Soțul ei îi ia salariul; are ea dreptul să ia de la el ceea ce i se cuvine fără știrea lui?

În primul rând: 

Nu îi este permis soției să ia nimic din averea soțului ei decât cu permisiunea lui, cu excepția cazului în care el este zgârcit în privința cheltuielilor obligatorii pentru ea. În acest caz, îi este permis să ia ceea ce îi este suficient ei și copiilor ei, într-un mod rezonabil, pe baza relatării narate de al-Bukhaari (5364) de la ‘Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea), potrivit căreia Hind bint ‘Utbah (Allah să fie mulțumit de ea) a spus: O, Mesager al lui Allah, Abu Sufyaan este un om zgârcit și nu-mi dă suficient pentru mine și copiii mei, decât dacă iau de la el fără știrea lui. El a spus: „Ia ceea ce îți este suficient ție și copiilor tăi, într-un mod rezonabil.” 

Pentru mai multe informații, vezi răspunsul la întrebarea nr. 20433. 

În al doilea rând: 

Orice salariu pe care îl primește o femeie este proprietatea ei, de care poate dispune după cum dorește, și nu este obligată să-i dea nimic soțului ei sau să contribuie împreună cu el la cheltuielile casei. Dimpotrivă, cheltuielile pentru soție și copii sunt obligatorii pentru soțul ei, chiar dacă soția este bogată, cu excepția cazului în care el a stipulat că ea trebuie să contribuie la cheltuielile casei sau dacă este obiceiul ca o femeie care lucrează să contribuie la cheltuielile casei. 

Pentru mai multe informații, vezi răspunsul la întrebarea nr. 126316 și 4037. 

În al treilea rând: 

Dacă soțul nu a stipulat în contractul de căsătorie că va lua o parte din salariul soției sale în schimbul permisiunii de a lucra, atunci nu îi este permis să ia nimic din salariul ei, decât dacă ea îl oferă de bunăvoie. Dacă ia totuși ceva din acesta, atunci ia ceva la care nu are dreptul și, în acest caz, femeii îi este permis să ia din averea lui ceea ce i se cuvine, fără știrea lui.  

Shaykh al-Shanqeeti (Allah să aibă milă de el) a spus: Dacă cineva te nedreptățește luând o parte din averea ta într-un mod nelegitim și nu poți dovedi acest lucru, iar tu poți lua ceva similar cu ceea ce ți-a luat pe nedrept, într-un mod ferit de scandal și pedeapsă, ai dreptul să iei atât cât ți se cuvine sau nu? 

Potrivit opiniei mai corecte dintre cele două și sensului aparent al textelor, precum și prin analogie, ai voie să iei atât cât ți se cuvine, și nu mai mult, deoarece Allah spune (interpretarea sensului):

„atunci pedepsiți-i cu ceva similar cu ceea ce v-a fost pricinuit”

[al-Nahl 16:126]

„încălcați și voi împotriva lui în același fel”

[al-Baqarah 2:194]. 

Printre învățații care au susținut această opinie se numără: Ibn Sireen, Ibraaheem al-Nakha‘i, Sufyaan, Mujaahid și alții. 

Un grup de învățați -- printre care Maalik -- au spus că acest lucru nu este permis. Aceasta este opinia lui Khaleel ibn Ishaaq al-Maaliki în Mukhtasar, unde spune cu privire la un obiect depus la cineva ca amanet: Nu are dreptul să ia de la cel care l-a nedreptățit ceva echivalent cu ceea ce i-a încredințat. El a invocat drept dovadă pentru această opinie un hadeeth care spune: „Înapoiază încredințarea celui care ți-a încredințat-o și nu-l trăda pe cel care te trădează.” 

Acest hadeeth -- chiar dacă presupunem că este saheeh -- nu poate fi invocat ca dovadă în acest caz, deoarece cel care ia atât cât i se cuvine, și nu mai mult, nu l-a trădat pe cel care l-a trădat; mai degrabă și-a obținut drepturile echitabile de la cel care l-a nedreptățit.

Citat încheiat din Adwa’ al-Bayaan (2/467) 

Aceasta este hotărârea cu privire la această faptă, însă trebuie remarcat că fiecare soț trebuie să-l trateze pe celălalt într-un mod bun și rezonabil și fiecare trebuie să renunțe la o parte din drepturile sale în favoarea celuilalt, astfel încât buna purtare dintre ei să continue. 

Și Allah știe cel mai bine.