Tatăl său i-a dat ceva, apoi a murit înainte ca fiul să primească acel lucru

În primul rând: 

Tatăl are dreptul să le ofere copiilor săi orice dorește, atât timp cât îi tratează în mod echitabil când dăruiește. Asta a făcut tatăl tău când ți-a dat ceva asemănător cu ceea ce îi dăduse fratelui tău. 

În al doilea rând: 

Un dar nu devine proprietatea unei persoane și nu devine obligatoriu până când aceasta nu intră în posesia lui, potrivit majorității savanților. 

Dacă fiul nu a intrat în posesia darului și nu l-a luat pentru el, iar tatăl a murit, atunci darul este anulat, iar acea proprietate devine parte din averea defunctului, urmând să fie împărțită între toți moștenitorii săi. 

Imam al-Shaafa’i (Allah să aibă milă de el) a spus în al-Umm (121): Dacă un om îi dă fiului său o sclavă, dacă fiul este adult, darul nu este complet până când fiul nu intră în posesia lui. Ceva asemănător a fost relatat de la Abu Bakr, ‘Aa’ishah și ‘Umar ibn al-Khattaab (Allah să fie mulțumit de ei). Sfârșitul citatului. 

Intrarea în posesia pământului are loc atunci când acesta intră sub controlul său și începe să se ocupe de el. Preluarea controlului asupra pământului, dacă este teren agricol, începe atunci când persoana începe să-l lucreze sau să-l închirieze cuiva pentru a-l cultiva și face alte tipuri de tranzacții. 

Preluarea controlului asupra terenului neagricol, precum cel pregătit pentru construcție, se face prin înregistrarea lui și definirea limitelor sale. 

Pe baza acestui fapt, dacă ai intrat în posesia acestor feddans, ele îți aparțin acum, dar dacă a fost doar vorba despre scrierea unui lucru în sensul că tatăl tău ți le dădea, în timp ce el încă deținea controlul asupra terenului și se ocupa de el fără participarea ta, atunci darul nu a fost complet, iar acest teren trebuie considerat parte din avere și împărțit între toți moștenitorii, mama ta având dreptul la o parte din acesta. 

Același lucru se poate spune și despre partea fratelui tău. 

Și Allah știe cel mai bine.