Tafsirul versetului „Și Allah nu va rătăci niciodată un popor …” [al-Tawbah 9:115]

Allah spune, descriindu-Și Sinele nobil și Înțelepciunea Sa dreaptă, că nu îi rătăcește pe oameni decât după ce Mesajul Său a ajuns la ei și dovada a fost stabilită împotriva lor, după cum spune (interpretarea sensului):

„Iar în ceea ce-i privește pe Thamood, Noi le-am arătat și le-am făcut clară Calea Adevărului (Monoteismul islamic) prin Mesagerul Nostru (adică le-am arătat calea izbăvirii), însă ei au preferat orbirea în locul călăuzirii” [Fussilat 41:17]

 Potrivit unei alte opinii cu privire la interpretarea acestui verset, Mujaahid a spus referitor la verset (interpretarea sensului):

„Și Allah nu va rătăci niciodată un popor după ce l-a călăuzit” [al-Tawbah 9:115]. Acest verset se referă în mod special la problema credincioșilor care cer iertare pentru mushrikeeni. Allah a clarificat hotărârea în această privință, iar aceasta devine un păcat, astfel încât alegerea le aparține dacă fac sau nu acest lucru.

 Ibn Jareer a spus: Allah spune că nu le-ar fi decretat rătăcirea ca urmare a faptului că au cerut iertare pentru rudele lor mushrik decedate, după ce i-a călăuzit și le-a dat credință în El și în Mesagerul Său, până când nu le-a spus despre interdicție, pentru ca ei să înceteze. Dar înainte să le explice că acest lucru nu este permis, dacă făceai aceasta, El nu ar fi decretat că vei fi rătăcit din cauza aceasta. Căci ascultarea și neascultarea au legătură cu poruncile și interdicțiile, însă în privința lucrurilor care nu au fost poruncite sau interzise, nimeni nu poate fi considerat ascultător sau neascultător.