Soț neglijent și soacră care se amestecă

În primul rând:

O relație bună între soți înseamnă că fiecare dintre ei trebuie să acorde atenție sentimentelor celuilalt și să încerce să-l facă fericit. Înseamnă, de asemenea, să acorde atenție situației soțului sau soției și relației acestuia sau acesteia cu cei care au drepturi asupra lui sau asupra ei, pentru a-l ajuta să împlinească aceste drepturi, cum sunt drepturile părinților, ale rudelor, ale vecinilor și așa mai departe. Baza tuturor acestora este înțelegerea, iubirea și compasiunea.

În al doilea rând:

Sora care a pus această întrebare trebuie să fie atentă în evaluarea lucrurilor. Faptul că soțul ei stă cu surorile sale în anumite ocazii poate fi acceptabil, deoarece le vede doar rareori sau poate că ele au nevoie să-l întrebe ceva ori au o problemă și așa mai departe. Dacă nu există nicio justificare pentru acest lucru, iar adevăratul motiv este faptul că soțul nu este conștient de consecințele acțiunilor sale și îi neglijează drepturile, atunci ea trebuie să abordeze situația în mod corespunzător, pentru a-i diminua impactul și a nu înrăutăți lucrurile. Soția este cea care știe ce îl va influența pe soțul ei, ce îi place și ce nu îi place. În termeni generali, îi putem spune acestei surori că tratarea soțului cu bunătate, trecerea cu vederea a comportamentului său rău sau răspunsul la acesta printr-un comportament bun este ceea ce va apropia inimile și va înlocui singurătatea cu confort și iubire. Domnul nostru, Cel Atotștiutor, Cel Atotcunoscător, spune (interpretarea sensului):

„Fapta bună și fapta rea nu pot fi egale. Respinge (răul) cu ceea ce este mai bun (adică Allah le-a poruncit credincioșilor fideli să aibă răbdare în momentul mâniei și să-i ierte pe cei care se poartă rău cu ei), iar atunci, cel între care și tine exista dușmănie va deveni ca și cum ar fi un prieten apropiat.

Dar nu i se acordă aceasta (calitatea menționată mai sus) decât celui care are răbdare și nu i se acordă aceasta decât celui care are parte de o mare fericire (în Viața de Apoi, adică în Paradis, și în această lume, printr-un caracter moral înalt)”

[Fussilat 41:34-35].

As-Sa‘di a spus în Tayseer al-Kareem al-Rahmaan (p. 749):

Apoi Allah poruncește arătarea unui tip special de bunătate care va avea un mare impact, și anume tratarea cu bunătate a celui care se poartă rău cu tine. Allah spune: „Respinge (răul) cu ceea ce este mai bun”, adică, dacă cineva se poartă rău cu tine, mai ales dacă are drepturi importante asupra ta, precum rudele, prietenii și așa mai departe, prin cuvânt sau faptă, atunci răspunde într-un mod mai bun. Dacă rupe legăturile cu tine, menține legăturile cu el; dacă îți face o nedreptate, iartă-l; dacă vorbește despre tine pe la spate sau în prezența ta, nu-i răspunde în același fel – mai degrabă iartă-l și vorbește-i cu blândețe; dacă te evită și nu îți vorbește, vorbește-i cu bunătate și salută-l cu salaam. Dacă răspunzi la purtarea rea cu bunătate, vei obține mari beneficii.

„iar atunci, cel între care și tine exista dușmănie va deveni ca și cum ar fi un prieten apropiat”, adică de parcă ar fi apropiat și drag.

„Dar nu i se acordă aceasta”, adică nimănui nu i se acordă această calitate vrednică de laudă.

„decât celui care are răbdare”, suportând ceea ce nu îi place și răspunzând la aceasta în modul care îi place lui Allah, deoarece oamenii sunt înclinați în mod natural să răspundă la purtarea rea cu o purtare și mai rea și să nu o ierte. Cu atât mai mult, cum ar putea răspunde printr-o purtare bună? Dacă o persoană are răbdare, se supune poruncii Domnului său, este conștientă de răsplata măreață și știe că a răspunde la purtarea rea în același fel nu îi va fi de niciun folos și nu va face decât să întărească dușmănia, în timp ce tratarea cu bunătate nu îi va diminua prestigiul, iar cel care este umil de dragul lui Allah va fi înălțat de El în rang – atunci acest lucru îi va fi ușor și va găsi bucurie în a-l face.

„și nu i se acordă aceasta decât celui care are parte de o mare fericire (în Viața de Apoi, adică în Paradis, și în această lume, printr-un caracter moral înalt)”, deoarece aceasta este una dintre însușirile elitei oamenilor, prin intermediul căreia o persoană dobândește un rang înalt în această lume și în Viața de Apoi, iar aceasta este cea mai măreață dintre calitățile nobile. Sfârșitul citatului.

S-a relatat că ‘Uqbah ibn ‘Aamir a spus: M-am întâlnit cu Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), l-am luat de mână și i-am spus: O, Mesager al lui Allah, spune-mi despre cele mai virtuoase fapte. El a spus: „O, ‘Uqbah, menține legăturile cu cei care le rup cu tine, dă-le celor care îți refuză și întoarce-te de la cei care se poartă rău cu tine.”

Narat de Ahmad, 16883; considerat saheeh (autentic) de al-Albaani în Saheeh at-Targheeb, 2536

Acest principiu moral în relaționarea cu ceilalți o va ajuta pe soră în relația cu mama soțului ei și cu celelalte rude și cunoștințe.

În al treilea rând:

Amestecul rudelor și al altora în viața unui cuplu în moduri care o strică și provoacă probleme nu este acceptabil potrivit sharee‘ah (legii islamice) și obiceiurilor oamenilor. Această chestiune trebuie tratată cu înțelepciune și atenție, pentru a reduce consecințele negative și a realiza ceea ce este în interesul tuturor. Baza acestui lucru este realizarea înțelegerii reciproce și a cooperării între soți în gestionarea situației. Uneori poate fi nevoie de răbdare. Atâta timp cât chestiunea nu are legătură cu ceea ce este halaal (permis) și haram (interzis), așa cum este cazul exemplelor menționate de cea care a pus întrebarea, în care mama soțului îi cere să-i dea costul udhiyah (animalului de sacrificiu) pentru a-l oferi în numele ei, poate fi potrivit să răspundă unor astfel de cereri dacă își permite, indicând în același timp într-un mod potrivit că ar dori să facă acest lucru ea însăși în anii următori.

Am discutat limitele implicării rudelor soțului în viața soției sale, cauzele acesteia și modul de a o gestiona, în răspunsul la întrebările nr. 6388, 96665 .

Și Allah știe cel mai bine.