Soțul ei o insultă, o acuză și o amenință cu moartea; îi este permis să-i ceară divorțul?
Întrebare
„Doresc divorțul din multe motive: 1- Fiica mea, care avea 6 ani, a murit în urmă cu șase luni într-un accident; era cu mine, iar soțul meu mă acuză că am omorât-o. 2- Mă calomniază într-un mod pe care nicio soție nu l-ar accepta vreodată de la soțul ei. 3- Mă acuză că am o relație cu soțul surorii mele! Deși el se află la Londra, iar eu în Egipt. 4- Mă insultă peste tot, folosind un limbaj foarte vulgar. 5- Am suportat ca nimeni altcineva înaintea mea. Este cu 20 de ani mai în vârstă decât mine. Căutam un bărbat mult mai în vârstă decât mine, crezând că va avea o minte matură. După căsătorie am aflat că suferă de o boală psihică. Am rămas cu el până când a fost tratat, însă acum boala a revenit. Vrea să mă omoare, deoarece mă acuză că i-am omorât fiica. Mai am o fiică și un fiu; își dorește ca ei să fi murit în locul ei, deoarece a iubit-o doar pe ea. Întrebarea mea: Îmi este permis să-i cer divorțul, știind că el nu dorește să divorțeze de mine, ci vrea să mă omoare?."
Răspuns
Îl rugăm pe Allah să-ți sporească răsplata pentru moartea fiicei tale și să o facă mijlocitoare pentru familia ei în Ziua Învierii. Și Allah să-ți sporească răsplata și pentru soțul tău, care spune și face lucruri ce îți provoacă suferință și durere.
Trebuie să știi că această lume este locul încercărilor și testelor și că musulmanul va fi confruntat cu îngrijorare, suferință, durere și boală, însă nu trebuie să permită ca acestea să-l facă să piardă răsplățile disponibile. Așadar, caută răsplată la Domnul tău pentru ceea ce ți s-a întâmplat și roagă-L să te facă răbdătoare și statornică în respectarea religiei Sale.
În ceea ce privește cererea divorțului, unele dintre lucrurile pe care le-a făcut soțul tău îți permit să ceri divorțul; ce se poate spune atunci când toate aceste lucruri sunt luate împreună?
Calomnierea sau acuzarea falsă a unei persoane este un păcat major și nu îi este permis să facă acest lucru. Batjocura, insultarea și amenințarea cu moartea sunt lucruri pe care nimeni nu le-ar putea suporta din partea unui străin; cu atât mai puțin atunci când sunt făcute de partenerul de viață, de soțul care locuiește în aceeași casă.
Dacă o femeie îi cere divorțul soțului fără niciun motiv, aceasta este situația împotriva căreia există avertismentul. Dar dacă există un motiv, atunci, fără îndoială, avertismentul nu se adresează femeii care cere divorțul în această situație.
Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Orice femeie care îi cere soțului ei divorțul fără să existe ceva în neregulă va fi lipsită de mireasma Paradisului.”
Relatat de al-Tirmidhi (1187) și Abu Dawood (2226); clasificat drept saheeh de al-Albani în Saheeh al-Tirmidhi.
Al-Hafiz Ibn Hajar (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:
Relatările care avertizează femeile împotriva cererii divorțului de la soții lor trebuie înțelese ca referindu-se la cazurile în care nu există niciun motiv pentru aceasta.
Fath al-Bari (9/402).
Al-Mubarakfoori (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:
Adică fără să existe vreo greutate care să o determine să recurgă la cererea divorțului.
Tuhfat al-Ahwadhi (4/410).
În al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah (29/11) se spune:
Soția poate cere desfacerea căsătoriei dacă există un motiv care justifică acest lucru, cum ar fi faptul că soțul este zgârcit sau absent, precum și alte motive cu privire la care fuqaha au avut opinii diferite; unii sunt mai îngăduitori decât alții. Totuși, aceasta nu depinde de opinia ei, ci trebuie stabilit de judecător, cu excepția cazului în care soțul îi acordă autoritatea de a pronunța divorțul, situație în care ea poate divorța și singură, prin propriile cuvinte.
Dacă soții sunt de acord să se despartă, acest lucru este permis și se poate face fără a fi nevoie să apeleze la instanță. Judecătorul poate, de asemenea, să despartă un cuplu dacă există un motiv pentru aceasta, pentru a proteja drepturile lui Allah, cum ar fi cazul în care unul dintre soții musulmani a apostaziat – Allah să ne ferească – sau unul dintre soții magi a devenit musulman, iar celălalt refuză să facă acest lucru, și altele asemenea.
Însă niciuna dintre acestea nu se numește talaq, cu excepția primului caz, dacă este inițiat de soț. Dovada că talaq este dreptul exclusiv al soțului este hadeeth-ul în care Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „(Dreptul divorțului) îi aparține celui care ține de gambă [adică soțului ei]”, relatat de Ibn Majah (2072) și clasificat drept hasan de al-Albani în Saheeh Ibn Majah. Sfârșitul citatului.
Pe scurt:
Soțul trebuie să se teamă de Allah, să-și țină limba și să nu rostească vorbe haram. Oricine dintre membrii familiei lui sau dintre autorități îl poate opri trebuie să se grăbească să o facă. Dacă soția dorește, poate avea răbdare și suporta durerea și răul din partea soțului ei, sau, dacă dorește, îi poate cere divorțul și poate ajunge la o înțelegere cu soțul ei cu privire la divorț. Altfel, cazul lor poate fi deferit judecătorului shar’i pentru a-l determina să divorțeze de ea, dacă se dovedește că îi provoacă rău.
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.