Sunt iertate cuvintele rostite într-o stare de intoxicare spirituală?
Întrebare
„hamza yusuf a spus, vorbind despre temerile oamenilor cu privire la sufism: "al patrulea motiv este teama că oamenii de rând ar putea fi duși în rătăcire urmând doctrine ezoterice fără să respecte litera legii, așa cum li se întâmplă multor oameni ignoranți. Astfel, oamenii ignoranți ar putea auzi o afirmație spusă de un sufi și să o înțeleagă complet greșit. iar abu yazid al-bistami, inclus în tabaqat-ul lui imam dhahabi, este considerat un faqih (jurisconsult). imam dhahabi este considerat un discipol al lui ibn taymiyya și îl consideră pe abu yazid al-bistami o sursă rezonabilă și solidă de hadith. totuși, abu yazid al-bistami este cel cunoscut pentru că a spus «subhanee», ceea ce înseamnă «slavă mie!». acest lucru este cunoscut în vocabularul tehnic al sufiștilor drept shatha, o rostire extatică. dacă o persoană spune acest lucru într-o stare în care sinele său este absent, nu este trasă la răspundere pentru el. avem dovada în sahih bukhari, despre un sclav aflat în mijlocul unui deșert, când profetul (s) spune că, deoarece își găsește animalul pierdut, acesta strigă de bucurie: «allah, Tu ești sclavul meu și eu sunt domnul Tău!». profetul a explicat că acel sclav a făcut o greșeală în starea sa extatică, după ce și-a găsit animalul. acesta este cineva care își găsește animalul, așadar cu cât mai mult pentru cineva care și-a găsit Domnul?! ce putem spune despre starea sa de extaz? înseamnă hadith-ul din bukhari că rostirile blasfematoare sunt scuzate dacă cineva se află într-o așa-numită stare de «intoxicare spirituală»?."
Răspuns
Abu Yazeed al-Bistaami este Tayfoor ibn ‘Eesa, d. 261 AH.
Nu se știe să fi studiat hadeeth. Al-Dhahabi nu a afirmat acest lucru despre el în biografia sa. Dimpotrivă, a menționat ceva despre el care ar putea fi înțeles ca însemnând că îi batjocorea pe Ahl al-Hadeeth și pretindea că își primește cunoștințele direct de la Allah! Aceasta este afirmația sa: „Cine cred acești muhaddithoon (învățați ai hadeeth-ului) că sunt? Dacă un om i-a relatat altui om, inima noastră ne-a relatat de la Domnul!”
Multe shatahaat (rostiri extatice) au fost relatate de la el, precum afirmația sa „Nu este nimic în interiorul acestei mantii în afară de Allah” și „Ce este Focul? Mă voi sprijini pe el mâine și îi voi spune: «Fă-mă jertfă pentru oamenii săi, altfel îl voi înghiți»” și „Ce este Paradisul? Este un joc de copii și dorința oamenilor acestei lumi.”
Din cauza acestor afirmații, care par să fie kufr și erezie, unii dintre învățați au hotărât că ideile lui erau corupte și că era un inovator, însă alți învățați l-au scuzat.
Ibn Katheer (Allah să aibă milă de el) a spus: S-a relatat că a rostit câteva shatahaat ciudate, pentru care mulți dintre fuqaha’ și sufiști au încercat să găsească interpretări acceptabile, explicându-le într-un mod forțat. Unii au spus că a rostit aceste cuvinte într-o stare de inconștiență. Unii dintre învățați l-au numit inovator și au spus că greșea, afirmând că aceasta era o formă majoră de bid’ah și că indica niște credințe corupte, înrădăcinate în inima lui și manifestate în anumite momente.
Al-Badaayah wa’l-Nahaayah, 11/38
Dacă te referi la Siyar A’laam al-Nubala’ de al-Dhahabi, vei vedea că al-Dhahabi nu l-a descris pe Abu Yazeed drept faqeeh și nu l-a considerat o sursă de hadeeth. Dimpotrivă, a relatat de la el câteva cuvinte bune și a relatat, de asemenea, aceste shatahaat de la el și a spus:
Au fost relatate de la el – adică de la Abu Yazeed – unele lucruri ciudate care nu pot fi acceptate. Dacă se dovedește că le-a spus, sau că le-a spus într-o stare de inconștiență și extaz, atunci trebuie trecute cu vederea și nu trebuie citate ca dovadă, deoarece sensul lor aparent este erezia, precum „Slavă mie” și „Nu este nimic în această mantie în afară de Allah” și „Ce este Focul? Mă voi sprijini pe el mâine și îi voi spune: «Fă-mă jertfă pentru oamenii săi, altfel îl voi înghiți»” și „Ce este Paradisul? Este un joc de copii și dorința oamenilor acestei lumi.”
Siyar A’laam al-Nubala’, 13/88
Poate că motivul pentru care unii dintre învățați au încercat să-i găsească scuze este faptul că au fost relatate de la el unele cuvinte bune, care încurajează urmarea sharee’ah și respectarea limitelor stabilite de aceasta, precum și faptul că s-a relatat că, atunci când și-a revenit din starea de inconștiență, a negat aceste shatahaat.
A se vedea Manhaaj al-Sunnah, 5/357; Madaarij al-Saalikeen, 2/119
De asemenea, trebuie observat că, în cel mai bun caz, cel care rostește astfel de cuvinte poate fi scuzat pentru ele și nu trebuie învinuit pentru ele. Nu este corect să considerăm aceste cuvinte un semn că este un wali („sfânt”) sau că a atins un nivel înalt de cunoaștere.
Shaykh al-Islam [Ibn Taymiyah] a spus:
Cei care îl citează pe Abu Yazeed spunând că s-a unit cu Creatorul și au negat că ar exista vreo diferență între el și Creator și îl scuză pentru aceasta, spun că a devenit inconștient până într-atât încât a spus „Eu sunt adevărul”, „Slavă mie” și „Nu este nimic în această mantie în afară de Allah”. Ei spun că, atunci când iubirea copleșește o persoană slabă, aceasta își pierde mințile și nu se mai poate gândi decât la cel iubit și nu mai este conștientă de nimic altceva; se gândește doar la Cel care a creat-o și nu mai este conștientă de propria existență, concentrându-se complet asupra Celui pe care Îl pomenește și nefiind conștientă deloc de ceea ce face. Când o persoană ajunge în această stare, nu mai poate vedea nicio deosebire între Domnul și sclav, între ceea ce este poruncit și ceea ce este interzis. Aceasta nu este o stare în care o persoană poate produce cunoaștere sau vorbi cu sens; dimpotrivă, cel mai bun lucru pe care îl putem spune este că și-a pierdut controlul asupra facultăților mintale prin care poate deosebi între un lucru și altul, iar în cel mai bun caz trebuie scuzată, iar ceea ce spune nu poate fi considerat o înțelegere profundă sau cunoaștere.
Majmoo’ al-Fataawa, 8/313
Mai mult, această scuză poate fi acceptată numai atunci când omul ajunge involuntar în acea stare de inconștiență. Dacă o face în mod deliberat, însă, este fără îndoială de blamat pentru aceasta, de exemplu dacă bea alcool sau începe să danseze în cercul dhikr până ajunge într-o stare de inconștiență.
Shaykh al-Islam [Ibn Taymiyah] a spus:
Dar unii dintre cei care au această experiență pot deveni intoxicați și iraționali când se află în acea stare de inconștiență; în acea stare pot spune lucruri precum „Slavă mie” sau „Nu este nimic în această mantie în afară de Allah” și alte asemenea cuvinte care au fost relatate de la Abu Yazeed al-Bistaami. Orice spune o persoană intoxicată trebuie trecut cu vederea; nu trebuie relatat sau transmis altora, dacă intoxicarea sa nu a apărut prin mijloace haraam, precum acte de adorare interzise sau îndeplinirea actelor de adorare în moduri care nu sunt permise. Dar dacă motivul intoxicării este ceva haraam, atunci persoana intoxicată nu mai este scuzată. În această privință nu există nicio diferență între intoxicarea fizică și cea spirituală.
Majmoo’ al-Fataawa, 2/461
Dar a lăuda astfel de cuvinte sau a lăuda cuvintele omului care, în bucuria sa intensă, a greșit și a spus „O, Allah, Tu ești sclavul meu și eu sunt Domnul Tău” este o eroare gravă. Cum putem lăuda astfel de cuvinte când Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) le-a descris drept o greșeală, spunând: „A făcut o greșeală din cauza intensității bucuriei sale”?
Aceste cuvinte indică faptul că o persoană nu este conștientă de ceea ce spune sau că și-a pierdut complet controlul asupra facultăților mintale. Cum poate fi considerată pierderea controlului asupra facultăților ceva vrednic de laudă sau un semn de perfecțiune ori de „sfințenie” (wilaayah)?!
Însoțitorii Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) au fost cei mai desăvârșiți oameni, după Profeți, în frica lor de Allah și în speranțele lor în El. Ei au atins statutul de adevărați sclavi și apropiați ai lui Allah. Dar nu s-a relatat că ar fi rostit astfel de cuvinte, datorită înțelepciunii lor desăvârșite și urmării lor desăvârșite a sharee’ah. Fie ca Allah să fie mulțumit de ei toți.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.