Sunt căsătoriile necredincioșilor considerate valide pentru ei și trebuie copiii să le fie atribuiți?

În primul rând: 

Căsătoriile pe care necredincioșii le consideră valide sunt aprobate de Islam și considerate valide, iar aceleași consecințe li se aplică precum căsătoriilor care sunt corecte conform sharee‘ah, cum ar fi legitimitatea copiilor și moștenirea între soți, precum și alte hotărâri legate de căsătoria validă. 

În timpul Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), mulți oameni s-au convertit la Islam, iar el nu i-a întrebat despre detaliile sau condițiile căsătoriilor lor; mai degrabă le-a aprobat, ceea ce a indicat că erau valide.  

Ibn Qudaamah (Allah să aibă milă de el) a spus: Căsătoriile necredincioșilor sunt valide și sunt aprobate dacă se convertesc la Islam sau dacă ne solicită judecata, dacă femeia este una cu care este permis să se căsătorească în momentul respectiv, iar detaliile și modalitatea contractului de căsătorie nu trebuie examinate și căsătoria nu trebuie verificată pentru a vedea dacă s-a conformat condițiilor căsătoriei în rândul musulmanilor, precum prezența wali (tutorelui femeii) și a martorilor, precum și forma propunerii și acceptării și altele asemenea. Nu există nicio diferență de opinie cu privire la acest lucru între musulmani. Ibn ‘Abd al-Barr a spus: Învățații sunt unanim de acord că, dacă doi soți se convertesc împreună la Islam în același timp, rămân căsătoriți conform căsătoriei lor inițiale, atât timp cât nu sunt prea apropiați prin sânge sau prin alăptare. Oamenii s-au convertit la Islam în timpul Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), iar soțiile lor s-au convertit și ele la Islam, iar căsătoriile lor au fost aprobate; Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu i-a întrebat despre condițiile căsătoriei lor sau despre modul în care fusese încheiată. Acest lucru este cunoscut prin relatări mutawaatir și este bine cunoscut tuturor musulmanilor, astfel că este cert. Însă căsătoria poate fi verificată în anumite privințe. Dacă femeia este una cu care îi este permis să se căsătorească de la bun început, căsătoria este aprobată, dar dacă este una cu care nu îi este permis să se căsătorească de la bun început, cum ar fi o mahram (rudă apropiată) prin sânge sau în alt mod, ori pentru că se află în ‘iddah, este apostată, se închină idolilor, este magiană sau este una pe care a divorțat-o de trei ori, atunci nu trebuie aprobată. Dacă s-au căsătorit în timpul ‘iddah, iar apoi s-au convertit la Islam după încheierea ‘iddah, atunci căsătoria trebuie aprobată, deoarece în principiu îi este permis să se căsătorească cu ea. 

Citat încheiat din al-Mughni, 7/115 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus: Căsătoriile necredincioșilor intră sub aceleași hotărâri ca și căsătoriile musulmanilor în ceea ce privește consecințe precum zihaar, li‘aan, talaaq, atribuirea filiației și altele asemenea. 

În al doilea rând: 

Dacă această căsătorie este validă conform sharee‘ah islamice, atunci este validă. Dacă este invalidă conform sharee‘ah islamice, atunci poate fi aprobată cu respectarea a două condiții:

(i)                ca ei să o fi considerat validă conform propriilor legi

(ii)              ca ei să nu ne fi solicitat judecata. 

Dacă nu o consideră validă, atunci trebuie separați. Dacă ne solicită judecata, trebuie să examinăm cazul. Dacă aceasta are loc înainte ca contractul de căsătorie să fi fost încheiat, atunci trebuie să îl încheiem conform legilor noastre. Dacă are loc după încheierea contractului de căsătorie, atunci trebuie să aflăm dacă femeia era permisă pentru el (să se căsătorească cu ea), caz în care trebuie să aprobăm căsătoria, dar dacă nu era permisă, atunci trebuie să îi separăm. Dovada pentru aceste lucruri este faptul că necredincioșii s-au convertit la Islam în timpul Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), iar el i-a lăsat pe cei care erau căsătoriți să rămână în căsătoriile lor din timpul Jaahiliyyah și nu a discutat problema. Aceasta indică faptul că (astfel de căsătorii) trebuie lăsate așa cum sunt.

Citat încheiat din ash-Sharh al-Mumti‘, 12/239 

Pe baza acestui fapt, copiii născuți din nemusulmani, dacă s-au născut în cadrul unei căsătorii pe care aceștia o consideră validă, sunt într-adevăr copiii lor, iar atribuirea lor acestora este validă. 

Dar dacă nu au considerat că aceasta era o căsătorie propriu-zisă, ci mai degrabă un fel de prietenie și iubire fără căsătorie, atunci aceștia sunt copii nelegitimi, nu legitimi. 

Dar dacă zaani îi atribuie sieși și îi consideră copiii săi, atunci ei sunt copiii săi și trebuie să îi fie atribuiți. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre problema zina (fornicație sau adulter), de care puțini dintre frații și surorile noastre au fost lipsiți înainte de a se converti la Islam; iar din aceste relații au rezultat mulți copii. În ceea ce privește copiii născuți ca urmare a zina (fornicației), este obligatoriu ca tații lor care s-au convertit la Islam și care nu au fost căsătoriți cu mamele lor să îi întrețină? 

El a răspuns: În ceea ce îi privește pe acești oameni care au avut relații sexuale când erau încă necredincioși, dacă au crezut că această relație sexuală a avut loc în cadrul unui contract de căsătorie pe care îl considerau valid, chiar dacă este invalid conform sharee‘ah, contractul de căsătorie este valid, iar copiii îi aparțin acelui bărbat. De exemplu, când era încă necredincios, un bărbat a cerut unei femei să îi fie soție, iar ea a acceptat, și au crezut că acesta era un contract de căsătorie; apoi bărbatul și femeia s-au convertit la Islam. Noi spunem: Căsătoria voastră este încă validă și nu este nevoie să repetați contractul de căsătorie, iar orice copii pe care îi aveți sunt copiii voștri, cu excepția cazului în care soția nu este permisă soțului în Islam. Un exemplu în acest sens este dacă el era magian și s-a căsătorit cu sora sa, întrucât magienii consideră permisă căsătoria cu mahrams (rude apropiate). Dacă s-a căsătorit cu sora sa când era necredincios, apoi el s-a convertit la Islam și ea s-a convertit la Islam, trebuie să fie separați, deoarece femeia nu îi este permisă bărbatului. În ceea ce privește grupul de oameni pe care îl menționezi, spunem: Dacă ei cred că ceea ce au făcut, având relații cu aceste femei, a fost o căsătorie, atunci nu este zina, iar copiii le aparțin. Dar dacă ai crezut că a fost zina și ți-ai atribuit acești copii când erai încă necredincios -- adică zaani a spus: Aceștia sunt copiii mei -- atunci ei sunt copiii săi, atât timp cât nu există cineva care să îi conteste acest lucru. Dar dacă nu și-au atribuit acești copii, atunci ei nu sunt copiii lor. 

În ceea ce privește întreținerea, dacă stabilim că ei sunt copiii lor, atunci sunt obligați să îi întrețină; dacă nu am stabilit acest lucru, atunci nu sunt obligați să îi întrețină. 

Citat încheiat din Fataawa Noor ‘ala ad-Darb.