Tatăl a spus: Îmi căsătoresc fiica cu cutare, în fața unor martori musulmani, apoi s-a răzgândit și și-a retractat cuvintele

Contractul de căsătorie se încheie prin propunere și acceptare. Propunerea este atunci când tutorele soției spune: „Îți dau în căsătorie pe cutare”. Acceptarea este atunci când mirele spune: „Accept” sau „Accept căsătoria cu cutare”. Nu este esențial ca acestea să fie exprimate exact prin aceste cuvinte; mai degrabă, contractul de căsătorie se încheie prin orice formulări care indică o căsătorie.

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Principiul de bază este că toate contractele se încheie prin orice indică încheierea lor potrivit uzanței, fie prin cuvintele menționate, fie prin altele, atât în cazul contractului de căsătorie, cât și în cazul altor contracte. Aceasta este opinia corectă și este opinia preferată de Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el).

Sfârșitul citatului din ash-Sharh al-Mumti‘, 12/40

Și a spus (fie ca Allah să aibă milă de el): Unii dintre învățați au stipulat formulări specifice pentru anumite contracte și au spus că acestea trebuie folosite, de exemplu în contractul de căsătorie, unde au spus că este esențial ca (tutorele) să spună: „Îți dau în căsătorie…”, iar (mirele) să spună: „Accept”.

Alți învățați spun că toate contractele se încheie prin orice formulări care indică încheierea lor potrivit uzanței. Aceasta este opinia corectă și este opinia preferată de Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el), deoarece tranzacțiile nu sunt acte de adorare în care trebuie să se respecte strict ceea ce a fost relatat; mai degrabă, ele sunt tranzacții între oameni. Prin urmare, ceea ce oamenii consideră vânzare este vânzare, ceea ce consideră gaj (sau ipotecă) este gaj (sau ipotecă), ceea ce consideră waqf (dotare) este waqf, iar ceea ce consideră căsătorie este căsătorie.

Opinia corectă este că nu există o formă specifică pentru niciun contract; mai degrabă, contractul se încheie prin ceea ce indică încheierea lui și nimeni nu poate dovedi că există vreo diferență între tranzacțiile de vânzare și celelalte tipuri de tranzacții. Dacă spun, de exemplu, că Allah a menționat căsătoria folosind cuvântul nikaah, noi spunem: de asemenea, El a menționat vânzările folosind cuvântul bay‘; spuneți că este esențial să se spună: „Bi‘tu (am vândut)”? Ei vor spune că acest lucru nu este esențial, deoarece cumpărarea și vânzarea se realizează prin orice formulare care indică aceasta potrivit uzanței, printr-o propunere și o acceptare (după propunere).

Sfârșitul citatului din ash-Sharh al-Mumti‘, 8/101

Dacă tatăl fetei a spus: „Mi-am dat fiica în căsătorie cu cutare”, iar soțul a răspuns într-un mod care a indicat acceptarea, atunci propunerea și acceptarea au avut loc.

În plus, există condiții esențiale pentru căsătorie care trebuie îndeplinite: trebuie să existe consimțământul ambilor soți, iar contractul de căsătorie trebuie încheiat prin emiterea propunerii de către tutorele femeii, în prezența a doi martori. Dacă aceste condiții au fost îndeplinite, atunci căsătoria a fost încheiată, iar tutorele nu are dreptul să revină asupra ei sau să o anuleze decât dacă există un motiv care face anularea permisă, cum ar fi anularea din cauza unui defect fizic (la unul dintre soți) sau anularea pentru încălcarea condițiilor.

Sfatul nostru este să prezentați situația unui învățat în care aveți încredere, pentru ca acesta să-i asculte pe tutore, pe soț și pe soție.

Îi cerem lui Allah să ne ajute și să ne călăuzească pe noi și pe voi.

Și Allah știe cel mai bine.