Soția refuză să-și îndeplinească îndatoririle față de soțul ei deoarece acesta nu cheltuiește pentru ea

În primul rând:

Este obligatoriu ca bărbatul să cheltuiască pentru soția sa, iar tatăl vostru a cheltuit pentru ea atunci când a putut, timp de douăzeci de ani, după cum ați explicat în întrebarea voastră.

Potrivit învățăturilor islamice, tatăl vostru este considerat în continuare că cheltuiește pentru mama voastră, deoarece cheltuielile pentru ea nu au nicio legătură cu problema de unde obține banii pe care îi cheltuiește pentru ea.

Cealaltă chestiune este că cheltuielile fiilor pentru mama lor trebuie considerate asemenea cheltuielilor tatălui pentru ea, deoarece Profetul (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) a spus: „Tu și averea ta îi aparțineți tatălui tău.” Ahmad (6902); considerat sahih de al-Albani în al-Irwa’ (1625).

Profetul (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) a spus: „Cea mai bună hrană pe care o mâncați este cea pe care o câștigați cu propriile mâini, iar copiii voștri fac parte din câștigurile voastre.” At-Tirmidhi (1358); considerat sahih de al-Albani.

Shaykh Ibn Baz (Allah să aibă milă de el) a spus: Tatăl este obligat să cheltuiască pentru soția sa, dacă fiii ei nu se pot ocupa de ea. Dar dacă fiii ei îi acoperă cheltuielile și i-au acoperit toate nevoile, atunci aceasta este suficient, deoarece copiii sunt și copiii lui, iar drepturile sale asupra lor sunt mari. Mesagerul (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) a spus: „Tu și averea ta îi aparțineți tatălui tău.” Așadar, dacă ei acoperă nevoile mamei lor și cheltuiesc pentru ea, aceasta este suficient, laudă lui Allah.

Dar dacă ei nu îi acoperă nevoile, iar ea cere întreținere, are de ales: dacă dorește, poate avea răbdare, iar dacă dorește, poate spune: Divorțează de mine. Poate cere divorțul dacă nu poate avea răbdare; altfel, trebuie să aibă răbdare. Dacă fiii ei cheltuiesc pentru ea și îi acoperă nevoile, laudă lui Allah, iar soțul nu este vinovat… Dacă fiii lui cheltuiesc pentru ea, atunci ea nu are dreptul să se plângă sau să-i ceară soțului să cheltuiască pentru ea, deoarece cheltuielile fiilor lui pentru ea sunt asemenea cheltuielilor lui pentru ea. Dacă ei cheltuiesc pentru ea ceea ce este suficient pentru nevoile ei, laudă lui Allah. Dacă ei nu cheltuiesc pentru ea și nici el nu cheltuiește pentru ea, atunci ea poate cere divorțul. (De pe site-ul shaykh-ului.)

Pe baza acestui fapt, atât timp cât voi și fratele vostru cheltuiți pentru ea și îi acoperiți nevoile, ea nu mai are dreptul să ceară mai multă întreținere de la tatăl vostru, iar el are dreptul la toate drepturile sale asupra ei, în întregime.

Odată stabilit acest lucru, devine clar că refuzul mamei voastre de a avea intimitate, pe motiv că tatăl nu cheltuiește pentru ea, nu este permis și, drept urmare, ea este considerată neascultătoare și păcătuiește.

Trebuie să se teamă de Allah, deoarece acesta este un păcat grav. Este relatat în mod autentic de la Profet (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace), după cum se menționează în hadithul lui Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el), că Profetul (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) a spus: „Dacă un bărbat își cheamă soția în patul său, iar ea refuză să vină, îngerii o vor blestema până dimineața.” Relatat de al-Bukhari (3065).

Potrivit unui alt hadith, „Nu există niciun bărbat care să-și cheme soția în patul său, iar ea să refuze, fără ca Cel care este în cer să fie mânios pe ea, până când el este mulțumit de ea.” Relatat de Muslim (1436).

În al doilea rând:

Din întrebarea voastră pare că tatăl vostru nu a fost neglijent în privința drepturilor mamei voastre sau ale voastre atunci când a putut cheltui pentru voi. Când situația lui s-a schimbat și nu a mai putut cheltui, mama voastră a uitat bunătatea lui. Aceasta este nerecunoștință față de soț, în legătură cu care Profetul (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) a avertizat femeia care face acest lucru cu Iadul. Potrivit hadithului, Profetul (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) a spus: „Mi s-a arătat Iadul și am văzut că majoritatea locuitorilor săi sunt femei care sunt nerecunoscătoare (yakfurna).” S-a spus: Nu cred ele (yakfurna) în Allah? El a spus: „Sunt nerecunoscătoare (yakfurna) față de soții lor și sunt nerecunoscătoare pentru bunătatea arătată. Dacă te porți cu bunătate față de una dintre ele o viață întreagă, apoi ea vede ceva din partea ta, spune: Nu am văzut niciodată nimic bun din partea ta.” Relatat de al-Bukhari (29).

Ibn Battal (Allah să aibă milă de el) a spus: Aceasta se referă la soț. Allah i-a poruncit Mesagerului Său să fie recunoscător pentru binecuvântări. În hadith se spune: „Nu Îi mulțumește lui Allah cel care nu le mulțumește oamenilor.” Recunoștința pentru bunătatea soțului intră în categoria recunoștinței pentru binecuvântările lui Allah, deoarece fiecare favoare pe care soțul o face familiei sale este o binecuvântare de la Allah, pe care El a făcut-o să vină prin mâinile lui.”(Sharh Sahih al-Bukhari de Ibn Battal (1/89).

Ceea ce înseamnă hadithul este că ele neagă bunătatea arătată… Aceasta indică faptul că cel care neagă bunătatea celui care i-a făcut bine este vrednic de blam. Al-Karmani a spus: Adică voi [femeile] negați bunătatea soțului și considerați neînsemnat orice vă oferă. Putem înțelege din avertismentul cu privire la focul Iadului pentru nerecunoștință și din blestemul frecvent că acestea sunt păcate majore. A se vedea: Sharh Ibn Majah de as-Suyuti și alții (p. 289).

Prin urmare, este important să vă sfătuiți mama în această privință și să-i spuneți că bunătatea față de soțul ei este unul dintre mijloacele prin care o femeie dobândește mulțumirea lui Allah și unul dintre mijloacele prin care dobândește fericirea în această lume și în Viața de Apoi.

Iar Allah știe cel mai bine.