Înapoi la întrebări
Întrebare și Răspuns

Sunt păcatele justificabile deoarece și Sahabah au păcătuit?

Fatwa # 315492Redacția tawhid.ro
Islam Q&ASursa
Sursă contextuală

Întrebare

Unii dintre Sahabah au comis păcate majore, deși credința lor era mai puternică decât a noastră. Înseamnă aceasta că este mai probabil să comitem păcate majore, deoarece credința noastră este mai slabă decât credința lor? Sau această analogie este nevalidă? Cum ar trebui să răspundem celui care comite păcate majore și spune că și Sahabah au comis păcate majore?"

Răspuns

O astfel de discuție izvorăște din înșelăciunea diavolului, prin care acesta îi face pe oameni să considere păcatele neînsemnate, pentru ca ei să se lase purtați de păcat și să nu se căiască de el.

Această idee este falsă din mai multe considerente:

Allah, preaslăvit fie El, spune (a cărui interpretare a sensului este):

{Cu siguranță, în Mesagerul lui Allah aveți un exemplu excelent pentru oricine își pune speranța în Allah și în Ziua de Apoi și Îl pomenește mult pe Allah.} [Al-Ahzab 33:21]

Ibn Kathir (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Acest verset este un principiu important, și anume urmarea exemplului Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) în cuvintele, faptele și caracterul său. De aceea Allah le-a poruncit oamenilor să urmeze exemplul Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) în ziua de Al-Ahzab, în ceea ce privește răbdarea, statornicia, perseverența, străduința în Jihad și așteptarea ajutorului și sprijinului Domnului său, slăvit și preaslăvit fie El, iar Allah să trimită în mod constant binecuvântări și pace asupra sa până în Ziua Judecății. (Citat încheiat din Tafsir Ibn Kathir, 6/391)

În același fel, trebuie să aderăm la poruncile și interdicțiile pe care el le-a adus.

Allah, preaslăvit fie El, spune (a cărui interpretare a sensului este):

{Și ceea ce v-a dat Mesagerul – luați; iar de ceea ce v-a interzis – feriți-vă. Și temeți-vă de Allah; cu adevărat, Allah este aspru în pedeapsă.} [Al-Hashr 59:7]

Oricine încalcă interdicțiile sale nu a reușit să atingă nivelul de evlavie (Taqwa) care i se cere și s-a expus pedepsei lui Allah, preaslăvit fie El.

  • Musulmanului i se poruncește să îi urmeze pe Companioni (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) în faptele lor bune, nu în celelalte.

Allah, preaslăvit fie El, spune (a cărui interpretare a sensului este):

{Iar primii înaintași [în credință] dintre Muhajirin și Ansar și cei care i-au urmat cu bună purtare – Allah este mulțumit de ei, iar ei sunt mulțumiți de El; și El le-a pregătit grădini pe sub care curg râuri, în care vor rămâne veșnic. Aceasta este marea izbândă.}”[At-Tawbah 9:100]

Muhammad ibn Ka`b Al-Quradhi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

„Și cei care i-au urmat cu bună purtare” – aceasta este condiția cerută celor care îi urmează, și anume să îi urmeze în faptele lor bune, nu în cele rele. (Citat încheiat. A se vedea: Ad-Durr Al-Manthur, 4/272; și Tafsir Al-Baghawi, 4/88)

Așadar, musulmanul trebuie să se străduiască să îi urmeze pe Companioni (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) în faptele lor bune, pentru a fi inclus printre oamenii menționați în versetul citat mai sus. În ceea ce privește greșelile pe care le-au făcut (fie ca Allah să fie mulțumit de ei), nu ni se poruncește să îi urmăm în acestea.

Printre faptele lor bune în care musulmanul ar trebui să le urmeze exemplul se află faptul că, dacă făceau greșeli, se grăbeau să se căiască, iar căința lor era atât de mare și sinceră, încât Allah le ștergea păcatele prin aceasta. Hadithurile care vorbesc despre acest lucru sunt foarte cunoscute, precum căința lui Ma`iz și a femeii din Ghamid (fie ca Allah să fie mulțumit de ei).

Așadar, musulmanul trebuie să se străduiască să Îl asculte pe Allah, preaslăvit fie El, și să se țină departe de neascultarea Lui. Apoi, dacă greșește, trebuie să se grăbească să se căiască sincer și să nu încerce să se scuze făcând referire la greșelile unor Companioni, deoarece aceștia se căiau și nu persistau în păcat.

  • Deși unii dintre Companioni au comis păcate majore, aceasta nu s-a întâmplat des; de fapt, a fost rar. În majoritatea cazurilor, ei (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) respectau porunca lui Allah și se străduiau din greu să obțină mulțumirea Sa. Așadar, de ce ar ignora această persoană, menționată în întrebare, ceea ce era de obicei cazul în faptele Companionilor și ar încerca să folosească drept scuză ceea ce s-a întâmplat rar?

Mai mult, dacă este sinceră, atunci să facă ceea ce făceau ei: se grăbeau să se căiască și nu persistau în păcat, după cum s-a menționat mai sus.

Apoi să urmeze exemplul celei care și-a predat viața de dragul lui Allah și [a recunoscut păcatul adulterului], pentru ca pedeapsa să fie aplicată asupra ei.

Apoi să le urmeze exemplul în ceea ce privește adorarea, atitudinea, efortul, străduința, actele de caritate, postul și rugăciunile voluntare de noapte.

În atitudinea și faptele sale, acest biet om să se străduiască să imite atitudinea și faptele Companionilor.

Apoi să vadă, în acest caz, dacă diavolul va încerca să-l ademenească prin astfel de idei!

Și Allah știe cel mai bine.

Distribuie
Informații editoriale
Sinteză documentată — responsabil editorial: Echipa editorială Tawhid.ro
Sursă documentată:
Statutul sursei: Sursă contextualăDrepturile asupra contribuției editoriale originale Tawhid.ro sunt rezervate; sursele citate își păstrează propriile drepturi.

Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).

Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.