Spunem al-salaamu ‘alayka ayyhu’l-nabiyyu sau al-salaam ‘ala al-nabi în tashahhud?

Savanții Comitetului Permanent au fost întrebați: 

S-a relatat că Ibn Mas’ood (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) m-a învățat tashahhud-ul cu mâna mea între mâinile sale, așa cum m-a învățat o surah din Qur’aan: „Al-tahiyyaatu Lillaahi wa’l-salawaatu wa’l-tayyibaat al-salaamu ‘alayka ayyuha’l-nabiyyu… (Toate saluturile, rugăciunile și cuvintele bune îi aparțin lui Allah, pacea fie asupra ta, o, Profetule…).” (Aceasta se întâmpla) când încă se afla printre noi. Când a murit, am început să spunem „al-salaam ‘ala al-nabi (pacea fie asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa)).” 

Mulți oameni spun această din urmă variantă și îi învață și pe alții să facă la fel. 

Ei au răspuns: 

Varianta de tashahhud pe care Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) obișnuia să o recite în rugăciunea sa și pe care le-a poruncit companionilor săi să o recite este cea relatată de cei doi Shaykh (al-Bukhaari și Muslim) în Saheeh-urile lor, de la ‘Abd-Allah ibn Mas’ood (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) m-a învățat tashahhud-ul cu mâna mea între mâinile sale, așa cum m-a învățat o surah din Qur’aan: „Al-tahiyyaatu Lillaahi wa’l-salawaatu wa’l-tayyibaat, al-salaamu ‘alayka ayyuha’l-nabiyyu wa rahmat-Allaahi wa barakaatuhu, al-salaamu ‘alayna wa ‘ala ‘ibaad-illaah il-saaliheen, ash-hadu an laa ilaaha ill-Allah wa ash-hadu anna Muhammadan ‘abduhu wa rasooluh… (Toate saluturile, rugăciunile și cuvintele bune îi aparțin lui Allah, pacea fie asupra ta, o, Profetule, și mila lui Allah și binecuvântările Sale, pacea fie asupra noastră și asupra robilor drepți ai lui Allah. Mărturisesc că nu există dumnezeu în afară de Allah și mărturisesc că Muhammad este robul și Mesagerul Său). Aceasta este varianta mai corectă, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a învățat-o pe companionii săi și nu le-a spus: Când voi muri, spuneți al-salaamu ‘ala al-nabi (pacea fie asupra Profetului). 

Ei au fost întrebați, de asemenea: 

În tashahhud ar trebui să spunem „al-salaamu ‘alayka ayyhu’l-nabiyyu (pacea fie asupra ta, o, Profetule)” sau „al-salaamu ‘ala al-nabi (pacea fie asupra Profetului)” – deoarece ‘Abd-Allah ibn Mas’ood (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Înainte ca Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) să moară, obișnuiam să spunem „al-salaamu ‘alayka ayyhu’l-nabiyyu (pacea fie asupra ta, o, Profetule)”, dar după ce a murit am spus „al-salaamu ‘ala al-nabi (pacea fie asupra Profetului)”? 

Ei au răspuns: 

Opinia corectă este că în tashahhud, cel care se roagă trebuie să spună: „al-salaamu ‘alayka ayyuha’l-nabiyyu wa rahmat-Allaahi wa barakaatuhu (pacea fie asupra ta, o, Profetule, și mila lui Allah și binecuvântările Sale), deoarece aceasta este ceea ce este dovedit în ahaadeeth. Cu privire la relatarea transmisă de la Ibn Mas’ood (Allah să fie mulțumit de el) – dacă este o relatare saheeh (autentică) de la el – aceasta este ijtihaad-ul celui care a făcut aceasta și nu contrazice ahaadeeth-urile dovedite. Dacă hotărârea după moartea Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) ar fi fost diferită de hotărârea când el era încă în viață, el ne-ar fi spus aceasta. 

Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah li’l-Buhooth al-‘Ilmiyyah wa’l-Ifta’, 7/11-13 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a explicat foarte clar această chestiune și a respins argumentul specios al celor care susțin că varianta prescrisă este de natura chemării celui absent. El a spus:  

Cuvintele „al-salaamu ‘alayka (pacea fie asupra ta)” sunt o afirmație sau o supplicație? Adică afirmi că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) se află într-o stare de pace sau Îi ceri lui Allah să-i acorde pace? 

Răspunsul este că este un du’aa’ (supplicație) prin care Îl rogi pe Allah să trimită pace asupra lui. Aceasta este o afirmație care îndeplinește rolul unei supplicații. 

I se adresează aceasta Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) așa cum oamenii își vorbesc unii altora? 

Răspunsul este Nu. Dacă ar fi așa, aceasta ar invalida rugăciunea, deoarece această rugăciune nu trebuie să conțină nimic din vorbirea omenească. Dacă ar fi așa, Sahaabah ar fi rostit aceste cuvinte cu voce tare, astfel încât Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) să le poată auzi, iar el le-ar fi răspuns la salut așa cum făcea atunci când îl întâlneau. Dar, după cum a spus Shaykh al-Islam [Ibn Taymiyah] în cartea sa Iqtida’ al-Siraat al-Mustaqeem: Deoarece gândul la Mesager este atât de puternic atunci când îi transmiți salutări, este ca și cum el s-ar afla în fața ta și i te-ai adresa. 

De aceea, Sahaabah obișnuiau să spună „al-salaamu ‘alayka (pacea fie asupra ta)”, însă el nu-i auzea, și spuneau „al-salaamu ‘alayka (pacea fie asupra ta)” când se aflau într-o altă țară. Iar noi spunem „al-salaamu ‘alayka (pacea fie asupra ta)” când ne aflăm într-o țară diferită de a lui și într-un timp diferit de al lui. 

Cu privire la relatarea transmisă în Saheeh al-Bukhaari de la ‘Abd-Allah ibn Mas’ood, care spune că după ce Mesagerul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a murit, obișnuiau să spună „al-salaamu ‘ala al-nabi wa rahmat-Allaahi wa barakaatuhu (pacea fie asupra Profetului și mila și binecuvântările lui Allah)” – aceasta a fost ijtihaad-ul lui Ibn Mas’ood (Allah să fie mulțumit de el), care a fost diferit de cel al unei persoane mai cunoscătoare decât el, și anume ‘Umar ibn al-Khattaab, deoarece acesta le-a vorbit oamenilor de pe minbar-ul Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și a spus în tashahhud: „al-salaamu ‘alayka ayyhu’l-nabiyyu wa rahmat-Allah (pacea fie asupra ta, o, Profetule, și mila lui Allah)”, după cum a relatat Maalik în al-Muwatta’ cu cel mai autentic dintre isnaads. ‘Umar a spus aceasta în prezența Sahaabah, iar ei au aprobat-o. 

Mai mult, Mesagerul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a învățat aceasta ummah-ului său și chiar i-a predat-o lui Ibn Mas’ood, ținându-i mâna între mâinile sale, pentru ca acesta să rețină această formulare. Obișnuia să-i învețe aceasta așa cum îi învăța o surah din Qur’aan. Și știa că urma să moară, deoarece Allah i-a spus (interpretarea sensului): 

„Cu adevărat, tu (o, Muhammad) vei muri, iar ei (de asemenea) vor muri”

[al-Zumar 39:30]

Dar nu a spus: după ce voi muri, spuneți „al-salaamu ‘ala al-nabi (pacea fie asupra Profetului)”, ci le-a predat tashahhud-ul așa cum le preda o surah din Qur’aan, cu această formulare. De aceea, nu trebuie să ne bazăm pe ijtihaad-ul lui Ibn Mas’ood, ci trebuie să spunem „al-salaamu ‘alayka ayyhu’l-nabiyyu (pacea fie asupra ta, o, Profetule)”. 

Al-Sharh al-Mumti’, 3/150-151 

Iar Allah știe cel mai bine.