Baari, 2/302 

S-a relatat că Maymoonah bint al-Haarith (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) a spus: Când Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) se prosterna, își ținea brațele atât de depărtate încât albul axilelor sale putea fi văzut din spate. Relatat de Muslim (497). 

Potrivit unui alt hadith relatat de Muslim (496): Când Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) se prosterna, dacă un miel ar fi vrut să treacă pe sub brațele sale, ar fi putut. 

Al-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Aceasta înseamnă că își ținea coatele și brațele depărtate de părțile laterale. Sfârșitul citatului. 

Ibn Qudaamah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Este Sunnah să ții brațele departe de părțile laterale și abdomenul departe de coapse atunci când te prosternezi, deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să facă aceasta atunci când se prosterna. Abu  ‘Abd-Allah a spus în Risaalah a sa: S-a relatat că atunci când Profetul se prosterna, dacă un miel ar fi vrut să treacă pe sub brațele sale, ar fi putut să o facă. Aceasta se datora măsurii mari în care își ridica coatele și brațele. Sfârșitul citatului. 

Al-Mughni, 1/306 

Ibn al-Muneer (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Înțelepciunea din spatele acestui lucru este ca fiecare parte să stea de sine stătătoare și să fie distinctă de celelalte, astfel încât, atunci când se prosternează, o persoană să pară a fi mai multe. Aceasta înseamnă că fiecare parte a corpului său este independentă și nu se sprijină pe celelalte atunci când se prosternează. Sfârșitul citatului. 

Fath al-Baari, 4/200 

Această poziție în timpul plecăciunii și prosternării este Sunnah și nu este obligatorie, potrivit consensului savanților. Cel care face aceasta va fi răsplătit; cel care nu o face atunci când este capabil să o facă nu păcătuiește pentru că nu o face, deși pierde ocazia de a practica Sunnah. 

Mai mult, există condiția ca aceasta să nu ducă la deranjarea vecinilor și să nu fie o situație în care este dificil să ții brațele departe de corp, cum se întâmplă de obicei atunci când te rogi în congregație. Cel care încearcă să facă aceasta – mai ales atunci când rândul este foarte aglomerat – își va deranja vecinul sau îi va îngreuna situația. 

În Kashshaaf al-Qinaa‘, 1/353, se spune: 

Este Sunnah ca cel care se prosternează să-și țină brațele departe de părțile laterale, abdomenul departe de coapse și coapsele departe de gambe… Atât timp cât nu-l deranjează pe cel de lângă el făcând aceasta; în acest caz nu trebuie să o facă, deoarece aceasta cauzează deranj, ceea ce este haraam atunci când se procedează astfel. Sfârșitul citatului. Vezi al-Sharh al-Mumti‘, 3/90 

Sfârșit.