Tatăl ei îi respinge pretendentul deoarece este mujaahid și ar putea muri în luptă

În primul rând: 

Căsătoria este o legătură nobilă și legitimă, încurajată de religia noastră în mai multe locuri din Cartea lui Allah și din Sunnah Mesagerului Său. Unul dintre cei mai importanți factori ai acestei legături este alegerea corectă atunci când se selectează un soț sau o soție. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Femeile sunt căsătorite pentru patru lucruri: pentru averea lor, descendența lor, frumusețea lor și angajamentul lor religios. Alege-o pe cea angajată religios, fie ca mâna ta să fie acoperită de praf [adică, fie ca tu să prosperi].” Relatat de al-Bukhaari, 4802; Muslim, 1466. 

Și a spus, adresându-se tutorilor (wali) femeilor: „Dacă vine la voi cu o cerere în căsătorie cineva al cărui angajament religios și al cărui caracter vă mulțumesc, atunci căsătoriți-o [pe fiica voastră sau pe ruda voastră de sex feminin aflată în grija voastră] cu el, deoarece, dacă nu faceți aceasta, va exista fitnah (tulburare) pe pământ și corupție larg răspândită.” Relatat de al-Tirmidhi, 1084; Ibn Maajah, 1967. Clasificat drept saheeh de Shaykh al-Albaani în al-Silsilah al-Saheehah, 1022. 

În plus, jihadul este unul dintre cele mai mărețe tipuri de fapte bune și este culmea Islamului. Cei care luptă în jihad se numără printre cei mai buni robi ai lui Allah și se află printre partidul Său victorios. Meritul jihadului și al mujaahideenilor ar necesita prea mult timp pentru a fi explicat aici. 

În al doilea rând: 

A merge la jihad nu înseamnă că moartea este sigură. Allah a creat toate ființele și le-a hotărât provizia și duratele vieții. Este ciudat ca un musulman să creadă că a merge la jihad pe câmpul de luptă înseamnă că va fi ucis acolo și că, dacă nu merge la jihad, va scăpa de moarte. Aceasta este o idee greșită, deoarece jihadul nu grăbește ora morții unui om, iar faptul că nu merge la jihad nu o amână. O persoană își poate petrece întreaga viață în jihad și să nu fie ucisă în luptă. Unul dintre cele mai bune exemple este marele Sahaabi Khaalid ibn al-Waleed (fie ca Allah să fie mulțumit de el), care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții pe câmpul de luptă, apoi a murit în patul său, în timp ce mii de oameni mor în fiecare minut în casele lor, la locurile de muncă sau pe stradă. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Dacă Allah i-ar pedepsi pe oameni pentru nedreptatea lor, nu ar lăsa pe ea (pe pământ) nicio vietate, însă El îi amână până la un termen hotărât, iar când le vine termenul, ei nu-l pot amâna și nici nu-l pot grăbi nici măcar cu un ceas (sau o clipă)”

[al-Nahl 16:61] 

„Nicio persoană nu știe ce va dobândi mâine și nicio persoană nu știe pe ce pământ va muri. Cu adevărat, Allah este Atotștiutor, Atotcunoscător (al lucrurilor)”

[Luqmaan 31:34]

Allah ne vorbește despre cei care gândesc astfel și îi respinge: 

„O, voi cei care credeți! Nu fiți asemenea celor care nu cred (ipocriților) și care le spun fraților lor, când călătoresc pe pământ sau ies la luptă: «Dacă ar fi rămas cu noi, nu ar fi murit și nu ar fi fost uciși», pentru ca Allah să facă din aceasta un motiv de regret în inimile lor. Allah este Cel care dă viață și cauzează moartea. Iar Allah vede tot ceea ce faceți”

[Aal ‘Imraan 3:156 – interpretarea sensului]

Ibn Katheer a spus:  

Allah le interzice robilor Săi credincioși să-i imite pe kuffaar în credința lor coruptă, indicată de ceea ce au spus despre frații lor care au murit în călătorii sau în război: că, dacă nu ar fi călătorit sau nu ar fi mers la război, nu li s-ar fi întâmplat ceea ce li s-a întâmplat. Allah spune „O, voi cei care credeți! Nu fiți asemenea celor care nu cred (ipocriților) și care le spun fraților lor”, adică fraților lor; „când călătoresc pe pământ”, adică în scopuri comerciale etc.; „sau ies la luptă”, adică în campanii militare; „Dacă ar fi rămas cu noi”, adică în țara noastră; „nu ar fi murit și nu ar fi fost uciși”, adică nu ar fi murit pe drum sau nu ar fi fost uciși în luptă. Cuvintele „pentru ca Allah să facă din aceasta un motiv de regret în inimile lor” înseamnă că El a creat această credință în inimile lor pentru a le spori durerea pentru oamenii lor care au murit sau au fost uciși. 

Apoi Allah spune, respingându-i:

„Allah este Cel care dă viață și cauzează moartea”, ceea ce înseamnă că creația se află în mâna Sa și la El se întorc toate lucrurile. Nimeni nu trăiește și nimeni nu moare decât prin voia și hotărârea Lui și nu poate exista nicio creștere sau scădere a duratei vieții cuiva decât prin voia și hotărârea Lui.  

Tafseer Ibn Katheer, 1/420. 

Și a spus: 

Așa cum precauția nu schimbă voia și hotărârea lui Allah, nici fuga de jihad sau evitarea lui nu grăbește și nu amână termenul hotărât al morții. Mai degrabă, durata vieții este decisă, iar provizia este alocată. Ea nu poate fi mărită sau micșorată, după cum spune Allah (interpretarea sensului): 

„(Ei sunt) cei care au spus despre frații lor uciși, în timp ce ei înșiși au stat (acasă): «Dacă ne-ar fi ascultat, nu ar fi fost uciși.» Spune: «Îndepărtați moartea de la voi înșivă, dacă spuneți adevărul»”

[Aal ‘Imraan 3:168] 

„Ei spun: «Domnul nostru! De ce ne-ai poruncit lupta? Dacă ne-ai fi acordat un răgaz pentru puțin timp!» Spune: «Plăcerea acestei lumi este scurtă. Lumea de Apoi este (cu mult) mai bună pentru cel care se teme de Allah și nu vi se va face nicio nedreptate nici măcar cât un Fateela (un fir solzos din despicătura lungă a unui sâmbure de curmal).

Oriunde v-ați afla, moartea vă va ajunge, chiar dacă v-ați afla în fortărețe construite puternic și înalte!»”

[al-Nisa’ 4:77-78]

Am relatat de la comandantul armatei, conducătorul trupelor, protectorul Islamului, sabia lui Allah scoasă împotriva dușmanilor Săi, Abu Sulaymaan Khaalid ibn al-Waleed (fie ca Allah să fie mulțumit de el), că a spus – când era pe punctul de a muri – „Am văzut cutare și cutare bătălii și nu există nicio parte a corpului meu care să nu fi fost lovită de săgeți, străpunsă sau lovită, dar iată-mă pe punctul de a muri în patul meu ca o cămilă. Fie ca ochii lașilor să nu cunoască somnul” – adică era trist că nu fusese ucis în război și se mâhnea că urma să moară în patul său. 

Tafseer Ibn Katheer, 1/300.  

În al treilea rând:  

Din cele de mai sus este clar că ceea ce spune tatăl tău despre faptul că nu vrea să te vadă văduvă în timpul vieții lui este greșit, deoarece, dacă Allah a hotărât aceasta pentru tine, se va întâmpla chiar dacă te căsătorești cu cineva care nu este mujaahid. Refuzul lui față de acest bărbat deoarece se pregătește pentru jihad nu este o justificare acceptabilă potrivit sharee’ah. Dar dacă există alte motive legate de caracterul și angajamentul lui religios, atunci tatăl poate refuza această căsătorie. 

În al patrulea rând: 

Sfatul nostru pentru tine este să-ți asculți tatăl. Nu ai dreptul să te căsătorești fără permisiunea tutorelui tău. Sharee’ah înțeleaptă consideră invalidă căsătoria unei femei fără permisiunea tutorelui ei. 

(a) S-a relatat că Abu Moosa a spus: Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu există căsătorie fără tutore.”

Relatat de al-Tirmidhi, 1101; Abu Dawood, 2085; Ibn Maajah, 1881. Clasificat drept saheeh de Shaykh al-Albaani în Saheeh al-Tirmidhi, 1/318. 

(b) S-a relatat că ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) a spus: Mesagerul lui Allah (S) a spus: „Orice femeie care se căsătorește fără consimțământul tutorelui ei, căsătoria ei este invalidă, căsătoria ei este invalidă, căsătoria ei este invalidă”, dar dacă mariajul a fost consumat, mahr-ul îi aparține, deoarece ea i-a permis să aibă intimitate cu ea. Iar dacă nu are tutore, conducătorul este tutorele celei care nu are tutore.

Relatat de al-Tirmidhi, 1102; Abu Dawood, 2083; Ibn Maajah, 1879. Clasificat drept hasan de al-Tirmidhi și drept saheeh de ibn Ibn Hibbaan (9/384) și al-Haakim (2/183). 

Allah știe cel mai bine.