Slăbiciunea unui hadith despre virtuțile Ramadanului

Acest hadith a fost relatat de Ibn Khuzaymah în Saheeh-ul său, 3/191, nr. 1887. El a spus: „Dacă relatarea este saheeh …”, însă cuvântul „dacă” a fost omis în unele referințe, precum al-Targheeb wa’l-Tarheeb de al-Mundhiri (2/95), astfel încât au crezut că Ibn Khuzaymah a spus: „Relatarea este saheeh”, deși el nu a afirmat acest lucru. 

A fost relatat și de al-Mahaamili în al-Amaali (293); de al-Bayhaqi în Shu’ab al-Eemaan (7/216); Fadaa’il al-Awqaat, p. 146, nr. 37; de Abu’l-Shaykh Ibn Hibbaan în Kitaab al-Thawaab; i-a fost atribuit de al-Saa’aati în al-Fath al-Rabbaani (9/233); a fost menționat de al-Suyooti în al-Durr al-Manthoor, iar el a spus că a fost relatat de al-‘Aqeeli, care l-a clasificat drept da’eef (slab); a fost menționat de al-Isbahaani în al-Targheeb și de al-Munaqqi în Kanz al-‘Ummaal (8/477). Toți l-au relatat prin Sa’eed ibn al-Musayyib de la Salmaan al-Faarisi. Isnaad-ul hadithului este da’eef (slab) din două motive, și anume: 

1 – Există o întrerupere în lanțul naratorilor, deoarece Sa’eed ibn al-Musayyib nu l-a auzit de la Salmaan al-Faarisi (Allah să fie mulțumit de el).

2 – Isnaad-ul său îl include pe ‘Ali ibn Zayd ibn Jad’aan, despre care Ibn Sa’d a spus: „Există o anumită slăbiciune la el și nu poate fi folosit ca dovadă.” A fost clasificat drept da’eef (slab) de Ahmad, Ibn Ma’een, al-Nasaa’i, Ibn Khuzaymah, al-Jawzjaani și alții, după cum se spune în Siyar A’laam al-Nubala’, 5/207. 

Abu Haatim al-Raazi a considerat hadithul munkar (un tip de hadith slab). Al-‘Ayni a spus același lucru în ‘Umdat al-Qaari’, 9/20, la fel și Shaykh al-Albaani în Silsilat al-Ahaadeeth al-Da’eefah wa’l-Mawdoo’ah, vol. 2/262. nr. 871. Prin urmare, devine clar că isnaad-ul acestui hadith și al relatărilor similare sunt toate da’eef (slabe) și că muhadditheen (savanții hadithului) l-au considerat munkar, pe lângă faptul că el conține unele expresii a căror autenticitate trebuie examinată în continuare, precum împărțirea lunii în trei părți, spunând că primele zece zile sunt milă, apoi iertare, apoi eliberare de Foc. Nu există nicio dovadă pentru aceasta; mai degrabă, bunătatea lui Allah este nemărginită, întregul Ramadan este milă și iertare, iar există oameni pe care Allah îi eliberează de Foc în fiecare noapte și la momentul întreruperii postului, după cum este dovedit de ahaadeeth. 

Mai mult, în acest hadith se spune: „Oricine se apropie de Allah în această lună prin săvârșirea unor fapte bune este asemenea celui care îndeplinește o faptă obligatorie.” Nu există nicio dovadă pentru aceasta; mai degrabă, faptele naafil sunt naafil, iar faptele obligatorii sunt obligatorii în Ramadan și în celelalte momente. Acest hadith mai spune: „iar cel care îndeplinește o faptă obligatorie în această lună este asemenea celui care îndeplinește șaptezeci de fapte obligatorii în orice alt moment.” Acest număr trebuie examinat în continuare, deoarece o faptă bună primește o răsplată de zece până la șapte sute de ori în Ramadan și în celelalte momente, iar nimic nu este exceptat de la aceasta în afară de post, a cărui răsplată este imensă și nelimitată, datorită hadithului qudsi: „Fiecare faptă a fiului lui Adam este pentru el, cu excepția postului, care este pentru Mine și Eu îl voi răsplăti.” (Convenit asupra autenticității; relatat de la Abu Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el). 

Trebuie să ne ferim de hadithurile da’eef (slabe) și să ne asigurăm de statutul lor înainte de a vorbi despre ele. Trebuie să ne străduim să aflăm ahaadeeth saheeh despre virtuțile Ramadanului. Fie ca Allah să ne acorde tuturor putere și să ne accepte postul, rugăciunile de noapte și toate faptele noastre bune. 

Și Allah știe cel mai bine.