Sunt al-Daarr (Cel care cauzează răul) și al-Naafi’ (Cel care aduce beneficii) nume ale lui Allah?

În primul rând:

Nu există nicio dovadă saheeh că al-Daarr este unul dintre numele lui Allah, slăvit fie El. Mai degrabă, acest lucru este menționat în hadithul cunoscut care enumeră cele mai frumoase nume, însă acesta este un hadith slab, relatat de al-Tirmidhi și de alții.

Ceea ce este stabilit printre savanți este că numele și atributele lui Allah sunt o chestiune tawqeefi, adică niciunul dintre ele nu poate fi dovedit decât printr-o dovadă saheeh din Coran și Sunnah.

Dacă nu există nicio dovadă pentru un nume, dar sensul său este valid, atunci este permis să fie rostit când se vorbește despre Allah; astfel, se poate spune: „Allah este Cel care cauzează răul, Cel care aduce binele”, deoarece vorbirea despre Allah este mai largă decât numele și atributele divine. Însă El nu trebuie adorat prin acest nume, așadar nu trebuie să se numească un copil ‘Abd al-Daarr sau ‘Abd al-Naafi’, deoarece nu s-a dovedit că sunt nume ale lui Allah.

În ceea ce privește comentariile unor savanți care Îl numesc pe Allah al-Daarr al-Naafi’, poate că aceștia s-au bazat pe hadithul lui al-Tirmidhi, care, după cum am menționat mai sus, este un hadith da’eef (slab). Ceea ce contează este dovada saheeh din Coran și Sunnah.

În al doilea rând:

Sensul lui al-Daarr (Cel care cauzează răul) este Cel care hotărăște răul și face ca acesta să ajungă la oricine voiește dintre creațiile Sale.

Binele și răul vin de la Allah, după cum spune Allah (interpretarea sensului):

„și vă vom încerca cu răul și cu binele. Și la Noi veți fi întorși”

[al-Anbiya’ 21:35]

„Iar dacă Allah te atinge cu un rău, nimeni nu-l poate îndepărta în afară de El, iar dacă El te atinge cu un bine, atunci El este Atotputernic peste toate lucrurile”

[al-An’aam 6:17]

„Și, într-adevăr, dacă îi întrebi: «Cine a creat cerurile și pământul?», cu siguranță vor spune: «Allah (le-a creat)». Spune: «Spuneți-mi atunci: lucrurile pe care le invocați în afară de Allah, dacă Allah ar fi voit un rău pentru mine, ar putea ele îndepărta răul Său? Sau dacă El (Allah) ar fi voit pentru mine o îndurare, ar putea ele să-I oprească Îndurarea?» Spune: «Allah îmi este de ajuns; în El trebuie să se încreadă cei care se încred (adică credincioșii)»”

[al-Zumar 39:38]

al-Tirmidhi (3388), Abu Dawood (5088) și Ibn Maajah (3869) au relatat că ‘Uthmaan ibn ‘Affaan (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu există nicio persoană care să spună, dimineața și seara fiecărei zile, Bismillaah illadhi laa yadurr ma’a ismihi shay’un fi’l-ard wa laa fi’l-samaa’ wa huwa al-samee’ al-‘aleem (În numele lui Allah, cu al Cărui nume nimic nu poate fi vătămat pe pământ sau în cer, iar El este Atoateauzitorul, Atotștiutorul), de trei ori, și apoi să fie vătămată de ceva.”

Considerat saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Tirmidhi.

Și al-Tirmidhi (2516) a relatat că Ibn ‘Abbaas a spus: Într-o zi eram în spatele Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), iar el a spus: „O, băiete, te voi învăța câteva cuvinte. Fii atent la Allah și El va avea grijă de tine. Fii atent la Allah și El te va proteja. Dacă întrebi, atunci întreabă-L pe Allah, iar dacă ceri ajutor, atunci cere ajutor de la Allah. Să știi că, dacă națiunea s-ar aduna pentru a-ți aduce vreun folos, nu ți-ar aduce folos decât prin ceva ce Allah a hotărât pentru tine, iar dacă s-ar aduna pentru a-ți face vreun rău, nu ți-ar face rău decât prin ceva ce Allah a hotărât pentru tine. Penele au fost ridicate, iar paginile s-au uscat.” Considerat saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Tirmidhi.

Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Aceasta indică faptul că nimic nu poate aduce cu adevărat folos sau cauza rău în afară de Allah.

În al treilea rând:

Deoarece descrierea lui Allah ca fiind Cel care cauzează răul poate implica un fel de imperfecțiune, savanții au afirmat că aceasta nu trebuie menționată decât dacă este însoțită de afirmația că El este și Cel care aduce beneficii, slăvit și înălțat fie El. Așadar trebuie spus al-Daarr al-Naafi’, la fel cum se spune și al-Qaabid al-Baasit (Cel care reține, Cel care dăruiește) și al-‘Afuw al-Muntaqim (Cel care iartă, Cel care se răzbună).

Ibn al-Qayyim (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Unele dintre numele Sale pot fi folosite singure sau împreună cu altele. Aceasta se aplică majorității numelor Sale, precum al-Qadeer (Atotputernicul), al-Samee’ (Atoateauzitorul), al-Baseer (Atotvăzătorul), al-‘Azeez (Atotputernicul) și al-Hakeem (Preaînțeleptul). El poate fi invocat prin aceste nume singure sau împreună cu altele. Astfel, poți spune: Yaa ‘Azeez, Yaa Haleem, Yaa Ghafoor, Yaa Raheem. Fiecare nume poate fi folosit separat. În mod similar, atunci când Îl lauzi și vorbești despre El, ele pot fi folosite singure sau împreună.

Există însă unele care nu pot fi folosite singure, ci trebuie folosite împreună cu altele care poartă un sens opus, precum al-Maani’, al-Darr și al-Muntaqim. Nu este permis să fie folosite singure, fără sensurile lor opuse. Ele trebuie folosite împreună cu numele al-Mu’ti, al-Naafi’ și al-‘Afuw. Astfel, El este al-Mu’ti al-Maani’ (Dătătorul, Cel care reține), al-Daarr al-Naafi’ (Cel care cauzează răul, Cel care aduce beneficiul), al-Muntaqim al-‘Afuw (Cel care se răzbună, Cel care iartă), al-Mu’izz al-Mudhill (Cel care înalță, Cel care umilește), deoarece perfecțiunea constă în faptul că fiecare dintre aceste nume este însoțit de opusul său: dăruire și reținere, aducerea beneficiului și cauzarea răului, iertare și răzbunare. Ceea ce se înțelege aici este că Allah este singurul Domn și are control asupra creației Sale. În ceea ce privește lăudarea Lui prin menționarea reținerii, răzbunării și răului în mod separat, aceasta nu este corect. Aceste nume „gemene” trebuie privite ca un singur nume care nu poate fi separat. Prin urmare, ele nu apar singure și nu pot fi menționate decât împreună cu opusul lor. Dacă spui: Yaa Mudhill, Yaa Daarr, Yaa Maani’ și vorbești despre aceasta, nu Îl lauzi decât dacă menționezi și numele opus. Citat din Badaa’i’ al-Fawaa’id (1/132)

Consultați și întrebarea nr. 20476

În al patrulea rând:

Trebuie remarcat faptul că ceea ce i se cere unei persoane în această privință este să creadă că Allah este singurul Stăpân asupra creației Sale, slăvit fie El, iar puterea creației și porunca Îi aparțin numai Lui; nimeni nu Îl poate contesta în suveranitatea Sa, nu-I poate respinge porunca și nu-I poate întoarce hotărârea.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Domnul, slăvit fie El, este Suveranul și Conducătorul, Dătătorul și Cel care reține, Cel care cauzează răul și Cel care aduce beneficii, Cel care coboară și Cel care înalță, Cel care onorează și Cel care umilește. Cel care mărturisește că Dătătorul, Cel care reține, Cel care cauzează răul, Cel care aduce beneficii, Cel care coboară, Cel care înalță, Cel care onorează și Cel care umilește este altcineva decât El I-a asociat un partener în Stăpânirea Sa (ruboobiyyah). Dar dacă dorește să se elibereze de acest shirk să privească spre Primul Dătător și să-I mulțumească pentru binecuvântările pe care i le-a acordat, apoi să privească spre cel care i-a făcut o favoare și să-i răspundă în același fel, deoarece toate binecuvântările vin de la Allah, după cum spune El (interpretarea sensului):

„Și orice binecuvântări și lucruri bune pe care le aveți sunt de la Allah”

[al-Nahl 16:53]

„Pe fiecare __ pe aceștia, precum și pe aceia __ îi înzestrăm din darurile Domnului tău”

[al-Isra’ 17:20]

Așadar, Allah este adevăratul Dătător. El este Cel care a creat provizia, a hotărât-o și a făcut-o să ajungă la oricare dintre robii Săi voiește. Dătătorul este Cel care ți-a dat-o și i-a motivat pe alții să ți-o dea. El este Primul și Ultimul. Același lucru se aplică tuturor celor pe care i-am menționat în legătură cu Stăpânirea Sa (ruboobiyyah).

Cel care adoptă această atitudine se va elibera de robia față de alte creaturi și de privirea către ele și îi va cruța pe oameni de reproșurile și criticile sale la adresa lor. Tawheed se va întări în inima lui, credința îi va deveni mai puternică și va găsi liniște sufletească și iluminare. Celui care se încrede în Allah, El îi este de ajuns.

De aceea, al-Fudayl ibn ‘Iyaad (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Cel care îi cunoaște pe oameni așa cum sunt cu adevărat va avea liniște sufletească, adică – și Allah știe cel mai bine – ei nu pot nici să aducă beneficii, nici să cauzeze rău.

Și Allah știe cel mai bine.