Soțul nu este preocupat de alegerea școlii pentru copii

În primul rând: 

Apreciem preocuparea surorii ca fiii ei să învețe Qur’aan-ul, deoarece aceasta face parte din creșterea bună a copiilor. Îi cerem lui Allah să-i dea putere și să o ajute să facă acest lucru. 

În al doilea rând: 

Sfatul nostru pentru ea este să depună eforturi mari pentru a învăța limba arabă, deoarece aceasta este mijlocul de a-și spori cunoștințele despre această mare religie. În plus, ea își poate învăța copiii orice științe folositoare dorește, deoarece mama are asupra copiilor săi o influență mai mare decât oricine altcineva.  

În al treilea rând: 

Sfatul nostru pentru soțul ei este să se teamă de Allah și să-și trateze copiii în mod egal în ceea ce privește preocuparea și grija de a-i învăța ceea ce le va fi folositor atât în interesele lor lumești, cât și în cele religioase, în primul rând Cartea lui Allah și Sunnah (tradițiile) Mesagerului Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Potrivit hadeeth-ului (relatării profetice), al-Nu’maan ibn Basheer (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Tatăl meu mi-a făcut un dar, iar ‘Amrah bint Rawaahah a spus: Nu voi fi de acord până când nu-i vei cere Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) să depună mărturie pentru el. Așa că a mers la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și a spus: „I-am făcut un dar fiului meu de la ‘Amrah bint Rawaahah, iar ea mi-a spus să-ți cer să depui mărturie, o, Mesager al lui Allah.” El a spus: „Le-ai dat ceva asemănător tuturor copiilor tăi?” El a spus: „Nu.” El a spus: „Teme-te de Allah și tratează-ți copiii în mod egal.” El a spus: Așa că s-a întors și și-a luat darul înapoi. 

Nararted de al-Bukhaari, 2447; Muslim, 1623. 

Ceea ce este relevant din acest hadeeth este că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) l-a condamnat pe tatăl lui al-Nu’maan pentru că i-a dat ceva lui și nu fraților săi. Aceasta include de asemenea hotărârea potrivit căreia tatăl nu trebuie să aleagă un singur copil pentru ceva și să-i excludă pe ceilalți, fie că este vorba despre învățătură sau despre orice altceva. Așa cum omul dorește ca toți copiii săi să-l respecte și să-i dea ascultare în mod egal, tot astfel trebuie să-i trateze în mod egal în toate chestiunile. Una dintre cauzele invidiei și urii între frați este atunci când tatăl arată preferință pentru unul dintre copiii săi sau îl iubește mai mult decât pe frații săi. 

Povestea lui Yoosuf oferă cea mai puternică mărturie în acest sens. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Când au spus: «Cu adevărat, Yoosuf (Joseph) și fratele său (Benjamin) îi sunt mai dragi tatălui nostru decât noi, deși noi suntem ‘Usbah (un grup puternic). Cu adevărat, tatăl nostru se află într-o rătăcire vădită.

Omorâți-l pe Yoosuf (Joseph) sau izgoniți-l într-un alt pământ, pentru ca favoarea tatălui vostru să vă aparțină numai vouă, iar după aceea veți fi oameni drepți (intenționând căința înainte de săvârșirea păcatului)»”

[Yoosuf 12:8-9]

 În al patrulea rând:  

Soțul trebuie să acorde atenție învățării copiilor săi cunoștințelor islamice, în special limbii arabe și Qur’aan-ului, mai ales deoarece ceea ce învață când sunt mici rămâne cu ei mai mult decât ceea ce învață când cresc. Așa cum spune zicala, „ceea ce se învață când ești tânăr este asemenea unui lucru sculptat în piatră”. Acest lucru este cu atât mai important dacă musulmanul trăiește în acele țări în care există multă fitnah (încercări) și ispită, și mai ales pentru copiii care au multe distrageri. 

În al cincilea rând: 

Musulmanul este obligat să urmeze Qur’aan-ul și Sunnah, deoarece acestea sunt sursa legii divine. Allah spune (interpretarea sensului): 

„O, voi cei care credeți! Ascultați de Allah și ascultați de Mesager (Muhammad) și de cei dintre voi care au autoritate. Iar dacă aveți neînțelegeri în orice privință, aduceți-o înaintea lui Allah și a Mesagerului Său, dacă credeți în Allah și în Ziua de Apoi. Aceasta este mai bună și mai potrivită pentru hotărârea finală”

[al-Nisa’ 4:59]

Potrivit hadeeth-ului lui Jaabir (fie ca Allah să fie mulțumit de el), Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „V-am lăsat ceva de care, dacă vă veți ține, nu veți rătăci niciodată după aceea: Cartea lui Allah.” 

Relatat de Muslim, 1218. 

Îndrumarea adevărată se bazează pe urmarea Qur’aan-ului și a Sunnah, nu pe urmarea opiniilor vreunei ființe omenești, indiferent cine este aceasta. Aceasta nu înseamnă că minimalizăm statutul imamilor (conducătorilor în cunoașterea islamică) (fie ca Allah să aibă milă de ei), deoarece ne folosim de cuvintele lor pentru a înțelege corect Qur’aan-ul și Sunnah și pentru a învăța hotărârile sharee’ah (legii islamice). Musulmanul nu respinge aceste madhhabs (școli de gândire) și nici nu le minimalizează statutul; dimpotrivă, nu este nimic greșit ca musulmanul să învețe de la ele și să beneficieze de pe urma lor. Însă ceea ce trebuie condamnat este faptul că adepții madhhabs se agață de madhhab și urmează orbește și insistă să urmeze madhhab chiar dacă acesta contrazice un hadeeth saheeh (autentic) de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Imamii madhhabs nu au contrazis în mod deliberat învățăturile Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), însă este bine cunoscut faptul că Sahaabah (însoțitorii Profetului) s-au răspândit în diferite regiuni, iar erudiții madhhabs au emis fatwas și au vorbit despre ceea ce este halaal (permis) și haraam (interzis) pe baza dovezilor care au ajuns la ei și este posibil să le fi scăpat unele ahaadeeth care nu au ajuns la ei, fie că au fost puține, fie că au fost multe. Prin urmare, în chestiunile pentru care nu au ajuns la ei dovezi, au făcut ijtihaad (gândire independentă), iar unele dintre concluziile lor de ijtihaad s-au dovedit a fi contrare Sunnah. Ceea ce trebuie să facă musulmanul în astfel de cazuri este să urmeze Sunnah, să-i scuze pe imami și să creadă că vor fi răsplătiți pentru ijtihaad-ul lor (efortul de a ajunge la adevăr) și că vor primi fie una, fie două răsplăți, așa cum a spus Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). 

Ei (erudiții și imamii) ne-au poruncit să urmăm Sunnah și să ignorăm opiniile lor dacă acestea contrazic Sunnah. 

Imam Abu Haneefah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Dacă un hadeeth este saheeh (autentic), atunci acesta este madhhab-ul meu. 

Și a spus: Nu este permis nimănui să urmeze opinia noastră dacă nu știe de unde am dedus-o. 

Și a spus: Dacă spun ceva care contrazice Cartea lui Allah sau Sunnah Mesagerului lui Allah, atunci ignorați ceea ce spun. 

Imam Maalik ibn Anas (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Sunt doar o ființă omenească; greșesc și am dreptate. Așadar, studiați ceea ce spun, iar ceea ce este în acord cu Qur’aan-ul și Sunnah luați, iar ceea ce nu este în acord cu Qur’aan-ul și Sunnah ignorați. 

Imam al-Shaafa’i (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Dacă găsiți în cartea mea ceva care contrazice Sunnah Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), atunci urmați Sunnah Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și ignorați ceea ce spun. 

Imam Ahmad (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Nu mă urmați și nu-l urmați pe Maalik, nici pe al-Shaafa’i, nici pe al-Awzaa’i, nici pe al-Thawri; faceți referire la ceea la care au făcut ei referire. 

Ideea este că imamii au refuzat ca cineva să le urmeze opiniile fără dovezi, mai ales dacă acestea contraziceau Qur’aan-ul și Sunnah. Ei erau ființe omenești și nu erau infailibili. Însă le recunoaștem poziția, statutul și nivelul înalt de cunoaștere și beneficiem de pe urma lor, fără să aderăm orbește la ceea ce au spus. 

În al șaselea rând: 

Cu privire la cealaltă școală, pe care întrebătoarea o descrie ca fiind bine cunoscută pentru inovație (bid’ah), dar care acordă multă atenție Qur’aan-ului, ea trebuie să analizeze interesele copiilor săi și să cântărească avantajele și dezavantajele. Dacă este posibil să renunțe la această școală și să găsească un profesor particular pentru fiii ei, atunci protejarea copiilor îi impune să nu-i trimită la o școală în care urmează bid’ah. Același lucru se aplică dacă bid’ah are legătură cu chestiuni grave care pot duce la abaterea de la calea lui Ahl al-Sunnah wa'l-Jamaa'ah. 

Dar dacă bid’ah este minoră și nu ajunge la acest nivel, dacă este ușor să le explice copiilor acest lucru și să-i avertizeze împotriva lui și dacă nu există nicio alternativă la această școală, atunci in sha Allah nu este nimic greșit ca ea să-și trimită copiii la această școală, însă trebuie să fie permanent atentă. Apoi, dacă devine evident că acest lucru îi va afecta pe copii, trebuie să-i oprească imediat din a mai merge la acea școală. 

În al șaptelea rând: 

Fără îndoială, shaykh-ul care îi învață pe oameni din Qur’aan și Sunnah și caută ahaadeeth saheeh de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) este mai bun decât oricine altcineva. Musulmanul trebuie să se străduiască să beneficieze de el pentru sine, pentru soția sa și pentru copiii săi. Sfatul nostru pentru soț este să o asculte pe soția sa, care este preocupată să urmeze Qur’aan-ul și Sunnah, și să-și învețe soția și copiii araba și Qur’aan-ul și să-și trateze copiii în mod egal în această privință. El trebuie să adere la Qur’aan și Sunnah și să nu urmeze orbește niciun madhhabs sau opinii care contrazic Sunnah. Și trebuie să fie bun și blând cu soția sa și să încerce să o sfătuiască sincer. Fie ca Allah să-i deschidă inima și să-l ajute să facă bine. 

Îi cerem lui Allah să-i dea întrebătoarei putere, să-i dăruiască din harul Său și să o ajute să adere la adevăr. 

Și Allah știe cel mai bine.