Statutul hadithului „Dacă vezi un bărbat venind frecvent la moschee, mărturisește că este credincios”

S-a relatat că Abu Sa’eed al-Khudri (fie ca Allah mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Dacă vezi un bărbat venind frecvent la moschee, mărturisește că este credincios, căci Allah spune (interpretarea sensului): «Moscheile lui Allah vor fi întreținute numai de cei care cred în Allah și în Ziua de Apoi; împlinesc as-Salah și dau Zakah …» [al-Tawbah 9:18].” 

Relatat de al-Tirmidhi (2617), Ahmad în al-Musnad (27325) și alții, toți prin Darraj Abu’l-Samah, de la Abu’l-Haytham, de la Abu Sa’eed (fie ca Allah mulțumit de el). 

Acesta este un isnad (lanț de transmitere) da’eef (slab), din cauza lui Darraj ibn Sam’an Abu’l-Samah al-Qurashi. Al-Daraqutni a spus: este da’eef. Imam Ahmad și Abu Dawood îl consideră da’eef numai în hadithurile (relatările) pe care le-a relatat de la Abu’l-Haytham, ca în acest caz. A se vedea Tahdheeb al-Tahdheeb (3/209).    

Prin urmare, al-Tirmidhi a comentat, după relatarea hadithului: este ghareeb hasan (rar, dar autentic). El a spus în al doilea loc: este hasan ghareeb. 

Al-‘Allamah ‘Ala’ al-Deen Maghlatawi a spus: Acest hadith are un isnad da’eef. Sfârșitul citatului. 

Sharh Sunan Ibn Majah (1/1345) 

Când al-Hakim a clasificat acest hadith ca saheeh în al-Mustadrak, al-Dhahabi a comentat spunând: Darraj a relatat multe relatări munkar (respinse). Sfârșitul citatului. 

Shaykh al-Albani (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Isnādul său nu este nici saheeh, nici hasan, deoarece este relatat prin Darraj Abu’l-Samah de la Abu Haytham de la Abu Sa’eed, iar al-Hafiz a spus despre acest Darraj în al-Taqreeb: Este sadooq (sincer), dar în hadithul său de la Abu’l-Haytham există o anumită slăbiciune. Prin urmare, al-Dhahabi a comentat cu privire la al-Hakim spunând: Eu spun: Darraj a relatat multe relatări munkar. Sfârșitul citatului. 

Tamam al-Minnah  (p.291) 

De asemenea, a fost clasificat ca da’eef într-o fatwa a Comitetului Permanent (4/444) și de către Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) în Sharh Riyadh al-Saliheen. Acest lucru a fost publicat anterior pe site-ul nostru în răspunsul la întrebarea nr. 34593.  

Al-Hafiz Ibn Rajab a sugerat că și matn (textul) hadithului este discutabil, deoarece nu este posibil să mărturisești că cineva este credincios; este posibil doar să mărturisești că este musulman, deoarece a fi musulman este o însușire exterioară, în timp ce a fi credincios este o însușire lăuntrică,

După cum se spune în hadithul lui Sa’d ibn Abu Waqqas (fie ca Allah să aibă milă de el), potrivit căruia Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a împărțit (o parte din avere) unor oameni, iar Sa’d (fie ca Allah mulțumit de el) stătea printre ei. Sa’d (fie ca Allah mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i-a omis pe unii dintre ei și nu le-a dat nimic, deși în opinia mea erau mai buni. Am spus: O, Mesager al lui Allah, ce spui despre cutare și cutare? Căci, pe Allah, cred că este credincios. Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Sau musulman.” Am tăcut o vreme, apoi ceea ce știam a fost mai puternic decât mine și am spus: O, Mesager al lui Allah, ce spui despre cutare și cutare? Căci, pe Allah, cred că este credincios. Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Sau musulman.” Am tăcut o vreme, apoi ceea ce știam a fost mai puternic decât mine și am spus: O, Mesager al lui Allah, ce spui despre cutare și cutare? Căci, pe Allah, cred că este credincios. Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Sau musulman. Îi pot da unui om, deși altcineva îmi este mai drag, de teamă să nu fie aruncat cu fața în Foc.” Relatat de al-Bukhari (27) și Muslim (150). 

Al-Hafiz Ibn Rajab (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Se pare – iar Allah știe cel mai bine – că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) l-a mustrat pe Sa’d pentru că a mărturisit credința oamenilor (sau faptul că erau credincioși), deoarece credința este ceva ascuns în inimă și nimeni nu o poate vedea, astfel încât mărturisirea ei se bazează pe presupuneri și nu este potrivit să se facă afirmații categorice despre aceasta, după cum a spus: „Dacă trebuie neapărat să lauzi pe cineva, atunci spune: Cred că cutare este astfel și astfel, dar nu laud pe nimeni înaintea lui Allah.” 

I-a spus să mărturisească faptul că persoana era musulmană, deoarece acesta este un lucru care poate fi văzut, după cum se relatează în al-Musnad de la Anas într-o relatare marfoo’ (atribuită direct Profetului): „Islamul este exterior, iar credința este în inimă.” Shaykh al-Albani a spus: este munkar (al-Silsilah al-Da’eefah, 6906). 

Prin urmare, mulți dintre salaf (predecescuții pioși) considerau makrooh (detestabil) ca o persoană să se descrie pe sine ca fiind credincioasă și spuneau: Aceasta înseamnă lingușire și laudă de sine pe baza a ceea ce este ascuns în inimă; mai degrabă, el ar trebui să mărturisească faptul că este musulman, deoarece acesta este un lucru vizibil. 

În ceea ce privește hadithul: „Dacă vezi un bărbat venind frecvent la moschee, mărturisește că este credincios”, acesta a fost relatat de Ahmad, al-Tirmidhi și Ibn Majah din hadithul lui Darraj, de la Abu’l-Haytham, de la Abu Sa’eed (fie ca Allah mulțumit de el), într-o relatare marfoo’. Ahmad a spus: Este un hadith munkar; Darraj a relatat relatări munkar. Sfârșitul citatului. 

Fath al-Bari (1/122) 

Și Allah știe cel mai bine.