Sunnah sahihă este wahy (Revelație) de la Allah

În primul rând:  

Este esențial ca în mintea și inima fiecărui musulman să fie întemeiat faptul că Sunnah – adică acele cuvinte, fapte și aprobări care îi sunt atribuite Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) – este una dintre cele două părți ale Revelației divine care i-au fost revelate Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Cealaltă parte a Revelației (Wahy) este Coranul Cel Sfânt.  

Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și el nu vorbește după propriul său capriciu.

4. Aceasta nu este decât o Revelație revelată”

[al-Najm 53:3-4]

S-a relatat de la al-Miqdaam ibn Ma’di Yakrib (Allah să fie mulțumit de el) că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus:  

„Cu adevărat, mi s-a dat Coranul și ceva asemănător lui împreună cu el. Dar în curând va veni un timp când un om se va rezema pe canapeaua sa cu stomacul plin și va spune: «Trebuie să vă țineți de acest Coran: ceea ce găsiți că spune că este permis, considerați-l permis, iar ceea ce găsiți că spune că este interzis, considerați-l interzis.» Dar, într-adevăr, orice interzice Mesagerul lui Allah este asemenea a ceea ce interzice Allah.” 

Relatat de al-Tirmidhi (2664). El a spus: Este hasan ghareeb cu acest isnaad. A fost considerat hasan de al-Albaani în al-Silsilah al-Saheehah (2870). 

Aceasta este ceea ce au înțeles salafii drepți (Allah să fie mulțumit de ei): 

Hassaan ibn ‘Atiyah a spus în al-Kifaayah de al-Khateeb (12): 

Jibreel obișnuia să aducă Sunnah Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), așa cum obișnuia să-i aducă și Coranul. Sfârșitul citatului. 

Relatat de al-Daarimi în Sunan-ul său (588) și de al-Khateeb în al-Kifaayah (12). A fost atribuit de al-Haafiz în al-Fath (13/291) lui al-Bayhaqi, iar el a spus: Cu un isnaad saheeh. 

Importanța Sunnah constă, în primul rând, în faptul că ea explică Cartea lui Allah și este un comentariu al acesteia, apoi adaugă unele hotărâri la cele din Cartea lui Allah. 

Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și ți-am trimis ție de asemenea Dhikr-ul [reamintirea și sfatul (adică, Coranul)], pentru ca tu să le explici limpede oamenilor ceea ce le-a fost trimis și pentru ca ei să cugete”

[al-Nahl 16:44]. 

Ibn ‘Abd al-Barr a spus în Jaami’ Bayaan al-‘Ilm wa Fadlihi (2/190): 

Comentariul Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) asupra Coranului este de două tipuri: 

1 – Explicarea lucrurilor menționate în termeni generali în Coranul Cel Sfânt, precum cele cinci rugăciuni zilnice, timpurile lor, prosternarea, plecăciunea și toate celelalte hotărâri. 

2 – Adăugarea unor hotărâri la hotărârile Coranului, precum interzicerea de a fi căsătorit simultan cu o femeie și cu mătușa ei paternă sau maternă. Sfârșitul citatului. 

În al doilea rând: 

Deoarece Sunnah este a doua dintre cele două părți ale Revelației, este inevitabil ca Allah să o protejeze, pentru a păstra religia de denaturări, adăugiri sau omisiuni. 

Ibn Hazm (Allah să aibă milă de el) a spus în al-Ihkaam (1/95): 

Allah spune (interpretarea sensului): 

„Cu adevărat, Noi, Noi am trimis Dhikr-ul și cu adevărat Noi îl vom păzi (de corupere)”

[al-Hijr 15:9] 

„Spune (O, Muhammad): «Eu vă avertizez numai prin Revelația (de la Allah, nu prin opinia savanților religioși și a altora). Însă surzii (care îi urmează orbește pe savanții religioși și pe alții) nu vor auzi chemarea, (chiar) când sunt avertizați [adică trebuie urmat doar Coranul și Sunnah (căile legale, poruncile, actele de adorare și afirmațiile Profetului Muhammad , așa cum au făcut Companionii Profetului)]»”

[al-Anbiya’ 21:45]

Allah ne spune că toate cuvintele Profetului Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) sunt Wahy (revelație), iar Wahy este fără îndoială Dhikr, iar Dhikr este păstrat potrivit textului Coranului. Astfel, este corect să spunem că toate cuvintele sale (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) sunt păstrate de Allah, Cel Preaînălțat și Glorificat, și El a promis că niciunul dintre ele nu ne va fi pierdut, deoarece ceea ce păstrează Allah nu se poate pierde nicidecum; totul ne-a fost transmis, iar Allah a stabilit dovada și nu ne-a lăsat nicio scuză. Sfârșitul citatului.  

În al treilea rând: 

Odată stabilit faptul că Sunnah este parte din revelația divină, este esențial să observăm că există o singură diferență între ea și Coran, și anume că Qur'aan este cuvântul lui Allah, Cel Preaînălțat, care i-a fost revelat Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) cuvânt cu cuvânt, în timp ce Sunnah poate să nu fie cuvintele lui Allah, ci este doar Revelația Sa; prin urmare, nu este necesar ca ea să ajungă la noi cuvânt cu cuvânt, ci sensul ei ajunge la noi. 

Odată ce înțelegem această diferență, vedem că scopul transmiterii Sunnah este transmiterea sensurilor, nu a exact acelorași cuvinte rostite de Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Islamul ne spune că Allah păstrează în întregime cuvintele Coranului și păstrează sensurile generale ale Sunnah și ceea ce explică această Carte a lui Allah, nu exact cuvintele și expresiile. 

Cu toate acestea, savanții acestei ummah, de-a lungul primelor secole, s-au străduit să păstreze sharee’ah și Sunnah. Ei ne-au transmis cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) așa cum le-a spus și au făcut deosebirea între relatările corecte și greșite, adevărate și false. 

Ceea ce vede cel care întreabă, și anume relatări multiple ale unui singur hadeeth, nu înseamnă că există vreo deficiență în păstrarea și transmiterea Sunnah. Dimpotrivă, relatările diferă din numeroase motive, iar odată ce acestea sunt înțelese, răspunsul va deveni limpede. 

În al patrulea rând: 

Motivele relatărilor multiple: 

1-Incidente multiple

Ibn Hazm (Allah să aibă milă de el) a spus în al-Ihkaam (1/134): 

Existența unor versiuni diferite nu reprezintă un defect în hadeeth dacă sensul este același, deoarece s-a dovedit că atunci când Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) rostea un hadeeth, îl repeta de trei ori, astfel încât fiecare persoană îl relata potrivit celor auzite. Această diferență dintre relatări nu înseamnă că hadeeth-ul este slab, dacă sensul este același. Sfârșitul citatului. 

2-Relatarea sensului

Acesta este cel mai frecvent motiv pentru existența mai multor versiuni ale unui singur hadeeth. Ceea ce contează în transmiterea unui hadeeth este ca sensul să fie transmis. În ceea ce privește formularea, aceasta nu constituie un act de adorare, așa cum este cazul Coranului. 

De exemplu, hadeeth-ul „Faptele sunt numai prin intenții” este relatat și ca „Fapta este prin intenție”, „Faptele sunt numai prin intenție” și „faptele sunt prin intenție”. Motivul acestor versiuni multiple este că a fost relatat sensul. Sursa hadeeth-ului este una singură, și anume Yahya ibn Sa’eed de la Muhammad ibn Ibraaheem de la ‘Alqamah de la ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el). Se poate observa că sensul înțeles din aceste propoziții este același; așadar, ce importanță are dacă există relatări multiple? 

Pentru a fi mai siguri că naratorul transmisese sensul corect al hadeeth-ului, savanții nu acceptau o relatare cu un sens similar decât dacă provenea de la un savant al limbii arabe, apoi comparau relatarea sa cu cea a unui alt narator de încredere; astfel puteau identifica greșeala din relatare, dacă exista vreo greșeală. Există multe asemenea exemple, dar acesta nu este locul pentru a le discuta în detaliu. 

3 – Prescurtarea hadeeth-ului de către narator 

adică naratorul memorase hadeeth-ul în întregime, dar cita doar o parte din el într-un loc și îl relata integral în altă parte. 

De exemplu: Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) a relatat povestea Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) care a uitat două rak’ah din rugăciunea Zuhr. Întreaga poveste a fost relatată de la Abu Hurayrah și este o singură poveste. Aceasta indică faptul că diferența dintre relatări se datorează faptului că unii naratori au prescurtat-o. A se vedea Saheeh al-Bukhaari, 714, 715, 1229. 

4 – Greșeli 

Este posibil ca unul dintre naratori să fi făcut o greșeală și să fi relatat hadeeth-ul într-un mod în care nu a fost relatat de ceilalți. Greșeala poate fi identificată prin compararea relatărilor între ele. Aceasta este ceea ce au făcut savanții în cărțile despre Sunnah și takhreej. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus în al-Jawaab al-Saheeh (3/39): 

Dar Allah a păstrat pentru această ummah ceea ce a revelat. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Cu adevărat, Noi, Noi am trimis Dhikr-ul și cu adevărat Noi îl vom păzi (de corupere)”

[al-Hijr 15:9]

Așadar, nu există nicio eroare în interpretarea Coranului sau în transmiterea hadeeth-ului ori în interpretarea acestuia. Allah a garantat că în această ummah vor exista întotdeauna persoane care îl vor explica și vor evidenția dovezile împotriva greșelilor celor care greșesc și a minciunilor celor care mint. Această ummah nu va cădea de acord asupra rătăcirii și va rămâne printre ei un grup care va adera la adevăr până la începerea Orei. Ei sunt ultima dintre națiuni și nu există Profet după Profetul lor și nici Carte după Cartea lor. Când națiunile dinaintea lor au schimbat lucrurile, Allah a trimis un Profet pentru a le arăta calea prin porunci și interdicții, însă nu va exista niciun Profet după Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), iar Allah a garantat păstrarea revelației pe care a trimis-o. Sfârșitul citatului. 

Sunnah, așa cum am explicat la început, este revelație (wahy) de la Allah, care le explică oamenilor ceea ce le-a fost revelat în Cartea lui Allah, Cel Preaînălțat, și îi învață hotărârile de care au nevoie pentru a-și practica religia. Chiar dacă detaliile sau principiile de bază sunt menționate în Cartea lui Allah, spunem: în acest sens, Sunnah este unul dintre atributele Profetului și una dintre misiunile Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Oamenii au privit întotdeauna Sunnah în acest mod, fie că este menționată în cărți, fie în relatări orale care pot diferi prin anumite formulări sau în contexte diferite. Nimic din toate acestea nu oferă motiv să ne îndoim de statutul ei, să ne temem că nu a fost păstrată în mod corespunzător, să-i contestăm validitatea ca dovadă sau să spunem că oamenii nu au nevoie de ea, în pofida numeroaselor diferențe dintre oameni cu privire la chestiunile teoretice și practice.  

Marele savant Shaykh ‘Abd al-Ghani ‘Abd al-Khaaliq (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Nu găsim în cărțile lui al-Ghazaali, al-Aamidi sau al-Bazdawi, nici în cele ale vreunuia dintre savanții usool care le urmează metoda de redactare, vreo sugestie sau aluzie la existența unei dispute cu privire la această chestiune. Ei sunt cei care au examinat toate cărțile și madhhab-urile savanților anteriori și au studiat disputele, chiar și opiniile neobișnuite, și au acordat o mare atenție respingerii lor. 

Apoi a citat din autorul și comentatorul al-Musallam: Coranul, Sunnah, consensul savanților și analogia sunt bazele valide ale Islamului, așa cum se discută în domeniul ‘ilm al-kalaam. Însă savanții usool s-au concentrat asupra validității consensului savanților și a analogiei, deoarece existau prea mulți oameni nesăbuiți care încercau să le submineze validitatea, precum khawaarij și Raafidis (Allah să-i umilească). În ceea ce privește validitatea Coranului și a Sunnah, ummah este unanim de acord asupra acesteia, motiv pentru care nu a fost nevoie să se discute validitatea lor. Sfârșitul citatului. 

A se vedea: Hujjiyyat al-Sunnah (248-249). 

Și Allah știe cel mai bine.