Tatăl său lua o parte din salariul său și cumpăra proprietăți cu aceasta, apoi a devenit afectat cognitiv; are el vreun drept asupra acelor proprietăți?

În primul rând:

Ceea ce i-ai dat tatălui tău este supus discuției:

1. Dacă a fost sub forma unui dar, atunci toate proprietățile îi aparțin tatălui tău, chiar dacă a înregistrat unele dintre ele pe numele tău.

Nu este permis să iei înapoi un dar, din cauza relatării narate de Abu Dawud (3539), at-Tirmidhi (2132), al-Nasa’i (3690) și Ibn Majah (2377) de la Ibn ‘Umar și Ibn ‘Abbas, de la Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), care a spus: „Nu este permis unui om să ofere un dar sau un cadou și apoi să-l ia înapoi, cu excepția cazului a ceea ce un tată îi oferă fiului său. Pilda celui care oferă un dar și apoi îl ia înapoi este aceea a unui câine care mănâncă, apoi, când se satură, vomită, iar apoi se întoarce la voma sa.” Acest hadith a fost clasificat drept sahih de al-Albani în Sahih Abi Dawud.

2. Dacă aceasta a fost un parteneriat, adică o parte din proprietate îți aparține, atunci, dacă ceea ce a înregistrat pe numele tău este echivalent cu ceea ce ai oferit tu, acele proprietăți îți aparțin.

Dar dacă ceea ce a înregistrat pe numele tău valorează mai mult decât partea la care ai dreptul, suma suplimentară a fost un dar, însă el trebuie să fie drept în oferirea darurilor celorlalți copii ai săi, cu excepția cazului în care frații tăi au fost de acord cu aceasta. Dacă nu au fost de acord ca tu să primești ceva în plus, atunci acesta trebuie restituit averii tatălui tău.

În al doilea rând:

Averea tatălui tău, care este afectat cognitiv și nu mai este conștient de lucruri, trebuie păstrată și nu trebuie cheltuită pentru nimic, cu excepția întreținerii sale și a întreținerii celor pentru care este obligat să cheltuiască.

În al-Mawsu‘ah al-Fiqhiyyah (45/162) se spune: Nu există nicio diferență de opinie între juriști cu privire la faptul că tutorelui nu îi este permis să dispună de averea celui care este incapabil din punct de vedere juridic decât în modul cel mai atent și prudent și în maniera care servește cel mai bine intereselor sale, din cauza hadithului: „Nu trebuie să existe niciun rău și niciun răspuns prin rău.”

Pe baza acestui fapt, ei au spus: Gestionarea banilor într-un mod care nu servește niciunui interes al persoanei incapabile din punct de vedere juridic – precum oferirea de daruri fără nimic în schimb, întocmirea de testamente în numele său, oferirea de milostenii în numele său, eliberarea unui sclav al său sau manifestarea favoritismului la vânzare – este un lucru pe care tutorele nu are dreptul să-l facă și este răspunzător pentru orice oferă ca dar sau milostenie, pentru eliberarea sclavului, pentru manifestarea favoritismului la cumpărare și vânzare sau dacă cheltuiește mai mult decât este potrivit pentru întreținere ori oferă o parte din avere cuiva care nu este demn de încredere, deoarece dăruiește ceea ce îi aparține fără să primească nimic în schimb, iar aceasta este pur și simplu vătămare…

Nu există nicio diferență de opinie între juriști cu privire la faptul că tutorele trebuie să cheltuiască din averea persoanei aflate în grija sa pentru întreținerea acesteia și a celor pentru care este obligată să cheltuiască, într-un mod rezonabil, fără risipă și fără zgârcenie, deoarece Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

{Și aceia care, atunci când cheltuiesc, nu sunt nici risipitori, nici zgârciți, ci urmează o cale de mijloc între cele două} [al-Furqan 25:70].

Șafiiții și Hanbaliții au adăugat: Dacă este zgârcit în cheltuielile de întreținere, păcătuiește, iar dacă este risipitor, păcătuiește și este răspunzător pentru neglijența sa. Sfârșitul citatului.

În al treilea rând:

Este permis să primești o plată rezonabilă pentru dezvoltarea și creșterea averii, dacă aceasta necesită timp și efort, cu condiția ca suma să nu depășească tariful obișnuit pentru o muncă similară, deoarece fiul nu este obligat să lucreze împreună cu tatăl său sau să-i dezvolte averea.

Și Allah știe cel mai bine.