Suspiciuni cu privire la intențiile persoanei care i-a oferit mâncare

În primul rând:

Principiul de bază este că musulmanul trebuie privit în cea mai bună lumină și trebuie să i se atribuie cea mai pozitivă interpretare în tot ceea ce spune și face și să nu se gândească negativ despre el sau să-l suspecteze, deoarece suspiciunea este cea mai falsă formă de vorbire. Aceasta se aplică dacă nu face efectiv ceva contrar. Musulmanul este fratele semenului său musulman; trebuie să dorească pentru el binele pe care îl dorește pentru sine și să urască pentru el răul pe care îl urăște pentru sine. Dacă un musulman îți oferă mâncare sau băutură, principiul de bază este să gândești pozitiv despre el, cu excepția cazului în care vezi în mod clar ceva contrar. Nu trebuie acordată atenție waswas (șoaptelor sau gândurilor diavolești pe care Shaytan le poate insufla în mintea unei persoane) sau îndoielilor care nu se bazează pe dovezi solide.

Al-Bukhari (5144) și Muslim (2563, 4917) au relatat de la Abu Hurayrah că Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Feriți-vă de suspiciune, căci suspiciunea este cea mai falsă formă de vorbire. Nu căutați greșelile unii altora; nu vă spionați unii pe alții; nu concurați unii cu alții; nu vă invidiați unii pe alții; nu vă urâți unii pe alții; nu vă întoarceți spatele unii altora. Fiți, o, robi ai lui Allah, frați.”

În ‘Awn al-Ma‘bood (9/2195-2196) se spune:

„Feriți-vă de suspiciune” înseamnă: feriți-vă să urmați suspiciunea sau feriți-vă de gândirea negativă, căci suspiciunea este o acuzație care apare în minte fără nicio dovadă. Sfârșitul citatului.

Al-Bayhaqi a relatat în ash-Shu‘ab (8344) că Ja‘far ibn Muhammad a spus: Dacă auzi ceva despre fratele tău care nu îți place, caută scuze pentru el, de la una până la șaptezeci de scuze; dacă găsești o scuză pentru el (cu atât mai bine), altfel spune: Poate că are o scuză pe care eu nu o cunosc.

Al-‘Allamah Ibn Baz (Allah să aibă milă de el) a spus:

Ceea ce este prescris pentru credincios este să-și respecte fratele dacă acesta îi oferă o scuză, să-i accepte scuzele dacă este posibil și să gândească pozitiv despre el pe cât posibil, străduindu-se să păstreze inimile libere de resentimente și urmărind realizarea unității și cooperării în facerea binelui. S-a relatat de la ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el) că a spus: Nu interpreta negativ niciun cuvânt rostit de fratele tău atunci când îi poți găsi o interpretare bună.Sfârșitul citatului din Majmoo‘ Fatawa Ibn Baz, 26/365

Așadar, mănâncă și bea din ceea ce îți oferă fratele tău și nu acorda atenție waswas și suspiciunii; nu gândi rău despre el decât dacă vezi dovezi clare contrare sau consideri că acesta este cel mai probabil caz, pe baza dovezilor coroborate despre care spui că le ai, dacă există un motiv de precauție.

În ceea ce privește simplul waswas și suspiciunea, nu există nicio îndoială că acestea se datorează lipsei credinței certe și urmării tulburărilor pe care Shaytan încearcă să le provoace între credincioși.

În al doilea rând:

Certitudinea (yaqeen) în general înseamnă să-ți bazezi punctul de vedere pe dovezi clare cu privire la orice probleme academice sau practice cu care omul se poate confrunta și să înlături îndoielile și speculațiile.  De aceea, fuqaha (juriștii) au spus cuvintele celebre: „Certitudinea nu poate fi înlăturată de îndoială.”

În al-Mawsoo‘ah al-Fiqhiyyah (45/287) se spune:

Yaqeen (certitudinea), din punct de vedere lingvistic, înseamnă dobândirea cunoașterii, înlăturarea îndoielii și înțelegerea unui lucru așa cum este; este opusul îndoielii. O persoană dobândește certitudine cu privire la un lucru atunci când acesta este dovedit și devine clar.

Yaqeen (certitudinea), potrivit savanților, înseamnă liniștea inimii că un lucru s-a întâmplat sau nu s-a întâmplat.

În al treilea rând:

În ceea ce privește relatarea despre oaia otrăvită, nu există nicio dovadă că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a continuat să mănânce din ea după ce și-a dat seama că era otrăvită. Relatările transmise de la el indică contrariul.

Abu Dawood (4512) a relatat că Abu Salamah a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) obișnuia să accepte daruri, dar nu mânca ceea ce era oferit drept caritate. Și a adăugat: O femeie evreică din Khaybar i-a oferit o oaie friptă pe care o otrăvise, iar Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a mâncat din ea, la fel și oamenii. El a spus: „Ridicați-vă mâinile (adică încetați să mâncați), căci aceasta mi-a spus că este otrăvită.” Clasificat ca saheeh (autentic) de al-Albani. A se vedea și al-Bukhari, 3169 și Muslim, 2190

Ar-Darimi (67) a relatat: O femeie evreică din Khaybar i-a oferit o oaie friptă și el a mâncat din ea, la fel și Bishr ibn al-Bara, apoi Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a încetat să mănânce și a spus: „Aceasta mi-a spus că este otrăvită.”

Potrivit lui al-Bazzar (6675), el a spus: „Unul dintre picioarele ei mi-a spus că este otrăvită.” Așadar, Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a încetat să mănânce, la fel și cei care erau împreună cu el.

Potrivit lui Ibn Ishaq: Când ea a pus-o în fața lui, el a ridicat piciorul din față și a mușcat din el, dar nu a putut să-l înghită. Al-Bidayah wa’n-Nihayah, 4/240; a se vedea și: Dalail an-Nubuwwah, 4/353

Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați răspunsul la întrebarea nr. 130499

Și Allah știe cel mai bine.