Statutul lui Muhammad ibn Ishaaq, naratorul al-Maghaazi, în opinia specialiștilor în hadith

Biografia lui al-‘Allaamah Muhammad ibn Ishaaq poate fi prezentată după cum urmează: 

1. Numele, genealogia și locul nașterii sale

Numele său era Muhammad ibn Ishaaq ibn Yasaar. Bunicul său, Yasaar, a fost unul dintre sclavii eliberați ai lui Qays ibn Makhramah ibn al-Muttalib, astfel că este cunoscut drept al-Qurashi al-Muttalibi datorită faptului că a fost sclavul lor eliberat. Kunya sa era Abu Bakr sau, după cum s-a spus, Abu ‘Abdullah. S-a născut în anul 80 AH, în al-Madinah al-Munawwarah, fie binecuvântările și pacea asupra celor mai buni dintre locuitorii ei. Nu a trecut mult timp până când a plecat de acolo pentru a căuta cunoaștere și a asculta hadithuri, stabilindu-se în Baghdad, unde a rămas până la moarte (fie ca Allah să aibă milă de el). 

2. Dobândirea cunoașterii de la shaykhii săi

Cariera sa academică timpurie s-a desfășurat în cel mai măreț centru [?] al cunoașterii, și anume nobilul oraș al Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), Madinah. A studiat și a dobândit cunoaștere de la savanții și fuqaha’ii săi și a ascultat hadithuri de la muhadditheenii săi (specialiștii în hadith). Astfel, a atins cele mai înalte niveluri ale învățăturii și s-a spus că l-a întâlnit pe nobilul Sahaabi Anas ibn Maalik și pe liderul Taabi‘eenilor, Sa‘eed ibn al-Musayyab. 

Printre cei mai cunoscuți shaykhi ai săi s-au numărat: Sa‘eed al-Maqbiri, ‘Abd ar-Rahmaan ibn Hormuz, ‘Amr ibn Shu‘ayb, Muhammad ibn Ibraaheem at-Taymi, Abu Ja‘far al-Baaqir, az-Zuhri, ‘Abdullah ibn Abi Bakr ibn Hazm, Muhammad ibn al-Munkadir și mulți alții. 

A călătorit pentru dobândirea cunoașterii încă dintr-o etapă timpurie a vieții sale în Mesopotamia, Kufa, ar-Rayy și Baghdad și a ajuns chiar și în Alexandria în timpul călătoriilor sale, în anul 115 AH, relatând de la mai mulți savanți egipteni. Ibn Sa‘d (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus că a plecat din Madinah cu mult timp înainte, dar nimeni dintre ei nu a relatat de la el în afară de Ibraaheem ibn Sa‘d. S-a aflat împreună cu al-‘Abbaas ibn Muhammad în Mesopotamia și a venit la Abu Ja‘far în al-Heerah, pentru care a scris al-Maghaazi. Din acest motiv, oamenii din Kufa au ascultat relatări de la el, iar oamenii din ar-Rayy au ascultat și ei relatări de la el. Prin urmare, naratorii săi dintre oamenii acestor orașe sunt mai numeroși decât cei care au relatat de la el dintre oamenii din Madinah. 

3. Statutul său științific

Ibn Ishaaq era foarte respectat de savanții vremii sale, datorită vastității cunoașterii sale. Imam adh-Dhahabi a spus despre el: El a fost primul care a consemnat cunoașterea în Madinah; aceasta a fost înainte de Maalik și Dhawayh. Era asemenea unui ocean uimitor de cunoaștere, însă nu era atât de precis pe cât ar fi trebuit să fie. 

Prin urmare, elogiile savanților la adresa sa au continuat încă din cele mai vechi timpuri. 

‘Ali ibn al-Madeeni (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Hadithul Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a fost transmis în principal de șase persoane – și i-a menționat, apoi a spus: Iar cunoașterea celor șase a ajuns la doisprezece, unul dintre aceștia fiind Muhammad ibn Ishaaq. 

Imam az-Zuhri a spus: În Madinah există multă cunoaștere atât timp cât Ibn Ishaaq se află printre ei. 

4. Cunoașterea sa vastă despre maghaazi (campaniile militare ale Profetului) și siyar (biografia Profetului)

Muhammad ibn Ishaaq este renumit pentru interesul său intens față de cunoașterea maghaazi (campaniile militare ale Profetului), întrucât a fost primul care a adunat relatările despre maghaazi într-o carte. Imam ash-Shaafa‘i (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus despre el: Oricine dorește să dobândească o cunoaștere detaliată a maghaazi nu are altă opțiune decât să se bazeze pe Muhammad ibn Ishaaq. Ibn ‘Adiyy a spus: Dacă Ibn Ishaaq nu ar fi avut nicio virtute în afară de faptul că i-a îndepărtat pe conducători de preocuparea pentru cărți din care nu se poate învăța nimic și i-a îndreptat spre campaniile militare ale Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), spre modul în care a început misiunea sa și spre începutul creației, această virtute ar fi fost suficientă pentru a-l pune înaintea altora. Imam adh-Dhahabi a spus: Era un mare savant al maghaazi. 

5. Cărțile sale

Cartea pentru care este renumit – și nu am întâlnit nicio altă lucrare a sa – este celebra carte cunoscută sub numele de al-Maghaazi. Ea nu a apărut încă în întregime; mai degrabă, o parte din ea a fost publicată, adnotată de Dr. Muhammad Hameedullah. Aceeași parte a fost publicată și cu adnotările Dr. Suhayl Zakkaar. Sperăm că va fi publicată în întregime în curând, cu voia lui Allah. Însă această carte a fost păstrată pentru noi prin prescurtarea lui Ibn Hishaam, în ceea ce este cunoscut drept as-Seerah an-Nabawiyyah li Ibn Hishaam (Seerah sau Biografia Profetică a lui Ibn Hishaam), care a relatat Maghaazi ale lui Ibn Ishaaq de la elevul lui Ibn Ishaaq, Ziyaad al-Bakaa’i (d. 183 AH). 

6. Elogiile savanților pentru hadithurile sale

Shu‘bah ibn al-Hajjaaj a spus despre el: El era ameer al-mu’mineen în hadith. 

Abu Mu‘aawiyah ad-Dareer a spus: Ibn Ishaaq era unul dintre oamenii cu cea mai bună memorie. Dacă un om avea cincizeci de hadithuri sau mai multe și i le lăsa lui Ibn Ishaaq, acesta îi spunea: Memorează-le pentru mine, iar dacă le uit, tu le vei fi păstrat pentru mine. 

Sufyaan ath-Thawri a spus: Am stat cu Ibn Ishaaq acum mai bine de șaptezeci de ani și nimeni dintre oamenii din Madinah nu l-a acuzat sau nu a spus ceva rău despre el. 

‘Ali ibn ‘Abdullah a spus: Am cercetat cărțile lui Ibn Ishaaq și nu am găsit nimic cu privire la care să am rezerve, cu excepția a două hadithuri, însă este posibil ca acestea să fi fost totuși corecte și saheeh. 

7. Răspunsul către cei care l-au criticat

Criticile formulate împotriva lui Ibn Ishaaq pot fi rezumate în opt puncte: 

(i) A fost acuzat că era Qadari și chiar s-a spus că a fost biciuit din acest motiv.

(ii) A fost acuzat că era Shi‘i.

Aceste două chestiuni – dacă se dovedește că sunt adevărate – nu au niciun impact asupra hadithurilor sale, deoarece savanții au continuat să accepte hadithuri de la Qadari și Shi‘ah dacă se dovedea că erau sinceri, onești și aveau memorii bune. 

(iii) A fost acuzat de tadlees (folosirea deliberată a unor cuvinte ambigue pentru a induce în eroare) 

Ibn Hajar l-a menționat în al patrulea nivel al celor care foloseau tadlees, în Maraatib al-Mudalliseen (p. 51). El a spus: Era cunoscut pentru folosirea tadleesului (folosirea deliberată a unor cuvinte ambigue pentru a induce în eroare) în relatările de la naratori da‘eef (slabi) și majhool (necunoscuți) și de la naratori mai răi decât aceștia și a fost descris astfel de Ahmad, ad-Daaraqutni și de alții. 

Acest lucru nu trebuie considerat nici el o defăimare generală a hadithurilor sale. Hadithul poate fi acceptat de la cel care a folosit mult tadlees dacă afirmă clar că a auzit direct hadithul; ceea ce trebuie respins sunt relatările pe care le-a transmis spunând ‘an (de la, adică afirmând că relatarea a fost transmisă de la cutare și cutare fără să precizeze că a auzit-o și așa mai departe). 

(iv)   A fost acuzat de minciună

Aceasta este o acuzație falsă, care nu a fost dovedită, chiar dacă a fost acuzat de acest lucru de Hishaam ibn ‘Urwah (d. 146 AH), Maalik ibn Anas (d. 179 AH) și Yahya al-Qattaan (d. 198 AH).

 În ceea ce privește acuzația lui Hishaam ibn ‘Urwah că a mințit – pe care Yahya al-Qattaan a preluat-o de la el  – motivul este că acesta a spus: Ibn Ishaaq relatează de la soția mea, Faatimah bint al-Mundhir, dar, pe Allah, el nu a văzut-o niciodată. 

Acest motiv nu este suficient pentru a acuza un mare savant precum Ibn Ishaaq de minciună. Este posibil să fi auzit de la ea din spatele unui paravan, fără să o vadă, sau este posibil să fi auzit de la ea înainte ca aceasta să se căsătorească cu Hishaam ibn ‘Urwah. De fapt, adh-Dhahabi a spus: Este posibil ca ea să fi fost una dintre mătușile materne ale lui Ibn Ishaaq prin alăptare, astfel încât el putea intra la ea, iar Hishaam să nu fi știut că era mătușa sa maternă sau paternă.

Sufyaan ath-Thawri a spus: Ibn Ishaaq mi-a spus că ea îi relatase hadithuri și că intrase la ea. 

Adh-Dhahabi a spus: El spunea adevărul în această privință, fără nicio îndoială, iar Hishaam spunea adevărul în jurământul său. Prin urmare, el nu a văzut-o, iar omul nu a pretins că a văzut-o; mai degrabă, a afirmat că ea i-a relatat hadithuri. Noi am auzit hadithuri de la mai multe femei și nu le-am văzut, iar în același fel, mai mulți Taabi‘een au relatat de la ‘Aa’ishah, deși nu au văzut-o niciodată. 

‘Abdullah ibn Ahmad a spus: I-am relatat tatălui meu hadithul lui Ibn Ishaaq, iar el a spus: De ce l-a negat Hishaam? Poate că a venit și a cerut permisiunea să intre la ea, iar ea i-a dat permisiunea – adică el (Hishaam) nu era conștient de acest lucru. 

În ceea ce privește faptul că Imam Maalik îl considera mincinos și îl descria drept șarlatan, savanții nu au acceptat acest lucru de la el, deoarece nu a menționat nicio dovadă pentru a-l considera mincinos. Mai mulți savanți, precum Ibn Ishaaq, Ibn Abi Dhi’b și Ibn al-Maajishon, au avut o dispută cu Imam Maalik și între ei exista o anumită dușmănie, astfel că unii dintre savanții de mai târziu nu au acceptat ceea ce unii dintre ei au spus despre ceilalți, din cauza dușmăniei cunoscute dintre ei. În același fel, nu au acceptat ceea ce Ibn Ishaaq a spus despre Imam Maalik: Dați-mi câteva dintre cărțile sale pentru a evidenția unele dintre defectele lor; eu îi cunosc cărțile. 

Ya‘qoob ibn Shaybah a spus: L-am întrebat pe ‘Ali – adică ibn al-Madeeni –: Cum sunt hadithurile lui Ibn Ishaaq în opinia ta – sunt saheeh? 

El a spus: Da, hadithurile sale sunt saheeh în opinia mea. 

Am spus: Ce spui despre comentariile lui Maalik cu privire la el? 

El a spus: Maalik nu a stat cu el și nu l-a cunoscut. Ce hadith a relatat Ibn Ishaaq în Madinah? 

Am spus: Și Hishaam ibn ‘Urwah a vorbit împotriva lui. 

‘Ali a spus: Ceea ce a spus Hishaam nu constituie dovadă. Poate că a intrat la soția sa pe când era încă băiat și a auzit de la ea. Hadithul său pare sincer. Odată a relatat: Abu’z-Zinnaad mi-a spus, iar altădată a spus: Abu’z-Zinnaad a afirmat, și a relatat de la un om, de la cineva care l-a auzit spunând: Sufyaan ibn Sa‘eed mi-a spus, de la Saalim Abu’n-Nadr, de la ‘Umayr: “Postul în Ziua de ‘Arafah.” El a fost unul dintre cei care au relatat cel mai mult de la Abu’n-Nadr. Și a spus: al-Hasan ibn Dinar mi-a spus, de la Ayyoob, de la ‘Amr ibn Shu‘ayb: “În ceea ce privește împrumuturile legate de tranzacții”, iar el a fost unul dintre cei care au relatat cel mai mult de la ‘Amr. 

Imam adh-Dhahabi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Nu pretindem că savanții de frunte ai al-jarh wa’t-ta‘deel (evaluarea naratorilor de hadith) erau infailibili și că nu făceau uneori greșeli sau nu vorbeau cu asprime despre cei față de care aveau un anumit resentiment sau o anumită dușmănie. Se știe că multe dintre lucrurile pe care contemporanii le spun unul despre altul trebuie ignorate și nu au nicio valoare, mai ales dacă omul este considerat demn de încredere de un grup de savanți cunoscuți pentru echitatea lor în ceea ce spun. Acești doi oameni – adică Maalik și Ibn Ishaaq – s-au criticat reciproc, însă ceea ce a spus Maalik despre faptul că Muhammad era oarecum imprecis în relatare a avut un impact asupra reputației lui Ibn Ishaaq, în timp ce ceea ce a spus Muhammad despre Maalik nu a avut niciun impact. Maalik a atins un statut înalt și a devenit asemenea unei stele, iar celălalt – adică Ibn Ishaaq – a atins, de asemenea, un statut relativ înalt, mai ales în domeniul biografiei. 

(v) A fost acuzat că se deosebea de naratorii demni de încredere.

(vi) A fost acuzat că era singurul narator al unor relatări munkar (neobișnuite).

Adh-Dhahabi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: al-Qaadi Abu Ayyoob a avut dreptate când a spus: Oricine caută hadithuri neobișnuite, hadithurile sale vor fi respinse. Aceasta este una dintre cele mai grave deficiențe ale lui Ibn Ishaaq. El a consemnat hadithuri de la toată lumea fără nicio reținere. 

Prin urmare, Imam Ahmad ibn Hanbal (fie ca Allah să fie mulțumit de el) nu a aprobat hadithurile lui Ibn Ishaaq. 

Ya‘qoob ibn Shaybah a spus: L-am auzit pe Ibn Numayr spunând, când l-a menționat pe Ibn Ishaaq: 

Atunci când relatează de la naratori cunoscuți, de la care a auzit direct, el este hasan al-hadith și sadooq (demn de încredere). Însă problema sa este că relatează hadithuri nevalabile de la naratori necunoscuți. 

Ishaaq ibn Ahmad ibn Khalaf al-Bukhaari al-Haafiz a spus: L-am auzit pe Muhammad ibn Ismaa‘eel spunând: 

Muhammad ibn Ishaaq are o mie de hadithuri relatate numai de el, pe care nu le are în comun cu nimeni altcineva. 

Ahmad a spus: Ibn Ishaaq a venit la Baghdad și nu-i păsa de la cine relata, de la al-Kalbi sau de la oricine altcineva. 

Și a spus: Nu poate fi citat ca dovadă. ‘Abu’l-‘Abbaas ibn ‘Uqdah a spus: L-am auzit pe ‘Abdullah ibn Ahmad ibn Hanbal spunând: Tatăl meu obișnuia să caute hadithul lui Ibn Ishaaq, să-l consemneze și să-l relateze în Musnad. I s-a spus: Îl cita ca dovadă? El a spus: Nu îl cita ca dovadă cu privire la chestiuni legate de Sunnah Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). 

Al-‘Aqeeli a spus: al-Khidr ibn Dawood mi-a spus: Ahmad ibn Muhammad mi-a spus: I-am spus lui Abu ‘Abdullah: Ce spui despre Ibn Ishaaq? El a spus: A folosit foarte mult tadlees. Am spus: Dacă spune „m-a informat cutare”, „mi-a spus cutare”, este el demn de încredere? El a spus: Spune „mi-a spus cutare”, dar este posibil totuși să folosească tadlees. 

Există relatări diferite de la Ibn Ma‘een cu privire la verdictul său asupra hadithurilor lui Ibn Ishaaq. An-Nasaa’i a spus: El nu este qawiy (puternic). Abu Haatim a spus: Hadithurile sale pot fi consemnate. Ad-Daaraqutni a spus: Hadithurile sale nu pot fi citate ca dovezi. 

Cu toate acestea, cuvintele celor care l-au criticat nu subminează relatarea sa; mai degrabă, acestea coboară hadithurile sale la nivelul de hasan, iar hadithul său trebuie considerat da‘eef numai în cazul folosirii tadleesului sau dacă este singurul care relatează un hadith ghareeb, nu în toate cazurile. 

Ibn ‘Adiyy a spus: I-am examinat îndelung hadithurile și nu am găsit niciun hadith al său care să conducă la afirmarea categorică a faptului că este da‘eef. Însă poate face greșeli sau poate fi confuz uneori, așa cum au făcut greșeli și alții, dar naratorii demni de încredere și savanții de frunte nu s-au abținut să relateze de la el și nu este nimic în neregulă cu el. 

(vii) Relatarea Israa’eeliyyaat [relatări din surse evreiești]

Imam adh-Dhahabi (Allah să aibă milă de el) a răspuns la această chestiune spunând: 

Ce este în neregulă cu relatarea Israa’eeliyyaat de la Oamenii Cărții, din moment ce Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Relatați de la Copiii lui Israel și nu este nimic în neregulă cu aceasta” și a spus: „Dacă Oamenii Cărții vă spun ceva, nu-i credeți și nu-i declarați necredincioși”? Aceasta este o permisiune Profetică ce ne îngăduie să ascultăm în general ceea ce relatează ei, așa cum unii savanți au ascultat ceea ce au relatat despre medicină. Însă nimic din toate acestea nu poate fi citat ca dovadă; mai degrabă, dovada se găsește în Qur’an și Sunnah. Sfârșitul citatului. 

Mizaan al-I‘tidaal (6/58). 

(viii) Combinarea cuvintelor shaykhilor

Ayyoob ibn Ishaaq ibn Saafiri a spus: L-am întrebat pe Ahmad ibn Hanbal: Dacă un hadith este relatat numai de Ibn Ishaaq, îl accepți? El a spus: Nu, pe Allah, deoarece îl văd relatând un singur hadith de la mai multe persoane, fără să facă diferența între cuvintele unuia și ale celuilalt. 

Această chestiune nu înseamnă că toate hadithurile sale sunt da‘eef. Mai degrabă, înseamnă că este necesară prudență în cazurile în care nu este sigur dacă Ibn Ishaaq a combinat formulările diferiților shaykhi și le-a amestecat. Aceasta deoarece este important să se facă diferența între cuvintele naratorilor demni de încredere și cele ale altora. 

8. Moartea sa

El (fie ca Allah să aibă milă de el) a murit în orașul Baghdad în anul 151 AH, potrivit opiniei mai corecte, care a fost preferată de adh-Dhahabi.

Verdictul cu privire la hadithul lui Ibn Ishaaq poate fi rezumat prin cuvintele lui Imam adh-Dhahabi (fie ca Allah să aibă milă de el): 

În ceea ce privește hadithurile referitoare la hotărârile fiqh-ului, hadithurile sale referitoare la acestea coboară de la nivelul de saheeh la nivelul de hasan, cu excepția relatărilor transmise numai de el, care trebuie considerate munkar [neobișnuite]. Aceasta este opinia mea despre el, iar Allah știe cel mai bine. 

Al-Haafiz Ibn Hajar (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Relatările transmise numai de el, chiar dacă nu ating nivelul de saheeh, sunt de nivel hasan dacă afirmă clar că naratorul i-a relatat direct. Sfârșitul citatului. 

Fath al-Baari (11/153) 

Notă: toate citatele pentru care sursa nu este menționată în acest articol sunt preluate din cartea Siyar A‘laam an-Nubala’ de adh-Dhahabi (7/33-55) 

Și Allah știe cel mai bine.