Sunt acei beduini care au devenit musulmani și unii dintre ei s-au purtat rău față de Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) considerați a fi dintre Sahaabah?

Sahaabi este cel care l-a văzut pe Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), a fost credincios în el și a murit în acea stare de credință.

Imam al-Bukhaari (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Saheeh-ul său (3/1333): Oricine dintre musulmani l-a însoțit pe Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) sau l-a văzut este unul dintre companionii săi. Sfârșitul citatului.

Așadar, oricine corespunde acestei descrieri este unul dintre Sahaabah și nu este permis să fie ponegrit sau criticat, din cauza sensului general al cuvintelor Mesagerului lui Allah, potrivit relatării consemnate de al-Bukhaari (3673) și Muslim (2451) de la Abu Hurayrah (fie ca Allah să fie mulțumit de el): „Nu-i insultați pe companionii mei, nu-i insultați pe companionii mei. Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu, dacă unul dintre voi ar cheltui echivalentul muntelui Uhud în aur, aceasta nu ar ajunge la un mudd al unuia dintre ei și nici la jumătatea acestuia.”

În al doilea rând:

Sahaabah (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) diferă în virtute și statut. Allah, înălțat fie El, spune (interpretarea sensului):

„Nu sunt egali dintre voi cei care au cheltuit și au luptat înainte de cucerire (a Makkah) cu cei dintre voi care au făcut aceasta mai târziu. Aceștia au un rang mai înalt decât cei care au cheltuit și au luptat după aceea. Însă tuturor Allah le-a promis cea mai bună răsplată”

[al-Hadeed 57:10]

„Iar primii dintre Muhajiroon (cei care au emigrat din Makkah la Al-Madinah) și Ansaar (locuitorii din Al-Madinah care i-au ajutat și i-au sprijinit pe Muhajiroon) și, de asemenea, cei care i-au urmat întocmai (în credință). Allah este mulțumit de ei, iar ei sunt mulțumiți de El. El le-a pregătit Grădini pe sub care curg râuri (Paradisul), pentru a locui veșnic în ele. Aceasta este marea izbândă”

[at-Tawbah 9:100].

Și El a spus despre cei care au devenit musulmani mai târziu și nu au atins același statut ca musulmanii de dinainte:

„Și El l-a trimis și la alții dintre ei (musulmani) care încă nu li s-au alăturat (dar se vor alătura). Iar El (Allah) este Atotputernicul, Atotînțeleptul.

Aceasta este Harul lui Allah, pe care El îl dăruiește cui voiește”

[al-Jumu‘ah 65:3-4].

În al treilea rând:

Fără îndoială, niciunul dintre seniorii Sahaabah și dintre primii Muhajireen și Ansaar – în fruntea cărora se aflau cei zece cărora li s-a dat vestea bună a Paradisului și cei care au fost prezenți la Bay‘at ar-Radwaan – nu s-a purtat vreodată rău față de Mesager (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Mai degrabă, toate cazurile de comportament nepotrivit statutului Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) – care au fost puține la număr – s-au întâmplat doar în cazul unor oameni care erau noi în Islam și în ale căror inimi credința nu prinsese încă rădăcini puternice. Mulți dintre ei erau oameni ai deșertului (beduini) și se știe că oamenii deșertului erau, prin caracter, aspri și duri în relațiile cu ceilalți. Imam Ahmad (18619) a relatat cu un isnaad în care există o anumită slăbiciune că al-Bara’ a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cine locuiește în deșert va deveni aspru.”

Însă acest comportament din partea lor nu înseamnă că trebuie să îi criticăm sau să îi ponegrim, deoarece după aceea au devenit musulmani buni și l-au însoțit pe Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) în cel mai bun mod și s-au străduit în jihad alături de el. De aceea Allah, înălțat fie El, spune (interpretarea sensului):

„Iar printre beduini sunt unii care cred în Allah și în Ziua de Apoi și privesc ceea ce cheltuiesc pe calea lui Allah ca pe mijloace de apropiere de Allah și ca pe un prilej de a primi rugăciunile Mesagerului. Într-adevăr, aceste cheltuieli pe calea lui Allah sunt un mijloc de apropiere pentru ei. Allah îi va primi în Mila Sa. Cu adevărat, Allah este Iertător, Milostiv”

[at-Tawbah 9:99].

Shaykh Ibn Sa‘di a spus: Acest verset indică faptul că beduinii erau asemenea locuitorilor orașelor: unii dintre ei erau buni, iar alții erau altfel. De aceea Allah nu i-a criticat doar pentru că erau beduini și oameni ai deșertului; mai degrabă i-a criticat pentru neglijarea poruncilor lui Allah, deoarece erau predispuși să facă aceasta.

Sfârșitul citatului din Tayseer al-Kareem ar-Rahmaan (394).

Multe fapte vrednice de blam au fost comise fie de ipocriți, fie de cei care erau noi în credință, în ale căror inimi credința nu se statornicise încă pe deplin.

Oricare ar fi cazul, ceea ce menționezi despre ura față de ei sau insultarea lor și lucruri asemănătoare este greșit, deoarece unii dintre beduini au crezut în Allah și în Mesagerul Său. Mai mult, nu este deloc nevoie de asemenea atitudini, iar acestea creează tulburare sau îl expun pe om tulburării, fără să servească vreunui interes shar‘i demn de menționat. Nu se bazează pe nicio poruncă sau îndrumare și nu îl ajută pe om să dobândească vreo virtute.

Pentru mai multe informații, consultați răspunsul la întrebarea nr. 106419

Și Allah știe cel mai bine.