Soțul ei o bate și nu cheltuiește pentru ea, iar în orașul ei nu există un judecător musulman

În primul rând:

Dacă soțul nu cheltuiește pentru soția sa sau o bate, este permis ca ea să ceară divorțul (talaaq). Dacă refuză să cheltuiască pentru ea, qaadi-ul (judecătorul musulman) ar trebui să-l oblige să divorțeze de ea, iar dacă nu face aceasta, atunci judecătorul poate pronunța el însuși divorțul (talaaq), pentru a îndepărta răul de la soție.

Se spune în al-Mawsoo‘ah al-Fiqhiyyah (41/66):

Savanții au avut opinii diferite, în situația în care soțul întâmpină dificultăți financiare, iar soția sa nu dorește să rămână cu el, cu privire la dreptul ei de a cere separarea de el. Există două opinii ale savanților:

Prima opinie este că ea nu are dreptul să ceară separarea, iar soțul nu are dreptul să o împiedice să-și câștige existența pentru a cheltui pentru ea însăși. Aceasta este opinia lui Ibn Shubrumah, Hammaad ibn Abi Sulaymaan, ‘Ata’, az-Zuhri, al-Hasan, Ibn Abi Layla și a altora. Aceasta este opinia hanafiților.

A doua opinie este că femeia are dreptul să ceară separarea de soțul ei, din cauza incapacității lui de a cheltui pentru ea, iar dacă el refuză, judecătorul îi poate separa.

Aceasta este opinia malik iților; este considerată mai probabil corectă de șafi iți și este considerată opinia corectă de hanbaliți.

Această separare este considerată anularea căsătoriei de către șafi iți și hanbaliți și un divorț revocabil (talaaq) de către malik iți. Aceasta a fost relatată de la ‘Umar, Abu Hurayrah și Ibn ‘Umar (Allah să fie mulțumit de ei) și a fost opinia lui Sa‘eed ibn al-Musayyab, al-Hasan, Ishaaq, Abu Thawr și a altora. Sfârșitul citatului.

Dacă aceasta este situația atunci când soțul nu este înstărit, cu atât mai mult se aplică atunci când soțul este înstărit, dar refuză să cheltuiască pentru soția sa.

Dacă există un judecător musulman, acesta poate ordona soțului să cheltuiască pentru soția sa și să o trateze cu bunătate; apoi, dacă refuză să cheltuiască pentru ea sau nu este înstărit, iar soția dorește separarea, judecătorul poate ordona separarea.

În al doilea rând:

Dacă nu există un judecător musulman, un conducător al comunității musulmane îi ia locul, precum imamul moscheii principale sau directorul centrului islamic. Așadar, trebuie să le prezinți cazul tău, iar ei îl pot convoca pe soțul tău și pot asculta ce are de spus; apoi, dacă continuă să se comporte în acest fel, vă pot separa.

Dacă imamul moscheii refuză să te asculte, caută un alt conducător musulman din țara ta.

Nu ai dreptul să anulezi singură contractul de căsătorie, în nicio situație.

Al-‘Adawi a spus în comentariul său la Kifaayah at-Taalib ar-Rabbaani (2/133):

Conducătorii comunității musulmane pot acționa în locul judecătorului în acel caz și în toate celelalte cazuri în care nu este posibil să se găsească un judecător sau dacă judecătorul nu are un caracter bun.

Dar în cazul unui soț despre care nu s-a dovedit că este sărac și care recunoaște că este înstărit, dar refuză să cheltuiască pentru soția sa sau să divorțeze de ea, atunci ar trebui să fie obligat să pronunțe divorțul, potrivit unei opinii, iar potrivit altei opinii, ar trebui întemnițat până când acceptă să cheltuiască pentru ea.

Dacă este întemnițat și nu face aceasta, atunci ar trebui să fie obligat să pronunțe divorțul. Sfârșitul citatului.

În ceea ce privește formularea divorțului, este suficient să se spună cuvinte care indică aceasta, precum: „Hotărâm ca Cutare să fie divorțată de soțul ei, Cutare, din cauza refuzului lui de a cheltui pentru ea”, și altele asemenea.

Și Allah știe cel mai bine.