Spunerea lor: „O, Allah, trimite binecuvântări asupra lui Muhammad pe măsura perfecțiunii lui Allah”

În primul rând: 

Printre adhkaar prescrise după rugăciune se numără: tasbeeh („Subhaan-Allah”), tahmeed („al-hamdu Lillaah”), takbeer („Allaahu akbar”) și tahleel („laa ilaaha ill-Allah”), datorită relatării narate de Muslim (596) de la Ka’b ibn ‘Ujrah, potrivit căreia Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Dhikrs după rugăciune, cel care le spune sau le face nu va fi dezamăgit: treizeci și trei de tasbeehahs, treizeci și trei de tahmeedahs și treizeci și patru de takbeerahs după fiecare rugăciune.” 

Muslim a relatat de asemenea (597) de la Abu Hurayrah că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care Îl glorifică pe Allah de treizeci și trei de ori după fiecare rugăciune, Îl laudă pe Allah de treizeci și trei de ori și Îl preamărește pe Allah de treizeci și trei de ori, în total nouăzeci și nouă, și completează aceasta spunând: «Nu există alt dumnezeu în afară de Allah, Unicul, fără asociat; a Lui este stăpânirea, Lui Îi aparține lauda și El este Atotputernic peste toate», păcatele sale vor fi iertate chiar dacă ar fi precum spuma mării.” 

În al-Saheehayn este relatat de la Abu Hurayrah că săracii dintre Muhaajireen au venit la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și au spus: Oamenii cu mare avere au dobândit cele mai înalte ranguri și fericirea veșnică. El a spus: „De ce?” Ei au spus: Se roagă așa cum ne rugăm noi și postesc așa cum postim noi, însă ei dau caritate, iar noi nu dăm, și eliberează sclavi, iar noi nu eliberăm. Mesagerul lui Allah (S) a spus: „Să nu vă învăț ceva prin care să-i ajungeți pe cei care au mers înaintea voastră și să-i depășiți pe cei care vin după voi, astfel încât nimeni să nu fie mai bun decât voi, cu excepția celor care fac ceea ce faceți voi?” Ei au spus: Da, o, Mesager al lui Allah. El a spus: „Glorificați-L pe Allah, preamăriți-L și lăudați-L la sfârșitul fiecărei rugăciuni, de treizeci și trei de ori.” Abu Saalih a spus: Săracii Muhaajreen s-au întors la Mesagerul lui Allah (S) și au spus: Frații noștri bogați au auzit ce am făcut și au făcut la fel. Mesagerul lui Allah (S) a spus: „Aceasta este o binecuvântare de la Allah; El o dă cui voiește.”

Al-Bukhaari (843) și Muslim (595). 

Acest dhikr măreț trebuie recitat de fiecare persoană individual. Recitarea lui în cor, condusă de muezin, imam sau altcineva, este o bid’ah (inovație), deoarece este o modalitate care nu a fost relatată de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), iar savanții au atras atenția asupra acestui lucru. 

Al-Shaafa’i (Allah să aibă milă de el) a spus: Consider că imamului și celui care se roagă în spatele lui li se cuvine să-și amintească de Allah după terminarea rugăciunii și să recite dhikr-ul în tăcere, cu excepția cazului în care este imam, de la care trebuie să se învețe; atunci îl poate recita cu voce tare până când consideră că au învățat de la el, apoi trebuie să-l recite în tăcere. Allah spune (interpretarea sensului):  

„Și nu rosti rugăciunea ta nici cu voce tare, nici în șoaptă”

[al-Isra’ 17:110]

Aceasta se referă – iar Allah știe cel mai bine – la du’aa’ (supplicație), care trebuie recitată „nici cu voce tare”, cu voce puternică, nici „în șoaptă”, astfel încât să nu te poți auzi.  

Dovada pentru aceasta este ceea ce a relatat Ibn al-Zubayr despre tahleel-ul Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și ceea ce a relatat Ibn ‘Abbaas despre takbeer-ul său, după cum am citat mai sus. Al-Shaafa’i a spus: 

Consider că își poate ridica puțin vocea pentru ca oamenii să învețe de la el, deoarece majoritatea relatărilor pe care le-am consemnat aici și în alte locuri nu menționează recitarea tahleel-ului sau takbeer-ului după salaam. Sfârșitul citatului din al-Umm (1/127). 

Al-Shaatibi (Allah să aibă milă de el) a spus: Bid’ah (inovația) se referă la ceva nou inventat în chestiuni ale religiei, care seamănă cu ceea ce este prescris, prin care oamenii intenționează să exagereze în adorarea lui Allah, preaslăvit fie El. Aceasta include aderarea la anumite forme de adorare, precum recitarea dhikr-ului în grup, la unison, sau luarea zilei nașterii Profetului drept sărbătoare și altele asemenea. 

Aceasta include de asemenea aderarea la anumite acte de adorare în anumite momente, pentru care nu există nicio dovadă în sharee’ah, precum postul permanent în cea de-a cincisprezecea zi a lui Sha’baan (al-nusf min Sha’baan) și petrecerea acelei nopți în rugăciune. Sfârșitul citatului din al-I’tisaam (1/37-39). 

Șeicul Jamaal al-Deen al-Qaasimi (Allah să aibă milă de el) a spus: În unele moschei, când imam-ul spune salaam la sfârșitul rugăciunii obligatorii de ‘Asr, muezinul strigă ameen și recită apoi cu voce tare o du’aa’, iar în unele moschei, când imam-ul spune salaam, cei care îl urmează încep să recite binecuvântări asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) cu „al-salaah al-kamaaliyyah” [forma menționată în întrebare] cu voce tare. Aceasta contravine sharee’ah, deoarece Sunnah este ca imediat după rugăciune să fie recitate în tăcere du’aa-urile relatate, fiecare credincios recitând singur. În mod similar, eticheta du’aa-ului este păstrarea vocii scăzute. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Invocați-L pe Domnul vostru cu umilință și în taină”

[al-A’raaf 7:55]

Acești oameni se îndepărtează de umilință și taină prin strigătele și țipetele lor. Sfârșitul citatului din Islaah al-Masaajid min al-Bida’ wa’l-‘Awaa’id, p. 154. 

Șeicul ‘Ali Mahfooz (Allah să aibă milă de el) a spus: O formă de bid’ah condamnabilă este încheierea rugăciunii în maniera bine cunoscută, ridicarea vocii cu du’aa-ul în moschee, recitarea lui la unison și practicarea lui în mod regulat, până într-atât încât mulți oameni cred că aceasta face parte din rugăciunea corectă, că este Sunnah și că este esențială, deși este mustahabb ca du’aa-ul să fie recitat individual și în tăcere. 

Această formă este o inovație și nu este cunoscută de la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) sau de la Sahaabah. Oamenii au luat-o drept parte a rugăciunii obligatorii, care trebuie făcută după rugăciunea în congregație. 

Cum poate fi permisă ridicarea vocii în recitarea ei, când Allah, preaslăvit fie El, spune în Cartea Sa înțeleaptă (interpretarea sensului): 

„Invocați-L pe Domnul vostru cu umilință și în taină. El nu-i iubește pe cei care depășesc limitele”

[al-A’raaf 7:55]? 

Recitarea în tăcere este mai apropiată de sinceritate și mai îndepărtată de ostentație. Sfârșitul citatului din al-Ibdaa’ fi Madaar al-Ibtidaa’, p. 283. 

În Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah (7/98) se spune: 

Întrebare: Oamenii au opinii diferite cu privire la recitarea du’aa-ului la unison după rugăciunile Sunnah obișnuite. Un grup spune că nu există nicio relatare în acest sens de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) sau de la Sahaabah și că, dacă ar fi fost un lucru bun, l-ar fi făcut înaintea noastră, deoarece ei erau cei mai dornici dintre oameni să urmeze adevărul. Un alt grup spune că recitarea du’aa-ului la unison după rugăciunile Sunnah obișnuite este mustahabb și chiar Sunnah, deoarece este dhikr și adorare, iar niciun dhikr sau act de adorare nu poate fi mai puțin decât mustahabb și Sunnah. Ei îi critică pe cei care nu așteaptă du’aa-ul și se ridică imediat după rugăciune. 

Răspuns: Du’aa-ul este un act de adorare, iar actele de adorare se bazează pe tawqeef (aderarea doar la ceea ce este menționat în Qur’aan și Sunnah). Prin urmare, nu este permis să se spună că un act de adorare este prescris – în ceea ce privește principiul, numărul, forma sau locul său – decât pe baza unei dovezi shar’i corespunzătoare. Nu cunoaștem nicio Sunnah relatată de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), fie prin cuvânt, faptă sau aprobare, care să susțină afirmația celui de-al doilea grup. Tot binele se află în urmarea călăuzirii Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), iar călăuzirea sa în această chestiune este dovedită prin ceea ce făcea el (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) după rugăciune și prin ceea ce făceau succesorii săi (califii), companionii, Taabi’een și cei care i-au urmat în bine. Celui care introduce ceva ce contravine călăuzirii Mesagerului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i se va respinge acel lucru. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care face o faptă care nu este în conformitate cu această chestiune a noastră o va avea respinsă.” Imamului care spune du’aa după rugăciune, iar congregația spune ameen la du’aa-ul său, ridicându-și cu toții mâinile, trebuie să i se ceară dovada care să susțină acțiunea sa; în caz contrar, aceasta trebuie respinsă. Același lucru se aplică celui care face aceasta după rugăciunile naafil; trebuie să i se ceară dovada, după cum spune Allah despre astfel de lucruri (interpretarea sensului): 

„Spune: «Aduceți dovada voastră, dacă sunteți sinceri»”

[al-Baqarah 2:111]

Nu cunoaștem nicio dovadă din Qur’aan sau Sunnah care să sugereze că ceea ce susține al doilea grup este prescris în Islam, și anume recitarea du’aa-ului împreună și recitarea dhikr-ului în maniera menționată în întrebare. Sfârșitul citatului. 

Concluzie: Recitarea dhikr-ului la unison, fie că este vorba despre tasbeeh sau binecuvântări asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) – sub orice formă – nu este Sunnah, ci este o bid’ah și o inovație. 

În al doilea rând: 

Al-salaah al-kamaaliyyah, care este „O, Allah, trimite binecuvântări și pace și binecuvântează-l pe stăpânul nostru Muhammad și familia sa, pe măsura perfecțiunii lui Allah și după cum se cuvine perfecțiunii Sale”, nu este relatată de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) sau de la vreunul dintre companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei) și nu este cea mai bună formă de a trimite binecuvântări asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), după cum cred unii oameni. Mai degrabă, cea mai bună formă de a trimite binecuvântări este cea pe care Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a predat-o companionilor săi, și anume al-salaah al-Ibraaheemiyyah. 

al-Bukhaari (6357) și Muslim (406) au relatat că ‘Abd al-Rahmaan ibn Abi Layla a spus: Ka’b ibn ‘Ujrah m-a întâlnit și mi-a spus: Să nu-ți ofer un dar? Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a ieșit la noi, iar noi am spus: Știm ce înseamnă să trimitem salaam asupra ta, dar ce înseamnă să trimitem binecuvântări asupra ta? El a spus: „Spuneți: Allaahumma salli ‘ala Muhammadin wa ‘ala aali Muhammadin kama salayta ‘ala aali Ibraaheem, innaka hameedun majeed; Allaahumma baarik ‘ala Muhammadin wa ‘ala aali Muhammadin kama baarakta ‘ala aali Ibraaheem, innaka hameedun majeed (O, Allah, trimite salaah-ul Tău (har, onoare și milă) asupra lui Muhammad și asupra familiei lui Muhammad, așa cum ai trimis salaah-ul Tău asupra familiei lui Ibraaheem; Tu ești cu adevărat Demn de laudă, Preaslăvit. O, Allah, trimite binecuvântările Tale asupra lui Muhammad și asupra familiei lui Muhammad, așa cum ai trimis binecuvântările Tale asupra familiei lui Ibraaheem; Tu ești cu adevărat Demn de laudă, Preaslăvit).” 

Al-Bukhaari (3369) și Muslim (407) au relatat de la Abu Humayd al-Saa’idi (Allah să fie mulțumit de el) că ei au spus: O, Mesager al lui Allah, cum trebuie să trimitem binecuvântări asupra ta? El a spus: „Spuneți: Allaahumma salli ‘ala Muhammadin wa ‘ala azwaajihi wa dhurriyyatihi kama salayta ‘ala Ibraaheem, wa baarik ‘ala Muhammadin wa ‘ala azwaajihi wa dhurriyyatihi kama baarakta ‘ala aali Ibraaheem, innaka hameedun majeed (O, Allah, trimite salaah-ul Tău (har, onoare și milă) asupra lui Muhammad, asupra soțiilor și urmașilor săi, așa cum ai trimis salaah-ul Tău asupra lui Ibraaheem și trimite binecuvântările Tale asupra lui Muhammad, asupra soțiilor și urmașilor săi, așa cum ai trimis binecuvântările Tale asupra familiei lui Ibraaheem. Tu ești cu adevărat Demn de laudă, Preaslăvit).” 

Al-Suyooti (Allah să aibă milă de el) a spus în al-Haraz al-Manee’: Am citit în al-Tabaqaat, de al-Taaj al-Subki, un citat de la tatăl său care a spus: Cea mai bună manieră de a trimite binecuvântări asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) este cea menționată în Tashahhud. 

El a spus: Cel care spune aceasta a trimis cu siguranță binecuvântări asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), însă cel care spune orice altă variantă are un anumit dubiu dacă a recitat binecuvântările așa cum se cere, deoarece ei au spus: „Cum trebuie să trimitem binecuvântări asupra ta?”, iar el a spus: „Spuneți…”, indicând astfel că binecuvântările asupra lui trebuie trimise spunând aceasta. 

Al-Suyooti a spus: Când am îmbătrânit, atunci când trimiteam binecuvântări asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), spuneam: O, Allah, trimite binecuvântări și pace asupra lui Muhammad și asupra familiei lui Muhammad, așa cum ai trimis binecuvântări și pace asupra lui Ibraaheem și asupra familiei lui Ibraaheem. Tu ești cu adevărat Demn de laudă, Preaslăvit. Într-un vis mi s-a spus: Ești tu mai cunoscător al sensului cuvintelor și mai elocvent decât Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa)? Dacă nu ar fi existat un sens suplimentar în varianta rostită de Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), nu ar fi preferat-o el? Atunci I-am cerut iertare lui Allah pentru aceasta și am revenit la varianta preferată în momentele în care este obligatoriu și mustahabb. 

Și a spus: Dacă o persoană a jurat să trimită binecuvântări asupra lui în cea mai bună manieră, atunci cel mai bine este să facă aceasta. Sfârșitul citatului din al-Sunan wa’l-Mutada’aat, de Muhammad ‘Abd al-Salaam al-Shuqayri, p. 232. Cuvintele lui al-Taaj al-Subki apar în Tabaqaat al-Shaafa’iyyah al-Kubra (1/185). 

În al treilea rând: 

Al-salaah al-kamaaliyyah conține ceva ce contravine sharee’ah, atunci când spune „pe măsura perfecțiunii lui Allah”. Sensul aparent al expresiei (în arabă, ‘adada kamal Allah) este că perfecțiunea lui Allah, preaslăvit fie El, este limitată printr-un număr. De aceea, unii savanți au afirmat că această rugăciune nu este permisă, după cum vom vedea mai jos. Același lucru se aplică afirmației lor „numărul numelor lui Allah”, deoarece numele lui Allah nu sunt limitate la un anumit număr, după cum a spus Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Te rog prin fiecare nume prin care Te-ai numit pe Tine Însuți sau pe care l-ai învățat vreunuia dintre creațiile Tale sau pe care l-ai revelat în Cartea Ta sau pe care l-ai păstrat ascuns în cunoașterea Nevăzutului care se află la Tine.” Relatat de Ahmad (3704). 

Ibn ‘Aabideen (Allah să aibă milă de el) a spus în Haashiyah sa (6/396): Trebuie să eviți folosirea unor expresii precum „O, Allah, trimite binecuvântări asupra lui Muhammad pe măsura cunoașterii și îngăduinței Tale, în măsura milei Tale, cât sunt cuvintele Tale și pe măsura perfecțiunii lui Allah” și altele asemenea, deoarece aceasta poate sugera că un atribut divin are mai multe forme sau că există o limită pentru cunoașterea Sa, în special expresii precum „pe măsura cunoașterii Tale, pe măsura a ceea ce poți auzi, pe măsura cuvintelor Tale”, deoarece nu există nicio limită pentru cunoașterea sau mila Sa, nici pentru cuvintele Sale. Cuvântul ‘adad (tradus prin „pe măsura” sau „cât sunt”) și altele asemenea sugerează altceva. Am citit comentariul lui al-‘Allaamah al-Fasi la cartea Dalaa’il al-Khayraat, în care a discutat această chestiune. El a spus: Savanții au opinii diferite cu privire la permisiunea folosirii unor expresii care pot fi înțelese greșit de cei care nu le vor înțelege greșit sau la folosirea unor expresii care pot fi interpretate cu ușurință în maniera corectă. Mai mulți savanți au ales anumite modalități de a trimite binecuvântări asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și au spus că acestea sunt cele mai bune modalități de a trimite binecuvântări, precum Șeicul ‘Afeef al-Deen al-Yaafa’i, al-Sharaf al-Baarazi și al-Baha’ ibn al-Qattaan; aceasta a fost relatată de elevul său al-Maqdisi. Sfârșitul citatului. Eu spun: cuvintele imamilor noștri sugerează că aceasta nu este permisă, cu excepția cuvintelor relatate de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), potrivit opiniei preferate de faqeeh. Și Allah știe cel mai bine. Sfârșitul citatului. 

După cum s-a afirmat mai sus, maniera de a trimite binecuvântări pe care ai menționat-o nu este Sunnah, chiar dacă este recitarea lui al-salaah al-Ibraaheemiyyah. 

Fie ca Allah să ne ajute pe noi și pe voi să facem ceea ce iubește și Îi este plăcut. 

Și Allah știe cel mai bine.