Tatăl lor este senil și a divorțat de mama lor – a avut loc cu adevărat divorțul? Și ar trebui să-l interneze într-un cămin pentru vârstnici?

Din ceea ce face tatăl vostru pare că a ajuns la stadiul senilității, în care obligațiile sharee’ah sunt ridicate, astfel încât nu i se mai cere să se roage sau să postească, iar jurămintele, legămintele sau cuvintele de divorț rostite de el sunt nevalabile. 

Dacă puteți avea răbdare și suportați lucrurile pe care le face, atunci trebuie să faceți aceasta. Dacă nu îl puteți suporta, nu este nimic greșit în a-l duce într-un cămin care se îngrijește de vârstnici, cu condiția să continuați să-l onorați și să-l vizitați și să-i împliniți, pe cât puteți, nevoile fizice și emoționale. 

Trebuie să rețineți că Allah a poruncit onorarea părinților, mai ales atunci când ajung la bătrânețe, din cauza marii lor nevoi în acea perioadă. Allah a interzis maltratarea părinților prin cuvânt sau faptă, chiar și prin rostirea lui „Uff” (o expresie blândă de nemulțumire). 

Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și Domnul tău a hotărât să nu adorați pe nimeni în afară de El. Și să fiți buni cu părinții voștri. Dacă unul dintre ei sau amândoi ajung la bătrânețe în timpul vieții tale, nu le spune nici măcar un cuvânt de lipsă de respect și nu striga la ei, ci vorbește-le cu onoare

Și pleacă spre ei aripa supunerii și smereniei, prin milă, și spune: «Domnul meu! Dăruiește-le mila Ta, așa cum ei m-au crescut când eram mic.»”

[al-Isra’ 17:23]

Shaykh ‘Abd al-Rahmaan al-Sa’di a spus: 

După ce a menționat drepturile Sale, Allah menționează drepturile părinților și spune: „Și să fiți buni cu părinții voștri”, adică trebuie să vă purtați frumos cu ei în toate privințele, prin cuvânt și faptă, deoarece ei sunt motivul existenței unei persoane și deoarece își iubesc copilul și se poartă frumos cu el, ceea ce confirmă că și copilul este obligat să se poarte frumos cu ei.  

„Dacă unul dintre ei sau amândoi ajung la bătrânețe în timpul vieții tale” înseamnă: dacă ajung la vârsta la care devin slabi și au nevoie de bunătate și de un tratament frumos, „nu le spune nici măcar un cuvânt de lipsă de respect”: cuvântul „uff” este cea mai puțin gravă formă de vorbire jignitoare, iar ceea ce se intenționează este să nu-i tratați rău nici în cea mai mică măsură. 

„Și nu striga la ei” înseamnă: nu-i mustra și nu le vorbi într-un mod lipsit de respect. „Ci vorbește-le cu onoare” înseamnă într-un mod politicos, blând și bun, care le va înmuia inimile și le va oferi liniște sufletească. Aceasta diferă în funcție de împrejurări, obiceiuri și timpuri. 

„Și pleacă spre ei aripa supunerii și smereniei, prin milă” înseamnă: fii smerit și milostiv față de ei, căutând răsplată prin aceasta, nu pentru că te temi de ei sau speri la ceea ce au ori pentru alte motive pentru care o persoană nu va fi răsplătită. 

„Și spune: «Domnul meu! Dăruiește-le mila Ta»” înseamnă: roagă-te lui Allah să aibă milă de ei în timpul vieții lor și după moartea lor, drept răsplată pentru că te-au crescut când erai mic. 

Din aceasta se poate înțelege că, cu cât se petrece mai mult timp îngrijindu-se de copilul lor, cu atât drepturile lor sunt mai mari. De asemenea, oricine se ocupă de creșterea unei persoane și o învață în mod corespunzător despre chestiunile sale religioase și lumești, în locul părinților săi, are drepturi similare asupra celui pe care l-a crescut. 

Tafseer al-Sa’di, p. 407, 408 

Și Allah știe cel mai bine.